EXCLUSIV » Reacția lui Mircea Lucescu după ce Răzvan şi-a depăşit tatăl în Ancheta Gazetei Sporturilor: ”Gata, pot să mă retrag!”

Mai întâi, a fost Mircea Lucescu, acum la modă este Răzvan Lucescu. Selecționerul Turciei, în vârstă de 73 de ani, face loc - și este conștient și mândru de asta - liderului invincibil al Greciei.

Mai putem folosi substantivul "junior" alăturat numelui Lucescu doar ca delimitare între tată și fiu, în rest Răzvan a demonstrat odată pentru totdeauna cu PAOK Salonic faptul că este antrenor de clasă. Bărbatul de 49 de ani tocmai a fost încoronat ca Antrenorul anului 2018 în fotbalul românesc în prestigioasa Anchetă a Gazetei Sporturilor. 

"O, ce veste minunată!"

Savuros și emoționant a fost momentul în care Il Luce a aflat de performanța personală a fiului, pe 21 decembrie, când Gazeta Sporturilor și-a anunțat campionii lui 2018. "Ce-a făcut Răzvan? E antrenorul anului?! Ce veste frumoasă, minunată. Cred că merită. Mă bucur atât de mult, nu știu ce să zic mai mult... A muncit enorm, în condiții extrem de grele, vedeți ce se-ntâmplă în campionatul Greciei, cu meciuri suspendate, într-o atmosferă imposibilă. Chiar nu știam, acum aflu de la tine, e ceva extraordinar", a mărturisit Mircea Lucescu, aflat la acel moment în Italia.

"Vezi că tata s-ar putea să se supere. Glumesc un pic, o să-mi spună că de ce nu l-am anunțat dinainte, dar o să fie mândru de mine, de el că e tatăl meu, de familia noastră. O să ne împăcăm cu drag la un pahar de vin în jurul bradului", a mărturisit Răzvan Lucescu de la Salonic.

"Doar patru am?"

Și-așa a și fost. În jurul bradului de Crăciun, în familia reunită la București. Nu s-a mai mers la Breaza întrucât Luceștii au mai primit un nou membru în echipă, pe Zoe, fetița lui Matei și a Ioanei, născută ca un dar de Sărbători.

S-au cântat colinde, s-au spus povești, s-au împărțit cadouri. "Pentru mine este o împlinire ca tată faptul că fiul meu este recunoscut ca numărul 1 într-un domeniu în care am fost și mai sunt și eu. O mare împlinire. Chiar am spus că atunci când el va ajunge astfel, eu mă voi retrage! Ușor, ușor, mă retrag. Cum, eu am doar patru trofee ca Antrenorul anului în România? (râde) Doar patru? (râde iar) Sunt foarte mândru, mă bucur mult, l-am așteptat să-l strâng în brațe și să-i spun că-l iubesc, că sunt împlinit și-mi doresc să fim mereu la fel de fericiți ca acum. Și mama lui e mândră, și soția, și copiii, toată lumea", a spus zâmbitor Il Luce.

Invidia și singurătatea

Seniorul și-a expus pe scurt filosofia de viață: "Când visele ți se împlinesc, satisfacția este enormă. Nimeni nu-ți dă pe tavă, trebuie să lupți pentru ceea ce vrei să devii. Să vrei să fii numărul 1 este cel mai greu lucru de pe pământ! Important e să nu renunți niciodată, să revii după momentele grele, pentru că atunci când e bine și frumos, toată lumea ți-e alături. Viața face ca prețul victoriei să fie invidia, iar prețul înfrângerii să fie singurătatea. Cel mai greu e când ești singur". 

"Prefer să fiu un lup singuratic"

Juniorul e diferit. Și-a ales propriul drum și are o cu totul altă gândire. Vremurile l-au adus în alte ipostaze, mai ales că a vrut mereu să-și creioneze destinul lui. "Tata a fost mai legat de noi, de familie, de prezența noastră. Chiar o voia la momentele de dificultate, simțea nevoia să ne știe aproape. Eu sunt diferit, sunt opusul. Prefer să nu fie nimeni aici, prefer să fiu singur. Un lup singuratic! Să mă consum eu, să nu transmit ceva negativ, să absorb eu lucrurile rele, eventual. Mi-e teamă că nu aș putea să mă comport normal și i-aș face să se simtă prost pe cei dragi. Și cred că e și un refugiu, în cazul în care nu ar ieși bine, să mă refugiez la ei care n-au habar și nu știu ce mi s-a întâmplat", a povestit Răzvan. 

