OPINIE de Cristian Coman // Metrul cub de promisiuni de la metrou » Toate „realizările” viitoare ale guvernanților sau edililor par a fi scoase din pălărie

În esență, lipsa de credibilitate a ritmului investițiilor în România alungă ca pe un vis urât acestă posibilitate: să faci - într-un an și jumătate - 14 de kilometri de tuneluri în care să circule metroul? Dacă asta se va întâmpla, chinezii, cu ritmul lor care generează clipuri virale, se vor întoarce la cultivat orez.

Dincolo de scepticism și de bancuri, toate „realizările” viitoare ale guvernanților sau edililor par a fi scoase din pălărie.

Râuri de belșug vor traversa România Centenară.

Banii vor veni în bătăturile sau sufrageriile pensionarilor precum ploaia de vară. Trebuie doar să întindă celofanele pentru ca bancnotele să nu se umple de colbul cărat pe pantofi, în drumul de la piață spre casă.

Lucrătorii ANAF vor primi lopeți mari pentru a aduna sumele necesare îndestulării Marelui Buget. Mărinimia dregătorilor se bazează pe hărnicia lopătarilor ANAF.

Mamele vor avea resurse nelimitate pentru a crește electoratul viitorului.
Grădinițele doamnei Andronescu vor ieși ca ambrozia după ploaie.
Iar acum, apare în viteză metroul lui Gică Popescu. Nu merităm, știm. Mulțumim, rămânem datori.

În viața mea conștientă nu am vrut să dau știri false.

Am „apucat” propaganda comunistă unde raportările tovarășilor depășeau ridicolul, am văzut aievea cum bancul „am terminat de recoltat la radio, acum terminăm și la tv” nu a fost doar banc.

Tatăl meu a fost contabil la o fabrică de materiale de construcții. Partidul comunist cerea fabricii să facă economie la ciment și nisip, dar să iasă tot un metru cub de produs finit. Evident, o inepție. Tata devenise aproape erou pentru că reușea să facă din pix cifre bune, să le dea „tovarășilor” cifrele pe care le doreau drept „economii”, dar în același timp să mențină standardele pentru construcții, să nu cadă zidurile din blocuri peste oameni.. Iar tata lăsa metrul cub cum era în realitate și făcea „economie pe hârtie”.

Acum, raportările le dau guvernanții direct, on-air sau prin Facebook, cu ajutorul presei „prietene”. Nu mai oprește nimeni valul de optimism hiperbolizat, fantastic.

Nici măcar autocenzura. Acum, cenzura economică și politică s-a rafinat. Cea mai des întâlnită situație de „cenzură democratică” în presă este făcută cu ajutorul selecției. Îți dau ce vreau eu și tu nu ai de ales, dacă vrei o singură sursă. Și mulți nu vor mai mult, vor doar să li se confirme propriile evaluări.

Globalizarea a făcut ca limitele să ne cuprindă virtual și real pe rețelele sociale. „În bula noastră” – selecție pe care o facem prin alegerea prietenilor virtuali – primim doar compatibilități emoționale și logice, nimeni nu ne contrazice sau nu ne prezintă altă variantă. 

Așa că luați de aici: "16 minute de la Otopeni la Gara de Nord".

Înghițiți-o, pentru că urmează cartea guvernării. Ediție princeps.