Articol de Costin Ștucan - Publicat joi, 23 ianuarie 2020 12:57
În direct la GSP Live, campionul olimpic Ștefan Rusu (63 de ani) a vorbit deschis despre etnia din care se trage. În plină epocă a acțiunilor antidiscriminare, discursul fostului luptător de greco-romane reprezintă o ieșire din șabloane.
Ștefan Rusu a fost campion olimpic la lupte greco-romane în 1980, la Moscova. Cu patru ani mai devreme, la Montreal, luase doar argintul olimpic. În direct, la GSP Live, fostul sportiv din Rădăuți a vorbit despre începuturile carierei sale și despre viața grea într-o familie întreținută de tatăl său, muncitor în industria lemnului și trompetist la nunți și botezuri în timpul liber:
Ștefan Rusu: „Antrenorul m-a chemat în vestiar și mi-a dat 5 lei din aluminiu. Țin minte și acum”
„Mă trag dintr-o familie cu cinci copii, o soră mai mare a murit. Tatăl meu a fost instrumentist, lucra și la lemn. Era trompetist la brigada artistică. Salariile erau mici, am dus-o foarte greu până am crescut mare.
Mama mea vorbește limba rromani, țigănește, ursărește. Toți copiii din casă vorbeau limba. Și copiii mei vorbesc limba asta. Prima mea soție a fost și ea ursăriță, așa era legea. Trebuia să fie din același neam. Atunci așa era, dar acum s-au schimbat lucrurile. Doar gaborii au rămas la legea asta. Ne-am căsătorit din dragoste, eu aveam 19 ani, ea 17 ani.
Am început luptele în 1965. La noi se făceau demonstrații, se chemau «strânsuri» sau «chermeze». Am văzut băieții îmbrăcați în dresuri de luptă, de lână, și am zis că vreau să mă înscriu la lupte. Aveam 27 de kilograme. Am mers, am făcut niște rostogoliri, «șuruburi». După masă, antrenorul m-a chemat în vestiar și mi-a dat 5 lei din aluminiu. Țin minte și acum”.
Ștefan Rusu: „Mi s-a dat o Skodă pentru medalia de argint de la Montreal”
Viața lui Ștefan Rusu s-a schimbat total în 1972 în urma unei emisiuni TV:
„În 1972, eram cu tatăl meu în fața televizorului. Pe stradă la noi, în Rădăuți, era un singur televizor, un Mirage. Eram luptător atunci la 52 de kilograme. S-a oprit emisia: «Mare surpriză la Jocurile Olimpice de la Munchen. Gheorghe Berceanu și Nicolae Martinescu, campioni olimpici».
I-am zis lui tata: «Îi vezi pe ăștia doi? Peste patru ani sunt și eu la Jocurile Olimpice de la Montreal» Am muncit și peste patru ani am stat în același apartament la Montreal cu Berceanu și Martinescu. Eu și domnul Berceanu am ieșit vicecampioni olimpici”.
Ștefan Rusu: „Munceam de la 05:30 la 11 noaptea”
Până să devină unul dintre cei mai mari luptători mondiale din toate timpurile, Rusu a muncit în paralel cu activitatea de sportiv:
„Munceam la fabrica de prelucrare a lemnului. Lucram de la 5:30 până la 14:30. Mă duceam două ore acasă, mă odihneam, iar la 5 după-amiază eram la antrenament.
Aveam un bon de 25 de lei, mâncam după antrenament, apoi mă duceam la școală, la seral. Ajungeam la ora 11 noaptea acasă. A fost greu”.
„Eu am luat 3.000 de lei după medalia de aur de la Moscova. Aveam diurnă un dolar și jumătate. Mi s-a dat o Skodă pentru medalia de argint de la Montreal. În Rădăuți, erau doar doi cu mașini. Eu și cu primarul” - Ștefan Rusu
PALMARESUL LUI ȘTEFAN RUSU
- campion olimpic (Moscova-1980)
- vicecampion olimpic (Montreal-1976)
- medalia olimpică de bronz (Los Angeles - 1984)
- 2x campion mondial (Ciudad de Mexico-1978, Katowice-1982)
- 5x campion european (Oslo-1978, București-1979, Prievzda-1980, Goteborg-1981, Leipzig-1985)
