Amintiri cu micul cowboy » Colegii de clasă ai lui Ionuț Lupescu rememorează o copilărie plină de aventuri: "Toate fetele erau topite după el"

Când în banca Liceului German din București ajung doi copii de fundași de legendă, prietenia se leagă în paralel cu rivalitatea. Culae Lupescu și Lică Nunweiller au fost adversari la granzii bucureșteni Rapid și Dinamo, însă copiii lor au învățat cot la cot. Totuși, Ionuț Lupescu și Mihaela Nunweiller n-au apucat să se înțepe pe tema fotbalului. Fiul stoperului vișiniu a crescut chiar la "câini", pentru care a debutat înainte să dea Bacalaureatul. Iar Mihaela spune că i-a rămas "prieten de suflet". Și s-a oferit să strângă rânduri și amintiri de la colegii de liceu ai "Kaiserului".

"Nu era privilegiat"

"E un tip serios. Și nici nu avea cum să fie altfel! Mama lui a fost pe modelul mamei mele. Mareșal, general! Extrem de riguroasă. Îi spunea: «Vrei să faci sport, faci. Dar să-mi vii cu note bune!»", se amuză Mihaela. 
Care îl introduce în discuție și pe celălalt coleg de bancă, Mircea Bănuleasa.

"Dar notele bune veneau greu, pentru că Ionuț nu era nicidecum privilegiat. La chimie, profesoara ne-a dat 3 amândurora spunând că am copiat unul de la altul. Noi ne inspiraserăm de la colegii din stânga și din dreapta. Fără să vorbim între noi! Ne-au ieșit lucrări de 10 și 9,50, transformate în 3. Și ne-au anunțat mamele, care stăteau în aceeași bancă la ședința cu părinții. Cât de dramatic a fost!", rememorează cel poreclit "Bane".

Coșmarul de la mate

Omul care i-a făcut zile fripte a fost profesorul de matematică. "Un tip foarte riguros, exigent, care își dorea mult să îi înveți materia. Însă cu un suflet ca al lui Moș Crăciun", după cum îl descrie Mihaela. Ba, mai mult, microbist! "După un meci pierdut al naționalei, a fost atât de afectat încât și-a ascultat toți elevii care jucau fotbal, inclusiv pe Ionuț", râde fiica lui Lică Nunweiller.

Ea descrie metoda prin care asculta profesorul. "Noi aveam clasa chiar în spate, de unde se vedea terenul de fotbal. Chiar dacă ținea cineva de șase, tot mai scăpa Ottescu și ajungea primul în clasă. Îl țin minte și acum. Deschidea triumfal ușa, nici nu se uita în stânga, spre noi, lăsa catalogul pe catedră, se uita pe geam și-i nota în carnețel pe toți care băteau mingea!".

Aniversare la capăt de 79

Alt coleg apropiat e Alex Șeibulescu. "Șaibe" spune că-l știe de peste 40 de ani pe Lupescu și încă are amintiri de la o zi de naștere. "Eram în clasa a 5-a și am fost singurul invitat la aniversarea lui. Ciudat cum funcționează mintea umană, văd și acum că era la capătul lui 79, avea o minge în alb și roșu, câteva stegulețe cu Admira Wacker, echipa la care jucase tatăl lui. Și o pușcă de cowboy!".

A fost, ca în "Casablanca", începutul unei prietenii frumoase. "Am continuat 12 ani la școala germană, l-am văzut la meciuri încă de când era la Mecanică Fină, am ținut cu Rapidulețul când tatăl lui era antrenor și am devenit dinamovist când s-a mutat dincolo".

Jumătate de pahar de vin

Uman, Șeibulescu spune că Lupescu "nu refuza pe nimeni când îi era cerut un autograf. Dacă ar fi fost și pe atunci moda selfie-urilor, jumătate din București ar avea poze cu Ionuț!".

Colegul a plecat în SUA, dar s-a reîntâlnit cu prietenul său chiar în momentul său de vârf al carierei. La Campionatul Mondial din 1994. "Era neschimbat. Experiența de la Bayer Leverkusen îi dăduse un aer profesionist, dar era același optimist, vesel, prietenos".

