Articol de Andrei Crăiţoiu, Daniel Grigore - Publicat joi, 25 decembrie 2025 11:48 / Actualizat joi, 25 decembrie 2025 11:49
Studiile arată că până la 40% dintre tinerii sportivi care suferă o ruptură a ligamentului încrucișat anterior al genunchilor nu mai ating nivelul dinaintea accidentării. Dar după două? Dar după a treia operație la același genunchi și 1.254 de zile de pauză?
Pare o poveste SF, genul care să servească drept motivație pentru cei care parcurg propriile procese de recuperare, dar este mai mult de atât. Este traseul lui Cristian Măgerușan, golgheterul la zi în Liga 2 și câștigătorul premiului „Dincolo de Medalii” la în a 60-a ediție a Superlativelor GSP 2025, ancheta care acordă cele mai râvnite premii din sportul românesc.
„Dincolo de Medalii” este un premiu acordat de redacția Gazetei deoarece învingătorii nu reprezintă doar statistici, timpi, recorduri și performanță; uneori, sunt cei care își sfâșie trupul și sufletul pentru glorie.
Este al doilea an când GSP oferă această distincție, primită în 2024 de canoistul Cătălin Chirilă.
Când Cristian Măgerușan te sfătuiește să „nu te dai bătut”, acesta nu este un clișeu. Îndemnul lui vine la pachet cu puterea exemplului - destinul i-a aruncat în cale piedici și ghinioane care ar doborî și cei mai puternici oameni.
Calvarul lui Măgerușan a început înainte să împlinească vârsta de 20 de ani. A suferit 3 operații la același genunchi, două dintre ele după rupturi ale ligamentului încrucișat anterior, și a așteptat 3 ani și jumătate pentru a juca din nou într-un meci oficial.
La revenire, Cristian a demonstrat că repetatele accidentări nu i-au știrbit instinctul de „prădător” în fața porții. În sezonul 2024, primul în care fizicul i-a permis să-și construiască ritmul de joc, a răspuns cu 11 goluri în 31 de partide.
Întors în România după anii petrecuți în Irlanda, Măgerușan a jucat mai întâi la Steaua, iar din vara lui 2025 înscrie pe bandă rulantă pentru ASA Târgu Mureș: 11 goluri în tot atâtea apariții, o reușită la fiecare 69 de minute pe teren.
Pentru tăria de a nu renunța atunci când sorții i-au fost potrivnici, pentru încăpățânarea de a depăși orice obstacol i-a pregătit viața, pentru dovada că marile victorii nu se obțin doar în interiorul stadioanelor și arenelor, redacția GSP i-a înmânat lui Măgerușan trofeul „Dincolo de Medalii”.
Cristian Măgerușan, Dincolo de Medalii: „Cel mai important este să nu te dai bătut, să muncești în continuare”
- Pentru majoritatea sportivilor, două rupturi ale ligamentului încrucișat anterior, mai ales la o vârstă atât de fragedă, ar fi sinonime cu finalul carierei. De unde puterea și motivația să treci peste toate aceste obstacole?
- Ha, ha! Multă lume s-ar fi lăsat, 90% dintre jucătorii care au trecut prin ce am trecut eu probabil s-ar fi lăsat de fotbal, dar eu am fost motivat de mic copil. Am început să joc fotbal la 5 ani, am vrut să fac asta de mic. Tot timpul mi-am dorit pentru mine însumi și familia mea să ajung un mare fotbalist. Acum să spunem că sunt la un nivel înalt, Liga 2, și vreau tot mai sus. Motivația mea este să ajung la naționala României, să-mi fac familia mândră.
- Având această experiență, 3 ani și jumătate fără meci, ce sfat i-ai acorda unui tânăr sportiv care ar trece prin ceva similar?
- Să nu se dea bătut. Este greu, viața de fotbalist este grea, pleci de mic de lângă părinți. Eu am plecat de la 10 ani, am mers la Academia Hagi, la Constanța. Cel mai important este să nu te dai bătut, să muncești în continuare, să dai tot ce poți pentru a-ți îndeplini visul.
- Se spune că după o accidentare ai nevoie de la fel de mult timp cât ai petrecut pe tușă pentru a reveni la cel mai bun nivel. Tu ai reușit-o mult mai devreme, care este secretul?
- Nu a fost chiar așa ușor (n.r. - râde amar). A durat ceva timp. După ce am revenit a fost destul de greu să revin la același nivel. Am mai avut probleme din cauza accidentărilor. Nu există un secret. Doar dorința.
- Ești un vârf clasic, un număr 9 de gura porții, profil pe care-l întâlnim din ce în ce mai rar în fotbalul de astăzi. De la cine te inspiri, pe cine ai avut ca idol în copilărie?
- Idolul meu? Cristiano Ronaldo, clar! Știu că vine din atacant lateral și acum este număr 9, dar tot timpul m-am uitat la el. În afară de el, Haaland, un 9 clasic. Nu atinge mingea foarte mult, dar a înscris o grămadă de goluri.
- Îți merge excelent individual, exceptând problemele medicale avute de curând, și colectiv vă merge foarte bine, sunteți sus, pe loc de play-off. Ce obiective aveți ca echipă și ce obiective ai tu, individual?
- Mai avem câteva meciuri din sezonul regular. Obiectivul nostru este play-off-ul, vrem să terminăm cât mai sus, să prindem play-off-ul și apoi să luptăm pentru promovare. Individual, pot spune că vreau să fiu golgheterul ligii a doua. De acolo, să merg cât mai departe.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
