Articol de Raed Krishan (foto) - Publicat luni, 25 martie 2019 08:21
Cel mai bun om de pe teren contra Spaniei, Adrian Rus (23 de ani) povestește cât de aproape a fost să renunțe la fotbal din cauza unor gafe în serie în medicina sportivă din România.
Adrian Rus (23 de ani) a intrat în peisajul Ligii 1 în vară, când a fost luat împrumut de Sepsi de la Akademia Puskas. Nimeni și nimic nu prevestea că acest pas îl va metamorfoza pe tânărul închizător într-un om de bază al naționalei U21 într-un timp așa de scurt, fiind printre preferații lui Mirel Rădoi.
A leșinat și i s-a interzis să mai joace!
Cariera fotbalistului de la Sepsi putea fi stinsă rapid, când practic nici bine nu începuse. „Prin 2015, dacă îmi aduc bine aminte, am leșinat într-o piață și am fost aproape să mă las de fotbal”.
E începutul unei povești triste, care lasă multe semne de întrebare pentru medicina sportivă românească. „Am făcut tot felul de analize pe la Satu Mare și am fost trimis și la București, la INMS. Mi-au spus că dacă ei își dau acceptul, atunci și cei de la Satu Mare îmi vor da voie să mai joc. Răspunsul a fost, din păcate, negativ”.
De aici a urmat o serie interminabilă de investigații pe care Adrian și familia sa le-au început.
„Strângeam mingi în spatele porții”
Rămâne cu o urmă de regret pentru ceea ce s-a întâmplat, dar vede totul ca pe „o conjunctură favorabilă”.
Rus este sincer și spune că ar fi putut să termine cu fotbalul, de vină fiind și situația de la Satu Mare, echipa unde a crescut: „Dacă rămâneam în țară și continuam la Olimpia în Liga a 2-a, atunci când au fost probleme, poate mă lăsam de fotbal. Cum mi-au dat interzis să mai joc undeva în luna martie a anului 2015, eu până în august nu făceam decât să strâng mingile din spatele porții. În acea vară am decis să o iau de la capăt și am mers în Ungaria, în Liga a 4-a. În 5 luni am progresat și am ajuns în Liga a 2-a”.
Întrebat cum s-au rezvolat controversele legate de problema la inimă, Adrian a fost categoric: „Mi s-a pus holter pentru 24 de ore și nu a fost nicio problemă. Iar un medic specialist din Ungaria mi-a zis că acel leșin i se poate întâmpla oricui o dată în viață fără să fie vreo problemă la inimă”.
„Da, am vrut să joc pentru naționala Ungariei!”
Având dublă cetățenie, română și maghiară, Rus recunoaște că a trecut pe la naționala U21 a vecinilor și ar fi fost tentat să joace și pentru prima reprezentativă. Dezamăgit de cum a fost tratat aici, Adi a revenit la sentimente mai bine și acum e mândru că îmbracă tricoul țării sale și poate juca la Euro 2019 pentru România.
„Mereu mi-a plăcut să fiu sincer și așa voi fi și acum. Da, m-am gândit să joc pentru naționala Ungariei deoarece pot spune că am fost supărat pe țara mea, România, pentru că mi s-a interzis să mai joc fotbal. Iar cei de acolo mi-au întins o mână de ajutor.
Chiar am fost de mai multe ori la naționala U21 a Ungariei, dar au fost mici probleme cu cetățenia, de fapt eu am acum dublă cetățenie. Până la urmă, mă bucur sincer că am început să joc pentru România, sunt chiar foarte fericit. Acel capitol s-a încheiat, acum doar România există pentru mine”, și-a încheiat Rus dezvăluirile.
INTERVIU
"Cred că Mister m-a văzut pe video-uri de prin Ungaria! La Sepsi nu jucasem deloc"
Fundașul lui Sepsi Sfântu Gheorghe îi mulțumește lui Mirel Rădoi pentru încrederea pe care i-a acordat-o într-un moment în care nu jucase niciun minut la echipa de club.
- Adrian, ai început ca rezervă campionatul, dar ai devenit apoi titular nu doar la Sepsi, ci și la echipa națională...
- Așa este, mi-a fost puțin greu la început pentru că nu am jucat deloc în primele 14 etape. Am intrat pe parcurs și mi-am recăpătat încrederea. Mă bucur mult că am fost sănătos și n-am mai lipsit.
- Când ai semnat cu Sepsi te gândeai că poți ajunge așa repede pe lista unor echipe ca FCSB sau CFR?
- Sincer, scopul meu a fost să vin să joc la Sepsi, să ajut echipa să-și îndeplinească obiectivul, lucru pe care până la urmă l-am reușit, și să intru în vizorul echipei naționale. Pentru că e mai bine aici decât în Ungaria, fiind în vizorul selecționerului.
