Tătărușanu avertizează: "Iordănescu e strict, nu depășit!" și lămurește situația de la Steaua: "Neubert face ce zice Reghe, nu invers!"

- Ciprian, în timpul discuţiei noastre am văzut că tot timpul faci trimitere la Steaua.
- Normal, am fost şi am rămas stelist. Asta de la tata mi se trage. Nu ştia decît "Steaua, Steaua, Steaua". Şi m-am şi născut în Militari.

- Cum ţi se pare povestea cu Armata, cu FCSB-ul?
- Este un rău pentru toată România, nu doar pentru Steaua. Steaua este echipa cea mai galonată, cu cel mai bun palmares internaţional. Cum e asta, Steaua să nu mai fie Steaua?

"Parcă aştepţi să intre menajera în cameră!"

- E o decizie a justiţiei.
- Nu înţeleg cum să i se ia stema, să nu mai aibă voie să joace în Ghencea, să nu mai poţi să te antrenezi acolo. Ştiu cum e, din păcate, că am trăit şi eu ceva similar.

- Cînd erau Ilie Stan şi Ronny Levy la echipă?
- Da. Ne antrenam pe la Mogoşoaia. Într-un vestiar străin, cu nişte cetăţeni printre noi la sala de forţă, oameni care aveau abonament acolo. Ştii cum ne simţeam?

- Cum?
- Ca într-o cameră de hotel în care stai cu frică să nu intre peste tine menajera. A fost un adevărat circ şi atunci, iar rezultatele s-au cunoscut, parcă locul 4 la final de campionat.

Reghe, garanţia succesului

- Povestea cu Rădoi cum ţi se pare?
- A avut ghinion, asta zic. În rest, nu mă pune să comentez, fiindcă nu îl cunosc atît de bine ca antrenor, nu ştiu ce gîndeşte. Nu vreau să îmi dau cu părerea pe un subiect pe care nu-l stăpînesc.

- Gâlcă?
- Ştiam de la Joan Verdu, colegul meu, că urmeză să semneze cu Espanyol.

- Lumea începuse să vorbească, "uite că nu îşi găseşte echipă"!
- Mă bucur enorm pentru el că a semnat cu Espanyol. Nu înţeleg cum un antrenor care a cîştigat toate cele trei trofee ale anului în România a fost lăsat să plece. Ciudat.

- Reghe?
- Reghe a mai fost la Steaua. A făcut performanţă, l-am avut antrenor, este foarte bun. Vorbesc performanţele pentru el.

"Tot Steaua ia titlul"

- Unii spun că Thomas Neubert ar fi antrenorul din umbră.
- O prostie. Neubert face ce îi spune Reghe, nu invers. Reghe este antrenorul principal, Neubert este preparator fizic. Unul excelent.

- Care este stilul lui Reghe?
- Agresivitate tradusă prin recuperarea rapidă a mingii pierdute. Şi mai e ceva, are autoritate, dar ştie să creeze o atmosferă frumoasă. În vestiar, în timpul liber.

- Mai are şanse Steaua la titlu?
- Da, Steaua va cîştiga. Steaua este în continuare cea mai bună echipă, are cel mai valoros lot. Iar eu sînt suporter înfocat al Stelei.

Naţionala, locul special din inimă

- O întrebare inevitabilă. Grupa de la Euro?
- O grupă bună şi accesibilă. Poţi să te duci mai departe, în afară de Franţa joci de la egal la egal cu ei.

- Franţa ţi se pare inaccesibilă?
- Franţa nu a impresionat la ultimele turnee finale. E şi o explicaţie aici care se potriveşte nu doar Franţei, ci marilor echipe naţionale.

- Anume?
- Cred că jucătorii celebri care au contracte cu echipe de club foarte mari nu îşi dau viaţa ca noi pe teren.

- Dar voi v-o daţi?
- Da. Eu zic că da. Şi mai e ceva, sincer. Ideea că ne vede şi pe noi cineva şi plecăm la mai bine. Asta e viaţa fotbalistului.

- Avem un complex cu Elveţia?
- Nu mi se pare, te gîndeşti probabil la acel 1-4 de la Mondialul din '94. Ultima oară, acum 3 ani, i-am învins pe elveţieni cu 1-0 într-un amical.

"Cu nea Puiu nu negociezi!"

- Iordănescu ce fel de antrenor este?
- Foarte riguros şi foarte strict. Ce zice aia trebuie să fie, cu nea Puiu nu prea poţi să negociezi.

- Deci nu aveţi glume cu el.
- Pînă şi părinţii mei m-au întrebat. Mă, dar chiar aşa de serios, de sumbru e cu voi, aşa cum arată la televizor?

- Şi de fapt?
- Este altfel. Eu am fost norocos să prind antrenori foarte buni, de la fiecare am rămas cu cîte ceva. De la nea Piţi, pe care voi îl ştiţi posac, de la nea Puiu.

