Articol de Vlad Nedelea - Publicat luni, 30 decembrie 2019 16:52
Daniel Pancu (42 de ani) a acceptat provocarea Gazetei Sporturilor de a comenta și rememora momente-cheie din cariera de fotbalist și începutul celei de antrenor. A povestit cu umor și emoție clipe petrecute în tricoul Rapidului, al lui Beșiktaș, dar și ca „principal” al Rapidului.
Între un antrenament și o ședință tehnică, Daniel Pancu a petrecut aproape 50 de minute printre amintiri strânse în mai bine de 20 de ani de carieră. Cea mai mare parte ca jucător, dar de 2 ani a îmbrățișat și meseria de antrenor. Energic și greu de clintit ca sportiv, Pancone a afișat și fața sa mai puțin văzută, cea a omului emoționat, cuprins de nostalgie. A acceptat provocarea Gazetei de a face o retrospectivă în imagini a carierei sale, una plină de succese, dar și de momente grele, care l-au marcat definitiv.
ÎNCEPUTUL
„A fost un gol marcat de Șumudică la un meci cu Astra, câștigat 5-1. Aveam o echipă fantastică. Îmi trezește multe nostalgii, amintiri plăcute. Văd că eram cel mai curat, și culmea e că jucasem titular. Bine, se vede că doar Șumudică e murdar, cred că marcase din alunecare sau așa ceva”.
NEBUNIA TINEREȚII
„Asta e o poză de la Galați, într-un meci în care am marcat de 4 ori. Îmi aplaudam singur tricoul. Am câștigat 4-1. A fost ceva spontan, n-am mai văzut la nimeni înainte gestul. Și nici n-am mai văzut de atunci la altcineva. Eram mai tânăr, plin de energie și idei năstruşnice”.
TROFEUL DE ALCOOL
„Am primit o sticlă de whisky mare, pe care am făcut-o cadou cuiva. Se premia jucătorul lunii parcă, dar nu știu dacă era un premiu de la vreun ziar, de la LPF sau FRF. Nu-mi aduc aminte cui am dat-o. Eu beau, dar nu tărie. Prefer un pahar de vin bun întotdeauna”.
AMINTIRI CU GEORGE COPOS
„O poză de la botez de la fiul meu, David. Domnul Copos ne-a făcut o vizită. Un moment foarte plăcut. Ce tânăr eram! Uite o poveste cu Copos de când am venit la Rapid. Încă nu semnasem, era Rapid - Petrolul, iar la meci nu venise și domnul Văcăroiu, prim-ministrul de atunci. Așa că am stat pe scaunul dânsului. La pauză m-au prezentat oamenii de acolo domnului Copos. M-a întrebat dacă am viteză. I-am zis că nu prea, dar am alte calități. A fost tare dezamăgit. A fost nevoie să mă vadă 20 de minute într-un antrenament și atunci lucrurile au devenit clare. Imediat după antrenament au venit cu contractul”.
AMINTIREA PSG
„O poză dintr-un meci cu PSG. Heinze și Pochettino jucau fundași centrali. Ce lupte am mai dus cu ei, cel puțin acolo, pe Parc des Princes. La București n-am mai mișcat pentru că își luaseră toate măsurile. Am făcut un meci extraordinar la ei. Pe vremuri trebuia să fii foarte puternic ca atacant. John Terry, Desailly au fost alți adversari tari pe care i-am avut. Toți foarte puternici”.
ÎN TRICOUL RIVALEI DE-O VIAȚĂ
„Asta a fost soarta, destinul. Nu știu ce-ar fi fost cu mine dacă rămâneam la Steaua. N-am la ce să mă gândesc pentru că nimeni nu știe ce s-ar fi întâmplat. Nu știu unde aș fi ajuns. Țin minte că a fost o diferență de bani cerută de cei de la Iași, pe care Steaua n-a plătit-o. Cam 40.000 de dolari. Rapidul a dat 150.000 de dolari pe mine și 25% dintr-un viitor transfer. Iar Steaua nu plătea mai mult de 110.000. Bine, am înțeles că Steaua nu plătea bani mulți la acea vreme pe transferuri. Erau doar prime foarte mari de obiectiv. Probabil s-au gândit că nu valorez mai mult de 110.000 și asta a fost”.
