Articol de GSP - Publicat miercuri, 28 decembrie 2022 21:09 / Actualizat miercuri, 28 decembrie 2022 22:30
Anghel Iordănescu (72 de ani), un nume cu greutate în fotbalul românesc, a discutat la podcastul „Profu' de Sport” despre un subiect până nu demult tabu în fotbalul românesc: meciurile aranjate și jocurile de culise din prima ligă.
- AICI, dialogul integral între moderatorul Cătălin Țepelin, redactorul-șef GSP, și Anghel Iordănescu.
Fostul selecționer al primei reprezentative a fost chestionat pe marginea unui moment de maximă tensiune petrecut în a doua parte a anilor '90, într-o perioadă în care aranjamentele erau la ordinea zilei în Divizia A.
Deranjat că naționala avea indirect de suferit din cauza blaturilor din prima ligă, „Tata Puiu” a recurs la o decizie extremă, solicitându-i lui Mircea Sandu, fost președinte al FRF, să ia măsuri de urgență împotriva comploturilor din campionat. Iordănescu a rememorat în amănunt acel episod, într-un dialog cu Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor.
Amintirile lui Anghel Iordănescu: „Nea Puiu, a fost blat! Tort cu frișcă multă”
- Domnule Iordănescu, îmi aduc aminte că după '94, cred că prin '96, a fost un moment șocant pentru pentru fotbalul acelor vremuri, și anume selecționerul, dumneavoastră, mai exact, acuza în mod public blaturile din Divizia A. Ați și refuzat să mergeți la un amical al naționalei. Ați făcut o conferință și spuneați că "e un campionat bolnav, plin de meciuri strategice. Durerea mea este că se vorbește, dar nu se ia nicio măsură". Cum se face că, deși ați spus-o atât de pe șleau, blaturile au mai continuat vreo 15 ani?
- Vă spun sincer. Staff-ul tehnic de la echipa națională, eu și colegii, aveam obiceiul să facem câte o fișă tehnică pentru fiecare meci din competiția internă. Ne împărțeam.
- Urmăreați jucători.
- Cum se întâmplă și astăzi. Urmăream jucători, făceam fișe individuale pentru jucătorii pe care urma să-i aducem la echipa națională, dar și fișa tehnică a jocului pe care îl studiam. Eu, de exemplu, mergeam la un meci al lui Dinamo, celălalt coleg al meu mergea la Cluj, altul mergea la Craiova.
- Balint și cine mai erau ajutoarele dumneavoastră.
- Țiți Dumitriu în '94, după aceea au venit Balint, Costică Ștefănescu. Și-mi amintesc că, la un moment dat, le-am cerut colegilor mei - noi ne întâlneam lunea să analizăm etapa, iar la vremea respectivă erau Balint și cu Costică Ștefănescu - și le-am cerut colegilor mei să-mi dea fișa jocului, să-mi spună cum a jucat fiecare jucător în parte. Și mi-au spus: "Nea Puiu, ce să spunem despre meciul ăsta? Că a fost blat, cum foloseam noi termenul, un tort cu frișcă multă".
Exasperat, Anghel Iordănescu a mers în biroul lui Mircea Sandu: „Fă ceva, dar fă, că nu se mai poate!”
- Așa.
- Și atunci am hotărât, am spus așa: "Vă duceți la meciuri, chiar dacă există vreo suspiciune, și pe dosarul pe care îl faceți pentru meciul respectiv scrieți clar, «BLAT»". Am folosit noi un alt indicativ, ca să vorbim în termeni militari, pentru că mi-era teamă să nu le mai ia și altcineva. După o perioadă, am luat toate dosarele pe care scria "BLAT" și le țineam la mine acasă, nu le lăsam în Federație, nu voiam să intre cineva și să...
- Multe?
- Suficiente cât să mă ducă în acea stare de spirit despre care vorbeați mai devreme. Și după una dintre etape, m-am dus la Mircea Sandu, iar Mircea Sandu, extrem de corect față de mine, mi-a spus: "Da, știu și eu și te cred pe tine, în primul rând! Dar spune-mi ce să fac! Spune-mi ce să fac? Sunt oameni din Comitetul Executiv care conduc aceste echipe, ce pot să le fac? Ce dovadă le dau, concret?" Zic: "Ochiul meu!".
- Să colaboreze cu instituțiile statului și să rezolve o problemă penală.
- I-am spus: "Fă ceva, dar fă, că nu se mai poate!". Și mi-a spus: "Îmi este foarte greu, nu am cum. Normal ar fi să se sesizeze cineva din oficiu și să se ajungă la o anchetă". De altfel, înțeleg că Mircea Sandu, de-a lungul timpului, a și recunoscut această poveste.
Anghel Iordănescu a refuzat să conducă naționala în Iugoslavia: „Mircea Sandu a crezut că glumesc”
- Da, da, a recunoscut. Dar în aceeași măsură, a recunoscut și că n-a putut să facă nimic, ceea ce absurd pentru un om care a condus fotbalul atâția ani.
- Îmi amintesc, ca să mă întorc la întrebarea dumneavoastră și la momentul despre care ați spus, meciul amical Iugoslavia - România. Îmi amintesc că fusese o etapă de campionat, am asistat la un meci, nici n-aș vrea să-l mai pomenesc, un blat, pe scurt. După care, luni, am venit la Federație, când era convocarea. M-am dus în birou la Mircea Sandu, am avut o discuție cu el și i-am spus că eu nu merg în Iugoslavia. Le-am dat colegilor mei programul de antrenament pentru toată perioada, pe fiecare zi, era acolo tot, ce antrenamente să facă...
- Dar fără dumneavoastră acolo.
- Dar fără ca eu să merg acolo. Am spus că o să ținem legătura și o să discutăm vizavi de echipă, de starea de sănătate și de toate cele. Mircea Sandu a crezut că glumesc, cred.
- Cert e că nu se mai întâmplase așa ceva până atunci.
- Mircea Sandu, până în ultima clipă, a insistat și mi-a spus să merg, că va face tot ce-i stă în putință, că se va gândi și el serios la ce e de făcut. I-am spus că eu nu mă urc în avion să merg la acest meci, mai ales când știu că în avion mai sunt și membri din Comitetul Executiv care fac aceste lucruri (n.r. - participă la meciuri aranjate). Era acea obișnuință de a fi invitați membrii Comitetului Executiv în delegația oficială, în deplasările oficiale, lângă echipa națională. Ideea este că nu m-am prezentat și apoi au fost membri ai CEx care i-au cerut lui Mircea Sandu să mă demită pentru refuzul de a fi alături de națională. Am pierdut meciul cu 1-0 sau 2-0.
- Așa.
- Din punctul meu de vedere, am apreciat că Mircea Sandu m-a chemat, a avut o discuție cu mine și în niciun caz nu a ținut cont de punctul de vedere al membrilor Comitetului Executiv, pentru că, așa cum erau obicei, erau foarte influenți cei de acolo. Foarte mulți din cei care făceau parte din Comitetul Executiv la acea vreme au susținut demiterea mea.
