Articol de Remus Dinu - Publicat miercuri, 24 noiembrie 2021 11:00 / Actualizat miercuri, 24 noiembrie 2021 12:03
S-a deschis cutia cu amintirile fetelor în ghete. Un ONG cu profil cultural a adunat pe o platformă specială poveștile nespuse ale fotbalului feminin din ultimii 30 de ani.
Victoriile memorabile, performanțele, munca, poveștile inedite ale fotbalului feminin au fost mai mereu îngropate în anonimat. Și toate își primesc acum binemeritatul colț de scenă cu ajutorul unui proiect atipic, inițiat de o mână de oameni pasionați și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Asociația VIRA, o organizație neguvernamentală cu profil cultural, dar implicată în mai multe inițiative care privesc sportul, spune acum povestea fotbalului feminin din România ultimilor 30 de ani, prin vocile celor ce au trăit și trăiesc și acum fenomenul. În proiect s-au adunat informații, materiale de presă, fotografii, filmări și s-au pus reflectoarele pe cele care au scris istorie în fotbalul feminin autohton.
„A fost un soi de arheologie”
Cum a pornit totul? "Eu făceam cercetare pe fotbal, pentru că, de meserie, sunt antropolog. Și am cunoscut-o pe Teodora Căbuț în această cercetare. Am început să colaborăm căutând jucătoare vechi, din anii '90. N-a fost deloc ușor, a fost un soi de arheologie, am căutat din om în om, am căutat pe facebook, am întrebat oameni în stânga și în dreapta. Toate jucătoarele cu care am vorbit aveau fotografii, decupaje din ziare.
Sunt adevărate comori. La unele dintre ele am găsit chiar și casete video, inclusiv pe la televiziunile locale", explică Ileana Szasz, doctor în sociologie și inițiatoare a proiectului la care partener este și Gazeta Sporturilor.
"Informațiile sunt pierdute în niște ziare și arhive de acum 30 de ani. A fost destul de greu să le găsim, dar ne-a ieșit. Totul e acum pe arhivafotbalistelor.ro", spune și Teodora Căbuț, ea însăși fotbalistă și acum asistent coordonator în proiect.
Se juca fotbal feminin înainte de 1990?
Fotbalul feminin se juca organizat în România cam de prin anii '70. Echipele aparțineau fabricilor, cooperativelor meșteșugărești sau instituțiilor (precum CFR), dar acestea evoluau în competiții cu caracter neoficial. La 5 aprilie 1990, fotbalul feminin devine oficial în România, iar între 22 aprilie și 24 iunie are loc prima competiție oficială, "Cupa Libertatea", organizată pe patru zone: București, Brașov, Constanța, Baia Mare. Au participat nu mai puțin de 24 de echipe!
Căderea: de la 42 de echipe în 1990 la doar 4 echipe în 1999!
Tot în 1990 se înființează și echipa națională. Pe 8 mai, peste 200 de fotbaliste au venit pe stadionul 23 August pentru a participa la un trial! La acea vreme, jucătoarele celor mai puternice echipe erau angajate cu carte de muncă în fabrici și "scoase din producție" pentru a se dedica activității sportive.
Prima campioană a României a fost, în 1991, ICIM Brașov. Datele colectate de Asociația VIRA arată că, în 1995, în România existau în jur de 2.000 de jucătoare legitimate.
Numai că procesul de dezindustrializare a afectat profund fotbalul feminin, astfel că privatizarea și dispariția fabricilor a dus și la desființarea echipelor care aparțineau acestora. Treptat, campionatul începe să se contracte și multe jucătoare renunță ușor, ușor la fotbal.
„A fost dezastru ...”
Teodora Căbuț spune că "în '90 a fost un boom extraordinar, 42 de echipe, 12 în Divizia A, 30 în Divizia B, pe diferite serii geografice și totul părea că merge spre bine. Dar după privatizare și perioada aceea tulbure de tranziție, lucrurile au luat o întorsătură destul de tristă. În sezonul 2000 au mai început campionatul doar 6 echipe și l-au terminat numai 4.
Dacă nu s-ar fi întâmplat acel dezastru economic, am fi ajuns departe cu fotbalul feminin în România". Cum era pe afară? "În Anglia, campionatul a început în 1992, în Franța tot prin '90 am avut prima organizare serioasă. Noi am pornit din aceeași perioadă și dacă ne-am fi dezvoltat, poate că am fi stat mai bine astăzi și am fi avut o șansă.
