Articol de GSP - Publicat miercuri, 02 iunie 2021 21:30 / Actualizat miercuri, 02 iunie 2021 22:04
Mihai Leu, campion mondial la box, a fost invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Mihai s-a născut la Hunedoara, tatăl lui fiind un cunoscut sportiv al anilor '70-'80 în automobilismul românesc, devenind campion național la viteză pe circuit și vicecampion național la viteză în coastă.
Leu a început să boxeze la Clubul Constructorul din Hunedoara în 1977, iar la doar 19 ani a decis să fugă din România comunistă, în Germania, acolo unde a devenit campion mondial, dar s-a retras din activitate din cauza problemelor medicale.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Mihai, sportul l-ai început la patru ani.
- Am mers la înot la Reșița. Apoi, când ne-am mutat la Hunedoara, am fost la tenis de câmp. După care, de la 9 ani, am început boxul. Fotbal am jucat, dar doar în echipa școlii.
- La box cum ai ajuns?
- Cu bunicul meu, care era brăilean, iar la Brăila...
- Toată lumea e cu bătaia.
- Ha, ha, ha! Brăila fost capitala boxului în România! Cu el am fost și am rămas încântat. Practicam tenisul de câmp la vremea aia. I-am dat o rachetă peste picioare unui băiat, m-am speriat că vine antrenorul și am plecat... Un unchi de-ai mei m-a înscris la box.
- La cât ai început?
- La 9 ani, iar campion mondial am devenit la 18 ani, la Havana. Eu am început la Hunedoara, dar pe vremea aia toți sportivii buni ajungeau la Steaua sau la Dinamo. Eu am ales Dinamo, dar nu știu de ce...
- Cum nu știi?
- După ce am intrat la facultate, Dinamo nu avea armată pe termen scurt. Voiau să mă angajeze, sergent major, dar n-am vrut. Cei de la Steaua mi-au emis ordin de încorporare, cu el am fost la Dinamo. Și-am rămas acolo. Cei de la Steaua aveau patrule, mă căutau și până la urmă m-au dat dezertor. După ceva ani am ajuns la Steaua.
- Pe vremea aia nu ai avut probleme cu Securitatea?
- Vă spun sincer că la Dinamo avea un colonel care se ocupa de secția de box. Și știa că mie îmi plac mașinile. Bine, ei știau multe despre viața fiecăruia!
- Era de așteptat...
- Tot mă chema la el, mă trimitea să-i fac plinul la mașină. După care, într-o zi, m-a chemat la el: "Uite, Mihai, tu ești un băiat cuminte, o să avem grijă de tine, dar și tu ai colegi care vorbesc urât de țară, care vor să plece. Tu să ne spui, că așa e frumos...".
Eu eram un copil și cred că dacă aveam mai multă experiență nu i-aș fi spus nimic, dar i-am zis: "Tovarășu' colonel, nu vă supărați, dar sunt colegii mei și nu pot să fac așa ceva". "Mihai, gândește-te mai bine!". "Da, m-am gândit, nu!".
- Din momentul ăla, practic au început și problemele pentru tine.
- Mă trimiteau doar în statele comuniste la concursuri. A fost o conjunctură inclusiv plecarea mea la Campionatul Mondial din Cuba. Noi făceam escală în Canada, la Montreal. Cei din România au considerat că poate să fie un pericol să rămân acolo.
- Erai deja suspect pentru ei.
- Pentru că tatăl meu a avut o tentativă să rămână în Austria și de aici mi s-a tras. Inclusiv antrenorii de la Steaua s-au dus la Ilie Ceaușescu și i-au garantat că sunt un băiat cuminte. Ilie Ceaușescu mi-a dat voie să plec și așa am ajuns în Cuba. Am muncit foarte mult pentru acel Campionat Mondial. Zi și noapte munceam să iau o medalie în Cuba.
- Cu cine ai plecat?
- Eram cu Feri Vaștag și cu Nicolae Aliuță. Am avut escală noaptea în Canada și, la un moment dat, am ajuns întâmplător la o ieșire din aeroport. Feri a zis: "Hai să rămânem aici!". "Ne-am pregătit atât... Hai să mergem să boxăm și rămânem la întoarcere", i-am zis.
- Și la întoarcere n-ați rămas.
- Când ne-am întors eram fericiți, eram campioni mondiali. Aveam un sentiment incredibil, parcă nici nu realizam. Stăteam amândoi în aceeași cameră, eram doi copii care au venit cu două titluri mondiale!
- Atunci a fost povestea cu casetofoanele?
- Fiecare își cumpărase câte două. Unul era cu căști, micuț, dar și un casetofon mare. Noi, seara, în cantonamente, obosiți, ne mai puteam muzică. Eustațiu Mărgărit, omul care m-a format ca boxer, m-a învățat să ascult o muzică ce-mi place, să mă gândesc cum câștig meciuri și mă motiva foarte mult. D-asta l-am și luat.
- Și când ai ajuns la vamă...
- Era o vameșă. Eu veneam campion mondial și credeam că mi se permite. M-a întrebat ce am, că ele erau înfășurate în treninguri. "Ce-ai aici?". Eu i-am zis: "Două casetofoane, dar nu le mai scoateți". "Nesimțitule, cum să nu le scot?? N-ai voie să aduci așa ceva în țară!". Ni le-au luat!
Le-am primit a doua zi, dar m-am simțit umilit... Mi-am dat seama că nu aveam nicio putere, nu aveai dreptul să faci nimic. Le-am luat din banii de diurnă, dar ne-am vândut și echipamentele.
URMĂREȘTE AICI TOATĂ EMISIUNEA CU MIHAI LEU