DE VORBĂ CU LUCESCU ȘI CHIVU
„Cred că e de la un meci de Champions League de la Roma, pentru că noi jucam tot timpul cu Lazio. Și în Cupa UEFA, și în UCL. Cristi probabil juca la AS Roma și a venit să ne vadă. Despre nea Mircea pot spune multe, probabil că dumneavoastră vă gândiți la episodul de la Londra cu Mutu. Când a ales să mă pedepsească și nu m-a luat în lot la următorul meci de campionat. Să știi că era mult mai riguros cu mine decât cu ceilalți. Pentru că mulți mă priveau ca pe un jucător adus de antrenor. Am avut o perioadă fantastică la Beșiktaș, i-am convins rapid. Doamne-ajută să vină Lucescu la Rapid, pentru mine ar fi senzațional să am un asemenea sfătuitor, unul de talia lui Mircea Lucescu”.
PORTARUL PANCONE
„Și acest moment o să mă marcheze pe viață. Și acum sunt solicitat de media turcă când joacă Beșiktaș cu Fener să rememorez momentul când am intrat în poartă. Eu am început ca portar. Iar la Beșiktaș după antrenamente mai rămâneam în plus și stăteam în poartă mereu. Mă descurcam bine. Iar atunci era o situație limită. Fusese eliminat Cordoba, Ronaldo Guiaro și Ahmed Hassan voiau și ei să intre în poartă. Antrenorul m-a ales pe mine. S-au vândut atunci mai mult de 1 milion de tricouri cu mine cu numărul 1. Eram cineva pentru Beșiktaș. De atunci n-a mai bătut Beșiktaș pe Fener pe Şükrü Saracoğlu. Incredibil”.
DEZAMĂGIREA LUBOS MICHAEL
„N-o s-o uit. Meciul de la Oslo, 1-1. Tristă campanie a fost aia. Am început-o prost. Ne-au bătut danezii 5-2 pe nisipul ăla de pe Lia Manoliu. Multe lucruri împotriva noastră. Dar pe final de campanie echipa juca extraordinar, le-am dominat atunci și pe Norvegia, și pe Danemarca. Fără drept de apel! Aveam ocazii foarte mari, ratam mult. Poza asta... cu Norvegia, Ole Gunnar Solskjaer, ce soartă, henț pentru noi la John Carew și Luboš Michel dă penalty pentru ei”.
COȘMARUL DE LA COPENHAGA
„Cea mai tristă zi din viața mea de fotbalist! Ne pusesem mari speranțe. Marcasem golul 2. Jucasem fantastic! Eram spre maturitate, toți pe la 25-27 de ani. Doar Dorinel cred că depășea 30 de ani. N-aveam niciun complex în fața nimănui. Aici am plâns mult, mi-am revenit foarte greu. Nici la Beșiktaș n-am jucat primul meci”.
PE GHENCEA CU BEȘIKTAȘ
„În afară de Rapid, la nicio echipă la care am mai jucat n-am reușit să o bat pe Steaua. Aici, cu un Beșiktaș foarte bun, cu Vicente del Bosque antrenor, era 2-0 pentru Steaua în minutul 10. Pe mocirla din Ghencea. Ne-au prins nepregătiți. Și din cauza crampoanelor. Alunecam foarte rău. Am fost foarte contestat de public, cu mesaje foarte urâte. Puteam face o plângere, dar nu am făcut-o până la urmă”.
