Articol de GSP - Publicat joi, 12 iunie 2008 00:00
Meciul cu Franta este istorie sau cel putin asa ar trebui sa fie. De la meciul cu vicecampiona mondiala ne indreprtam spre cel cu, campioana mondiala. Acum 25 de ani am mai jucat cu ei, erau tot campioni mondiali si i-am batut. Am avansat de la partida numarul 1 la cea cu numarul 2 si teoretic sansele scad spre zero in cazul unui esec. In schimb sansele Italiei in cazul unui esec sunt egale cu zero.
Desi la prima vedere balanta se inclina spre italieni, ei au probleme. Selectionerul trebuie sa rezolve o veritabila ecuatie care la o prima evaluare pare extrem de simpla analizand exclusiv calitatea jucatorilor din cele doua tabere. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Asa si cu Italia. Pare invincibila dar nu este.
Nu am sa fac referire la deja uzatele fraze cu “mingea e rotunda” sau ” si ei au tot doua picioare”. Stiti de ce?. Pentru ca mingea asta rotunda parca ne-a speriat in meciul cu Franta desi nici adversarii nostii nu au jucat stralucit. Poate daca era patrata am fi jucat mai bine cu ea. De cealalta parte, problema numarului egal de picioare pentru fiecare cade si ea pentru ca o Dacie are tot patru roti ca si un Fiat si cu toate astea, cei de la Fiat ne surclaseaza la toate capitolele. Asa ca vom vorbii despre avantajele noastre in dezavantajul lor si viceversa.
Donadoni trebuie sa riste, pe cand Piturca mai poate sa stea o mana. Piturca e pasionat de sah pe cand italianul trebuie sa joace ceva din table. Dar Piturca stie si cu zarurile si Donadoni nu stim daca stie. Apararea Italiei, fara Cannavaro, Nesta sau Maldini, pare ca este punctul slab al intregului sistem gandit de antrenor. Pe benzi sunt probleme iar cuplul Banel -Contra a aratat ca poate pune in dificultate adversarul. Pe centru sunt probleme dar pentru asta este nevoie ca Mutu sa intre in centru de unde il poate destabiliza pe Materrazi. Probabil ca, Chivu ii va spune lui Adrian toate punctele slabe ale italianului. Este de asemenea nevoie ca in conditiile unui Marica accidentat si Daniel Niculae obosit, sa i se dea credit lui Marius Niculae, un varf bataios care poate sa le ia putin pulsul italienilor, care nu isi permit nici cea mai mica greseala. Buffon nu sta nici el prea bine, atatata timp cat defensiva scartaie. Portugalia a dovedit astazi ca oricat de mare este Petr Cech, el nu le poate face pe toate.
La italieni, cel mai probabil va fi sacrificat Ambrosini pentru a i se face loc lui De Rossi, urmarindu-se un plus de fantezie pe faza ofensiva. Italia trebuie sa inscrie, in vreme ce pentru Romania un alt 0-0 nu ar fi o asa mare tragedie in contextul unei victorii a Olandei in fata Frantei. Victorie care pare la indemana oamenilor lui Van Basten, daca e sa judecam dupa primul meci. Dar nici un meci nu seamana cu altul. Asa cum nici al nostru nu trebuie sa semene cu cel anterior. Mijlocul nostru in schimb, probabil ca va ramane neschimbat, atat ca este si el obosit. Ca sa rezistam presiunii trebuie sa incercam sa contam cu adevarat in atac. Nu putem juca 90 minute doar cu mingi lungi. Cine isi imagineaza ca acest lucru este posibil inseamna ca ori e super optimist si este irecuperabil, ori e dus cu capul si iarasi este irecuperabil.
Probabil va reintra si Alessandro Del Piero, care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare, atat ca se misca mai ceva ca la 25 ani, ceea ce pentru noi nu e bine deloc. Cuplul Goian - Tamas trebuie sa fie foarte atent, pentru ca Luca Toni este extrem de puternic si de mobil in acelasi timp. Are o lovitura de cap extrem de puternica si nu mai poate fi intimidat inca din inceputul meciului de un control la glezne din partea lui Goian. Asta pentru ca Goe mai are un galben si urmeaza un duel cu Ruud van Nistelrooy intr-un meci ce se vrea a fi decisiv pentru depasirea fazei grupelor.
Dar pana aici si pana acolo, asa cum spunea cineva : “Mult a fost … destul mai este” .