Șeibulescu a intrat cu steagul României în vestiar după meciul cu Argentina, iar toți jucătorii lui Iordănescu i-au semnat tricolorul. "Apoi i-am însoțit la restaurant. Toți erau euforici. Sărbătoreau victoria. Ionuț? A băut fix jumătate de pahar de vin!". 

"Ionuț era polisportiv. Juca fotbal foarte bine, dar și baschet"
Mihaela Nunweiller, colegă de bancă

"Profesorul de matematică era atât de pornit pe Ionuț încât mă asculta și pe mine, deși nu jucam fotbal, doar pentru că stăteam cu el în bancă"
Mircea Bănuleasa, coleg de bancă

"Când jucai fotbal în curtea școlii cu Ionuț, orice submediocru putea deveni golgeter lângă el"
Alex Șeibulescu

CE ÎȘI AMINTESC CEILALȚI COLEGI

"Se purta la fel ca orice alt coleg, fără fumuri sau ifose suplimentare. Iar când era ascultat, nu spunea niciodată că a fost la cine știe ce campionat și de aceea nu s-a pregătit. Niciodată! La 2-3 ani după terminarea liceului, pe când mergeam agale pe o stradă ce leagă Polona de Dorobanți, am auzit un claxon și un fluierat. Cum în jurul meu nu era decât un Mercedes alb, mi-am continuat drumul. M-am auzit apoi strigată pe nume. Era Lupică la geamul lăsat al Mercedesului! Mă recunoscuse și am stat la povești. Ah, și să nu îl ponegrim pe profesorul de mate, Ottescu! Chiar prindeai drag de matematică!". 
Oana Cramariuc

"Un domn! A stat în spatele meu la Bacalaureat si era presat fiindcă trebuia să ajunga la un meci după examen"
Irina Lungu Costea

"Lupică nu venea la bere cu noi. Asta pentru că era serios și avea viață de sportiv. Venea însă la pizza. Știu că i-a zis unei chelnerițe că daca pizza esta așa cum o face mama lui, nu o mănâncă. Pentru că nu îi place! Avea și glume bune, i-a spus cuiva la un moment dat că părul lui aduce cu căciula lui Decebal" 
Bogdan Nițoiu - "Bilă"

"Una de fotbalist șmecher: după cum (nu) își aduc aminte prietenii de la D, noi, ăștia de la F, i-am zăpăcit cu bătaia în fiecare an. Însă printr-a șaptea, ne-a ars Lupică: a tras de la jumătatea terenului, pe zgura de la ASE, tare și pe mijloc. Și a strigat GOL! Portarul nostru s-a pierdut cu firea și a scăpat mingea în poartă. Și 1-0 a rămas, deși i-am înghesuit înfiorător..."
Radu Ștefănescu

"Eu mi-amintesc cum jucam fotbal C-Klasse gegen D-Klasse că mai aveam sport împreună. De la o vârsta încoace nu aveam nicio urmă de șansă, jucam degeaba! Singurul care îl putea opri era proful de mate"
Gerhard Müller

"Eram în 1988, în armată. Venisem acasă în permisie. Mergeam pe Calea Victoriei și oprește brusc o mașină lângă mine. Lupică! Putea să treacă fără să mă bage în seamă, dar m-a văzut, fost coleg, și a oprit. Spune multe, nu?"
George Rusu - "Cici"

"Cum să nu ne mândrim când noi suntem cei care ne lăudăm cu succesul lui? Să spunem ceva și de bine de domnul Ottescu. Îi plăcea sportul. Îi nota pe băieții care nu jucau ping-pong" :)
Ioana Măgureanu

"Poate vă întrebați de unde e poreclit Der Kaiser. Respiră normalitate din toți porii. În liceu nu mi-am dat seama de asta, era un coleg între colegi. Însă l-am revăzut la Timișu de Sus, întâmplător. Era cu colegii în cantonament. Era neschimbat. Atunci am înțeles de ce i se zice așa"
Cristina Brustur - "Brusturica"

"Toate fetele erau îndrăgostite de el, asta poate confirma oricine! Însă el ar fi stat oricum doar pe terenul de fotbal cât era ziua de mare"
Flavia Teodorescu