Articol de GSP - Publicat duminica, 08 noiembrie 2020 17:30 / Actualizat duminica, 08 noiembrie 2020 17:35
Tudor Gheorghe, muzician, poet, cântăreț și compozitor, a venit în studioul Gazetei Sporturilor pentru o ediție de colecție la "Prietenii lui Ovidiu". Acesta și-a amintit de începuturi, de primele concerte, dar și cum a fost interzis de comuniști și-a renunțat la spectacole timp de mai mulți ani.
- Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 21:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de Youtube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Tudorică, primul tău spectacol a fost în 1969.
- „Menestrel la curțile dorului". Cântam două ceasuri cu o pauză. Cântam trei poeți, Arghezi, Barbu, Blaga, dar și folclor. După aia a fost „Risipitorul de frumuseți". Nici nu mai știu câte spectacole am pentru că am foarte multe. Și n-am ținut niciun inventar. Știu că am făcut cinci anotimpuri ale poeziei române, cu orchestră simfonică și cor academic. Poezia română prin frumusețea ei n-are nevoie de artificii exterioare. Ea e frumoasă cum o cântam eu cu chitara, dar merită din când în când o haină de gală. E mai ademenitor pentru generația tânără.
- După anii în care ai fost interzis, cum ai revenit?
- În 1990 am făcut un spectacol care-mi fusese interzis în comunism. L-am dat de câteva ori și mi-am dat seama că nu am ce căuta cu el. Speram ca după Revoluție să terminăm cu șușanelele și cu prostiile. Dăm drumul la opere, iar literatura o să fie bine. N-a fost așa.. M-am speriat când am văzut: "Vin țiganii din Banat", "Hoții dezertori". Când am văzut ce titluri erau pe afișe! Am zis că trebuie să ies din zona asta. Am ieșit, m-am retras și am tăcut nouă ani.
- Nouă ani pierduți!
- Nouă ani pe care i-am câștigat, nu-s pierduți, Ovidiu! În timpul ăsta am făcut șapte spectacole, iar când le-am dat drumul la Sala Palatului au vrut să bage în Guinness Book. Că era un spectacol de o săptămână în care nu se repeta un vers de la un spectacol la altul. "Ce să mă bagi în Guinness Book cu ăia de mănâncă șapte râme pe minut?". N-am vrut și nu am acceptat să depun toate formalitățile alea. Romulus Vulpescu m-a îndrumat, el m-a introdus în marea poezie românească, poezia cultă. Folclorul îl aveam.
- Zi-mi, te rog...
- Ovidiu, trei ani am stat la Institutul de Folclor, trimis de nenorociții ăia de comuniști, alde Burtică și Dumitru Popescu. A venit secretarul cu propaganda și m-au chemat la o discuție. «Ce mai faceți, tovarășul Tudor?». «Lucrez la Macedonski». «Da, da, interesant. Dar te-ai gândit că dacă n-ar fi apărut Bacovia, totuși poezia....». Ăla știa de simbolismul românesc, era citit. Și zice: «V-am văzut spectacolul cu șapte balade. Ar trebui să continuați folclorul pentru că a intrat pe o pantă greu de imaginat. Va dispărea!». Ăla o spunea în '70!"
Citește și alte știri cu Tudor Gheorghe:
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