- Unii susţin că Iordănescu, fiind în vîrstă, e învechit ca metodă de pregătire.
- Nici vorbă! Şi altceva. Este mai greu să fii selecţioner decît antrenor la o echipă de club.

- Mie mi se părea invers.
- Nu. Păi, ce poţi să faci în cîteva zile cu jucătorii de-abia strînşi de pe drumuri? Îţi rămîn doar cîteva zile să cristalizezi o idee de joc.

- Pe cine vezi cîştigînd Euro? În afara României, desigur!
- Germania. Poate Spania. Acolo intervine caracterul decisiv al meciurilor, asta va fi sursă de surprize.

Florenţa nu l-a uitat pe Mutu

- Mai vorbeşte cineva de Mutu aici, la Florenţa? Îşi mai aduc aminte de el?
- Bineînţeles, Il Fenomeno în sus, Il Fenomeno în jos! Îl iubesc şi acum.

- Chiar aşa, cu toate nebuniile pe care le făcea?
- A jucat aici vreo 5 sezoane, a înscris peste 50 de goluri, a fost probabil perioada lui din carieră cea mai bună.

Obrazul subţire cu chirie mare se ţine!

- Gata, m-ai convins! Nu îţi doresc decît ca atunci cînd vei fi plecat de la Fiorentina suporterii să îţi păstreze aceeaşi amintire. Am văzut că te saluţi cu lumea pe stradă. Unii chiar te opresc.
- Toţi cei de aici sînt suporteri viola şi sînt pătimaşi. Bine, în centru, unde şi locuiesc, nu prea mă recunosc oamenii, că majoritatea sînt turişti.

- Nu prea îi iubiţi pe turişti.
- Nu-i vorba de asta, dar uneori, cînd sînt obosit, ei stau în mijlocul străzii şi fotografiază. Nu poţi să le zici nimic, nu ai voie să claxonezi. Deci le zîmbeşti. Mai rămîne să aştepţi să-ţi intre-n maşină! Marcheaz-o ca pe o glumă, te rog!

- Chiriile?
- Imense, Mario Gomez plătea pentru un penthouse în imobilul în care locuiesc şi eu vreo 11.000 de euro pe lună.

- Tu cît dai?
- De vreo 3 ori mai puţin. Pe un living şi două dormitoare.

- Te-a ajutat clubul să îţi găseşti casă?
- Nici vorbă, ei doar te pot pune, dacă vrei, în legătură cu nişte agenţi imobiliari agreaţi. Şi e mai bine aşa, fiecare cu gusturile lui.

Viaţa de după fotbal

- Unde te vezi la 40 de ani, cînd te vei fi lăsat de fotbal?
- Fără fotbal o să-mi fie greu. Stau cîteodată seara şi mă întreb ce o să mă fac fără fotbal. Antrenor nu mă văd, "principal" în nici un caz. E stresul prea mare.

- Dar ceva o să faci.
- Mă gîndesc să îmi iau o pauză un an, doi. Să duc copiii la şcoală, să merg la sală, să mă plimb.

- Şi nu crezi în scenariul ăsta?
- Soţia mea îmi zice: "Tu nu vezi că după două săptămîni de vacanţă îmi spui că de-abia aştepţi să mergi la antrenament?". Uite, tu eşti ziarist, poţi face meseria asta mult timp de aici înainte.

"Critica nu înseamnă jigniri!"

- Mda, nu sînt convins că vrei să facem schimb. Ştii ce se mai întîmplă în ţară?
- Sînt la curent. Citesc absolut tot, urmăresc ştirile.

- Implicit, asta înseamnă că nu ai o părere aşa proastă despre presă.
- Mă deranjează jignirile, nu criticile. Dar sigur că mă interesează ce părere are lumea despre mine.

- Te-a nedreptăţit presa din România?
- Cînd îmi spunea "Groparul cu mănuşi" sau "Găfăruşanu", da. Nu vreau să îmi aduc aminte ce am păţit după returul cu Twente, cînd am alunecat şi am greşit la un gol.

- Nu mai ţin minte.
- Praf am fost făcut, eram persona non grata. Deşi după golul ăla nenorocit apărasem extraordinar. Nimic nu s-a mai pus.

- Au contat emoţia, impresia de moment poate.
- Ştii că aici în Italia se ia foarte greu un 4? Trebuie să joci foarte, foarte prost, să nu faci nimic bun în meciul ăla.

- Ce propui?
- Fiţi şi voi mai indulgenţi, ca presa din Italia! Dacă am intrat pe teren şi ne-am pregătit pentru asta, am alergat, am transpirat, am făcut şi ceva lucruri bune, daţi-ne măcar amărîtul ăla de 5!