- Ce vei face din vară?
- Mai am un an de împrumut la Sepsi, mi-e greu să spun ce voi face, nici nu depinde numai de mine. Îmi doresc să joc fiecare meci, să o fac și bine și, bineînțeles, să ajungem cel puțin până în semifinale la Euro.
- Ce reprezintă pentru tine această calificare?
- Mă bucur mult că am avut șansa să debutez la națională și că am ajutat și eu la această calificare. Pot spune că am avut parte și de o conjunctură favorabilă de care eram obligat să profit. Totul a fost un vis devenit realitate. Să îmi reprezint țara la un campionat european e ceva senzațional.
- Având dublă cetățenie, cât de greu îți e să asculți, de multe ori, jigniri pe stadioanele pe care mergeți?
- Am început să mă obișnuiesc că suntem jigniți peste tot. Am învățat să ne concentrăm la ceea ce avem de făcut pe teren și să nu mai plecăm urechea către ceea ce strigă lumea. Mai mult nu vreau să spun, e o situație complicată.
- Ai ajuns la lot de când Mirel Rădoi este selecționer, ce te-a învățat?
- Nu pot spune un singur lucru pe care l-am învățat. Mister mereu ne predă câte o lecție și suntem toți atenți să învățăm lucruri noi. Mă bucur enorm că îl am ca antrenor.
- Îți mai aduci aminte cum a venit prima convocare?
- Sincer să fiu, am fost foarte surprins. Vorbesc acum de prima convocare la un meci oficial. Chiar nu mă așteptam să fiu convocat deoarece eu nu jucasem la echipa de club nici măcar un minut. Mister mă văzuse doar la amicalul cu Anglia, dar niciodată într-un meci oficial. Iar la meciul cu Anglia nu Mister era selecționer. Probabil mă văzuse pe niște video-uri pe când jucam în Ungaria. Îi mulțumesc și îi voi fi mereu recunoscător pentru încrederea acordată. A fost startul pentru mine.
- Îți mai aduci aminte cum te-ai apucat de fotbal?
- Aveam cam 6 ani. Eram îndrăgostit de minge. Îmi plăcea mult de tot, ce-i drept eram și un tip mai neastâmpărat. Aveam o energie de nedescris. Primul meu antrenor a fost Dacian Nastai, secundul de acum de la FCSB, dânsul a fost cel care m-a selecționat, ca să zic așa, de la grădiniță. Părinții nu s-au opus pentru că aveam prea multă energie și îmi plăcea așa tare mingea. Să știi că eram bun la majoritatea sporturilor, dar față de fotbal am avut o atracție specială.
10 lucruri inedite cu Adrian Rus
1. Ce jucător urmărești în mod special?
# Sergio Ramos. E fotbalistul meu preferat.
2. Ce nu știe lumea despre tine?
# Faptul că îmi place să stau mult în casă, să mă odihnesc. Sunt genul de om care mănâncă foarte sănătos. Sunt crescut în România, aici am început și fotbalul. În Ungaria am plecat abia la 18 ani, când mi-au interzis să mai joc aici.
3. Ce ai face mâine dacă ai pune mâna pe 100 de milioane de dolari?
# Sigur mi-aș cumpăra o casă!
4. Cum îți petreci timpul liber?
# Mă uit la televizor la posturile de sport.
5. Ești cinefil?
# Nu. Știu că e moda serialelor. Nu prea sunt adeptul, însă acum mă uit la "Vlad", m-a prins puțin.
6. Ce jucător îți place din Liga 1?
# Boli de la CFR. Mi se pare foarte bun.
7. Ce înseamnă Simona Halep pentru tine?
# Un exemplu și o mândrie pentru fiecare român. Este printre cele mai bune din lume și e de apreciat că rămâne în top de ani buni.
8. Cu ce activitate simți că pierzi cel mai mult timp?
# Cred că la antrenament. Mereu ajung primul și plec ultimul. Mă bucur că prietena mea mă înțelege perfect din acest punct de vedere, e alături de mine și mă susține. Și probabil că mă joc prea mult FIFA pe Xbox (râde).
9. Ce te-a enervat cel mai mult?
# Când am făcut toate analizele posibile, nu a ieșit nimic prost, iar răspunsul medicilor legat de faptul dacă aș mai putea să joc fotbal a fost mereu negativ.
10. Ce ai schimba în România, dacă ai putea face asta?
# Cred că mentalitatea oamenilor. Suntem un popor de oameni înzestrați cu multe calități, dar nu știm să profităm de ele 100%.