Meciul cu Franta este istorie sau cel putin asa ar trebui sa fie. De la meciul cu vicecampiona mondiala ne indreprtam spre cel cu, campioana mondiala. Acum 25 de ani am mai jucat cu ei, erau tot campioni mondiali si i-am batut. Am avansat de la partida numarul 1 la cea cu numarul 2 si teoretic sansele scad spre zero in cazul unui esec. In schimb sansele Italiei in cazul unui esec sunt egale cu zero.
Desi la prima vedere balanta se inclina spre italieni, ei au probleme. Selectionerul trebuie sa rezolve o veritabila ecuatie care la o prima evaluare pare extrem de simpla analizand exclusiv calitatea jucatorilor din cele doua tabere. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Asa si cu Italia. Pare invincibila dar nu este.
Nu am sa fac referire la deja uzatele fraze cu “mingea e rotunda” sau ” si ei au tot doua picioare”. Stiti de ce?. Pentru ca mingea asta rotunda parca ne-a speriat in meciul cu Franta desi nici adversarii nostii nu au jucat stralucit. Poate daca era patrata am fi jucat mai bine cu ea. De cealalta parte, problema numarului egal de picioare pentru fiecare cade si ea pentru ca o Dacie are tot patru roti ca si un Fiat si cu toate astea, cei de la Fiat ne surclaseaza la toate capitolele. Asa ca vom vorbii despre avantajele noastre in dezavantajul lor si viceversa.
Donadoni trebuie sa riste, pe cand Piturca mai poate sa stea o mana. Piturca e pasionat de sah pe cand italianul trebuie sa joace ceva din table. Dar Piturca stie si cu zarurile si Donadoni nu stim daca stie. Apararea Italiei, fara Cannavaro, Nesta sau Maldini, pare ca este punctul slab al intregului sistem gandit de antrenor. Pe benzi sunt probleme iar cuplul Banel -Contra a aratat ca poate pune in dificultate adversarul. Pe centru sunt probleme dar pentru asta este nevoie ca Mutu sa intre in centru de unde il poate destabiliza pe Materrazi. Probabil ca, Chivu ii va spune lui Adrian toate punctele slabe ale italianului. Este de asemenea nevoie ca in conditiile unui Marica accidentat si Daniel Niculae obosit, sa i se dea credit lui Marius Niculae, un varf bataios care poate sa le ia putin pulsul italienilor, care nu isi permit nici cea mai mica greseala. Buffon nu sta nici el prea bine, atatata timp cat defensiva scartaie. Portugalia a dovedit astazi ca oricat de mare este Petr Cech, el nu le poate face pe toate.
La italieni, cel mai probabil va fi sacrificat Ambrosini pentru a i se face loc lui De Rossi, urmarindu-se un plus de fantezie pe faza ofensiva. Italia trebuie sa inscrie, in vreme ce pentru Romania un alt 0-0 nu ar fi o asa mare tragedie in contextul unei victorii a Olandei in fata Frantei. Victorie care pare la indemana oamenilor lui Van Basten, daca e sa judecam dupa primul meci. Dar nici un meci nu seamana cu altul. Asa cum nici al nostru nu trebuie sa semene cu cel anterior. Mijlocul nostru in schimb, probabil ca va ramane neschimbat, atat ca este si el obosit. Ca sa rezistam presiunii trebuie sa incercam sa contam cu adevarat in atac. Nu putem juca 90 minute doar cu mingi lungi. Cine isi imagineaza ca acest lucru este posibil inseamna ca ori e super optimist si este irecuperabil, ori e dus cu capul si iarasi este irecuperabil.
Probabil va reintra si Alessandro Del Piero, care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare, atat ca se misca mai ceva ca la 25 ani, ceea ce pentru noi nu e bine deloc. Cuplul Goian - Tamas trebuie sa fie foarte atent, pentru ca Luca Toni este extrem de puternic si de mobil in acelasi timp. Are o lovitura de cap extrem de puternica si nu mai poate fi intimidat inca din inceputul meciului de un control la glezne din partea lui Goian. Asta pentru ca Goe mai are un galben si urmeaza un duel cu Ruud van Nistelrooy intr-un meci ce se vrea a fi decisiv pentru depasirea fazei grupelor.
Dar pana aici si pana acolo, asa cum spunea cineva : “Mult a fost … destul mai este” .
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