Înapoi pe drumul cel bun
Fotbalul feminin românesc începe să oprească picajul la începutul secolului 21. Câteva dintre realizări:
- în 2002, FC Regal București bifează prima apariție oficială în Champions League (UEFA Women's Cup)
- în sezonul 2003-2004, are loc prima ediție a Cupei României. Participă doar 6 echipe, iar finala e câștigată de Clujana Cluj, 4-0 în finala cu Șantierul Naval Constanța
- în 2004, ia naștere naționala U19, pentru ca un an mai târziu să se califice în premieră la Turul de Elită.
- în 2008, Clujana Cluj devine prima echipă din România ajunsă în grupele principale ale Champions League
Deceniul confirmărilor
Ultimii 10 ani au fost, probabil, cei care au adus cele mai mari performanțe din istoria fotbalului feminin românesc. Olimpia Cluj, echipa care a făcut legea în campionatul intern, ajunge în premieră, în 2013, în optimile Champions League.
E și cea mai bună perioadă a naționalei, care merge pentru prima oară, în 2017, în play-off-ul unui Campionat European, unde ratează calificarea la limită. Tot în această perioadă, "tricolorele" au parte de un meci amical de gală, în SUA, în fața unui stadion arhiplin, iar expunerea primei reprezentative crește câte puțin la fiecare acțiune.
"Contează și agenda UEFA de popularizare a fotbalului feminin. Și e important să ne uităm și la politicile internaționale, care s-au schimbat foarte mult. Federația este și ea mai deschisă, poate presată de aceste agende de popularizare. E foarte bine că implementează proiectele și absorb finanțările", spune Ileana Szasz.
„Am crescut foarte mult cantitativ, urmează să creștem și calitativ. La un moment dat, o să vândă și fotbalul feminin, pentru că s-a dovedit că și în alte țări mult timp a mers în pierdere, n-a fost considerat un bun de comercializat, însă ușor-ușor se comercializeză. Naționala feminină are doi sponsori, până acum n-a avut niciunul. Noi scriem istorie. E rândul generației de acum să mai scrie la ea", concluzionează Teodora Căbuț.
Acum suntem pe o pantă ascendentă, fenomenul a luat amploare. Dar e nevoie de o investiție ceva mai serioasă și nu știu dacă o să fie. Trendul ăsta trebuie acum alimentat prin rezultate
- Teodora Căbuț, fotbalistă
Din 2014 și până acum s-au implementat mai multe programe pentru fotbalul feminin. Dincolo de acele cifre oficiale, chiar există o schimbare reală în iarbă, sunt mai multe jucătoare, mai multe cluburi, mai multe oportunități pentru antrenori, pentru staff, e un plus
- Teodora Căbuț, fotbalistă
Cantonamente lungi
Componentele echipei naționale din anii '90 își aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri. Poveștile lor evidențiază cel mai bine perioada romantică a fotbalului feminin românesc, dar și greutățile pe care fetele le înfruntau în acele vremuri.
"Eram în cantonamente și o lună de zile. Veneam acasă și mă întrebau părinții: «Mai știi la ce etaj stai?»", rememorează Dana Pufulete, jucătoare cu 156 de selecții.
Echipamente de la băieți
În perioada romantică a naționalei, imediat după '90, erau mai mereu probleme cu echipamentele.
"Se dezlipeau numerele de pe tricouri, trebuia să le schimbăm și să le facem din plasturi", spune Dana Pufulete, atacant de națională.
"Marea majoritate a echipamentelor noastre le primeam de la loturile de băieți. Erau foarte mari, dar jucam cu ele, ce să facem?", își aduce aminte și Liliana Șanta, completată de Lucia Cormoș: "Evoluam cu tricoul de bumbac de pe vremea lui Dobrin, cu trei dungi tricolore, și cu pantalon de tercot".
În 1990 am participat cu naționala la un turneu internațional. În Italia, la Messina. Eram invitați de onoare, ca echipă abia înființată, dar am câștigat turneul, incredibil! Mi se face pielea de gâină când îmi amintesc!
- Camelia Humulescu, fostă fotbalistă
Antrenamentele erau foarte dure. Ne trezeam dimineața la 7, apoi ne alergau pe niște dealuri de curgeau apele pe noi și ne tremurau picioarele. La prânz făceam duș, ne odihneam o oră și după-amiază ieșeam la încă un antrenament de două ore
- Lucia Cormoș, fostă jucătoare
