Articol de Andrei Vochin - Publicat vineri, 05 februarie 2010 00:00
Eram a noua şi învăţam după-amiza. Veneam acasă şi-n troleibuzul 83 doi vlăjgani bine înfăşuraţi în fulare şi steaguri roş-albastre, aşezaţi confortabil pe locurile din spate, îi explicau unui al treilea minunea. Aveau în faţă o coală de hîrtie şi, cu un creion de tîmplărie, desenaseră un careu de 16 metri, o poartă, un scheleţel în cadrul ei şi un pitic pe undeva pe la 35 de metri. Din faţa ăstuia au trasat o parabolă care depăşea portarul şi intra, sub bară. "Da, mă, incredibil. A tras piticania aia aproape de pe loc, mingea a luat-o-n sus de credeam că ne sparge tabela şi, cînd colo, a căzut în plasă. Să-i vezi faţa lui Iordache, nu înţelegea ce i se întîmplă.
El, eroul de pe Wembley, a furat-o de la copilul ăla de la Constanţa.". Şi în timp ce-şi mai dădea o palmă peste cap întărea acea parabolă ce pleca din piciorul (încă) juniorului şi trecea peste capul veteranului. Curios mai de grabă de tonul povestirii, mi-am aruncat un ochi peste umărul lor, pe bucata de hîrtie. Atunci, nu mi s-a părut cine ştie ce. Dar, peste ani, cînd am văzut golul cu Finlanda, bara de pe Wembley, golul cel cu Ţara Galilor sau cel cu Columbia, mi-am amintit de desenul din troleibuzul 83. Şi de acea curbă care nici acum nu ştiu de ce se numeşte foglia seca şi nu Gică Hagi.
Eram a noua şi învăţam după-amiza. Veneam acasă şi-n troleibuzul 83 doi vlăjgani bine înfăşuraţi în fulare şi steaguri roş-albastre, aşezaţi confortabil pe locurile din spate, îi explicau unui al treilea minunea. Aveau în faţă o coală de hîrtie şi, cu un creion de tîmplărie, desenaseră un careu de 16 metri, o poartă, un scheleţel în cadrul ei şi un pitic pe undeva pe la 35 de metri. Din faţa ăstuia au trasat o parabolă care depăşea portarul şi intra, sub bară. "Da, mă, incredibil. A tras piticania aia aproape de pe loc, mingea a luat-o-n sus de credeam că ne sparge tabela şi, cînd colo, a căzut în plasă. Să-i vezi faţa lui Iordache, nu înţelegea ce i se întîmplă.
El, eroul de pe Wembley, a furat-o de la copilul ăla de la Constanţa.". Şi în timp ce-şi mai dădea o palmă peste cap întărea acea parabolă ce pleca din piciorul (încă) juniorului şi trecea peste capul veteranului. Curios mai de grabă de tonul povestirii, mi-am aruncat un ochi peste umărul lor, pe bucata de hîrtie. Atunci, nu mi s-a părut cine ştie ce. Dar, peste ani, cînd am văzut golul cu Finlanda, bara de pe Wembley, golul cel cu Ţara Galilor sau cel cu Columbia, mi-am amintit de desenul din troleibuzul 83. Şi de acea curbă care nici acum nu ştiu de ce se numeşte foglia seca şi nu Gică Hagi.
Diana Munteanu are un fotbalist favorit la CM: „Dacă m-ar da o tură cu trotineta nu mi-ar părea rău”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