"Pe unde am fost, am ridicat echipele"

Cei din familia Lucescu nu lasă lumea nepăsătoare. "Ați lăsat mai mulți prieteni sau inamici în România?" a fost chestionat Răzvan. "Nu cred că cineva ar putea spune că eu sau tata suntem inamicii cuiva. Noi am muncit toată viața. Echipele pe unde am fost au făcut un pas în față cu mine. Pe fiecare le-am ridicat! Și-n Qatar am luat un trofeu, am dus echipa în premieră în Champions League a Asiei. În Grecia, am dus Xanthi în prima finală de Cupă din istorie, apoi peste alți doi ani am luat Cupa cu PAOK pe terenul rivalei și am cucerit un titlu pe teren, revocat însă. Și-acum vorbim la telefon, deși mă prinde foarte greu și după multe încercări, cel puțin trei la număr. Mai vorbim: "Ce faci, cum ești". Nu prea intrăm în detalii. A fost și pe la mine la meciuri. E mai entuziasmat decât sunt eu de munca noastră la PAOK, din ce a văzut la antrenamente, la jocuri. Normal, așa e tata mereu, când vine vorba de mine". 

"Toți copiii ar trebui să facă sport, sport și iar sport. Ar însemna mai puține spitale, cu cât stau mai mult afară, cu atât e mai bine pentru ei, pentru noi, pentru tineretul nostru, pentru viitorul lor.

Noi în familie ne-am căsătorit la 21 de ani. Și eu, și Răzvan, și Matei, sper că și Lucio va face la fel, fiindcă acest lucru conferă responsabilitate foarte mare și viața de familie este cea mai importantă și cea mai frumoasă.

Răzvan luptă acum pentru al doilea titlu în Grecia. Eu consider că l-a câștigat și pe cel din sezonul precedent, dar i-a fost sustras la comisii"

Mircea Lucescu, selecționer Turcia

"Nu se acceptă altceva decât câștigarea campionatului, în 2019, cu PAOK. Nu s-a mai cucerit titlul din 1985. De fapt, noi l-am luat sezonul trecut, dar ni s-a sustras!

Mie îmi pare rău de antrenorii obligați să lucreze la niște echipe mici, unde nu au loturi de calitate și nu pot obține laudele și performanțele pe care le-ar merita din această cauză. Nu e vina lor, deși muncesc foarte bine.

Tot ceea ce sunt, sunt și datorită tatălui meu. Sunt mândru să fiu băiatul lui, așa voi fi mereu. El mi-a oferit dragoste, sprijin, forță, încredere să iau decizii importante"

Răzvan Lucescu, antrenor PAOK Salonic

"Orice-ar fi, voi fi mereu lângă tine!"

Chestionat în privința celui mai bun sfat primit de la tatăl său, Răzvan a detaliat: "Am preluat multe din filosofia lui de muncă, de joc ofensiv, de dominare a fotbalului, de control al balonului. Suntem generații diferite, am avut posibilitatea de a studia altfel, să mă ajut de internet, să văd diverse antrenamente în Europa. Și eu stau mult și pregătesc meciurile.

Am divagat, revin la întrebarea ta, o chestie ce m-a marcat mult, cred că aveam 25-26 de ani, trebuia să fac o alegere importantă, iar el mi-a zis: "Tu faci cum crezi tu, indiferent de ceea ce se va întâmpla, eu voi fi mereu lângă și alături de tine!". E cel mai important acest detaliu". 

"Lucio să ne calce pe urme"

La jumătatea lunii decembrie, Mircea Lucescu a devenit Cetăţean de Onoare al Capitalei, iar la ceremonia de la Teatrul Odeon a fost susţinut de o mare parte din familie. Invitați speciali: nepoata Marilu cu soțul ei, alături de Lucio, strănepotul de numai un an al reputatul tehnician. "Mi-aș dori ca Lucio să calce pe urmele bunicului şi străbunicului. Sper să reprezinte ţara, aşa cum am reprezentat-o noi. Eu am crescut cu o dragoste extraordinară pentru Bucureşti. Am cunoscut toate schimbările şi transformările care s-au făcut de-a lungul anilor. Îmi dau seama că, din ce în ce mai mult, Bucureşti devine o capitală europeană şi eu mă întorc cu dragoste de fiecare dată. Cum am o zi liberă, mă urc în avion şi vin acasă. Bucureştiul mă încarcă", a mărturisit bărbatul de 73 de ani. 

"Are experiență prea mare"

Vizavi de posibilitatea de a prelua Dinamo, numele său fiind vehiculat printre potențialii viitori cumpărători, Il Luce se amuză și răspunde printr-un zâmbet larg. "Am vorbit de atâtea ori despre acest subiect. Sunt atâția oameni ce pot și sunt sigur că vor redresa acest club", a comentat seniorul. "Tata nu poate, e la selecționata Turciei până în 2020, nici nu poate fi discutat acest aspect. Dacă-l mai văd rezistând acolo? Are o vârstă și-o experiență prea puternice", a continuat juniorul.