REGRETUL CARIEREI
„Aici a fost sfertul de finală UEFAntastic? Un moment pe care îl regret enorm. Tradiția era de partea mea în meciurile cu Steaua când eram la Rapid. Am regretat enorm. Acum nu se mai poate întoarce nimic. A fost dureros. Foarte dureros. L-aș putea compara cu cel de la Copenhaga, chiar dacă n-am avut drept de joc. Echipa era într-un moment fantastic. Și Steaua stătea bine. Ne-am bucurat cât de cât că am picat cu ei. Puteam să-i eliminăm. În mod normal nicio echipă nu trebuia să piardă duelul. Ambele erau foarte bune”.
DULCE RĂZBUNARE
„La o săptămână, în campionat m-am răzbunat. Ei veneau după meciul cu Middlesbrough, 2-4, și erau căzuți. Din toate punctele de vedere. Am bătut 2-0, dar jocul ăsta trebuia câștigat de noi la 5 goluri diferență. Fizic și moral erau la pământ. Tradiția din meciurile cu ei, în tricoul Rapidului, s-a simțit din nou. Mă plimbam prin fața porții, iar o minge care nu spunea nimic mi-a respins-o portarul în picior și s-a dus în poartă”.
CU GAZETA ÎN VESTIAR
„Pe linie moartă. Nu știu despre cine era vorba în articol. Citeam presa mereu. În vestiar aveam ziarele. Beam și o cafea. Apoi intram la antrenament. Cât eram de tineri!”
RESPECT PENTRU RIVALI
„Respect enorm pentru Dănciulescu. Un golgeter și un caracter extraordinar. Era o plăcere să jucăm contra lor și contra Stelei. Parcă erau alte vremuri. Mai mult în tribune au rămas acum aceste dueluri. Bine măcar că se menține acolo intensitatea. Asta îți dă speranțe pentru viitor”.
ÎNVERȘUNAT ÎN FAȚA FANILOR
„Mult cu inima! Mentalitatea asta și faptul că acceptam greu înfrângerea m-au ajutat. Poza e dintr-un meci cu Steaua, 1-1. Noi eram deja în insolvență. Herea a marcat la noi, Bourceanu la ei, pe final. Era diferența aia mare dintre echipe. Veniseră iarăși aroganți, dădeau declarații că ne dau cel puțin 3-0. N-a fost așa niciodată în Giulești!”.
ÎNCEPUT DE DRUM
„Liga a 4-a. Cred că e o poză din play-off-ul de promovare. Ce momente și în Liga a 4-a. Extraordinare! Cu atâția suporteri în tribune. Renașterea Rapidului fără îndoială! Spun și acum. Fără bani nu se poate, dar fără suporteri cu atât mai puțin”.
REVENIREA ÎN LIGA 2
„Prezentarea lotului. Ne pregăteam de sezonul de Liga a 2-a, amicalul cu Hapoel Haifa. Un sezon ciudat, eu îmi puneam speranțe mai mari. Nu s-a pierdut nimic, dar am fost inconstanți. Despre antrenorul Pancu? Nu e nicio diferență între mine ca antrenor și ca jucător. Sunt la fel de exigent și cu mine, dar și cu jucătorii”.
DIN SUFLET PENTRU RAPID
„Nu există plăcere mai mare ca fotbalist în România decât să joci pentru RAPID! Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine în toți acești ani minunați și sper că nu v-am dezamăgit niciodată! RAPID NU MOARE!!!" E mesajul de la prima retragere. Atunci l-am scris. În 2013. Acum am scris altceva. Întotdeauna am scris exact ceea ce am simțit”.
NICIODATĂ LA STEAUA!
„E o poză imediat după ce s-a pus problema să plec la Steaua. În 2008. Anul când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu cazul bricheta. A fost primul meci din retur. O dovadă de dragoste a suporterilor. Mă bucur că am reușit să-i reprezint. Oamenii simt cel mai bine. Lucrurile erau adevărate atunci, dar nu am fost aproape de Steaua. Oferta a fost 100%. Dar nu s-a pus problema niciodată să merg acolo”.
Vezi și:
RAPID // George Copos către Daniel Pancu: „Alege-ți cei mai buni doi jucători. Plătesc eu”
