Victoriile noastre … eşecurile celorlalţi

Cand ne apucam de un sport o facem pentru a ajunge cineva, pentru glorie si bani. Unii ajung sa se realizeze altii mai putin. Daca practicam un sport individual suntem mereu in lupta cu noi insine si impotriva adversarului . Orice greseala cantareste de doua ori mai mult si nu avem timp de odihna in meci. O secunda de concentrare pierduta poate fi fatala. Putem pierde. Ne spunem ca si infrangerile fac parte din viata. Depinde de infrangeri si de infrant.

Daca in schimb alegem un sport de echipa, avem si coechipieri, care de obicei sunt in echipa cu noi. Alteori nu sunt. Putem gresi o data sau de doua ori stiind ca exista inca o sansa ca cineva sa repare ce am stricat si ne angajam sa reparam la randul nostru greselile celui ce e in echipa cu noi. Daca nu stim cu cine suntem in echipa ne uitam dupa echipament. La victorii bem sampania impreuna, doar prima o luam ondividual. Iata o asemanare intre sportul de echipa si cel individual.

Atunci cand castigam de cele mai multe ori cineva pierde, ca doar vorbim de o competitie. Atunci cand castigam si noi si adversarul, la individual se numeste remiza. La echipe este de cele mai multe ori blat. Un blat din care nimeni nu pierde. Iata de ce nu mai vorbim de sport cand vorbim de blat. La aranjamente castiga cei putini si smecheri de pierdut avand cei multi. Denumiti sugestiv, fraieri.

Cornel Talnar iata un personaj care a pierdut ceva. Inca antrenor la Dinamo, Cornel al nostru declara ca cea mai mare realizare a sa din cariera este deturnarea titlului care se indrepta spre Ghencea inspre Cluj. Aflam cu stupoare ca Dinamo este campioana morala a Ligi 1 sezon 2007-2008. Atat ca in UCL va juca CFR. Imoral? Nici vorba de asa ceva. Clujul a castigat. Talnar s-a invins fara drept de apel. Iar cine nu recunoaste victoria celor de la CFR Cluj, are soarta lui Talnar. Un infrant dincolo de orice victorie….