Articol de GSP - Publicat marti, 03 ianuarie 2023 07:00 / Actualizat marti, 03 ianuarie 2023 10:20
Comentatorul Mihai Mironică, una dintre vocile inconfundabile ale presei sportive din România, a rememorat, în cadrul podcastului „Profu' de Sport”, diverse momente inedite experimentate de-a lungul carierei de aproape 30 de ani.
Mihai Mironică a vorbit la „Profu' de Sport” despre începuturile și provocările carierei sale, realizând o incursiune amănunțită prin cele mai inedite experiențe trăite în această meserie. Jurnalistul a povestit episoade mai puțin cunoscute din lumea presei, inclusiv din perioada „sălbatică” a anilor '90, când cluburile încercau prin diverse metode oculte să cumpere bunăvoința ziariștilor.
Mihai Mironică, întâmplare incredibilă în Raiul „Cooperativei”, la Bistrița: „«Haideți la un salam de urs, vă așteaptă și domnu' primar»”
- Mihai, ai prins și celebrele protocoale care se făceau pe aici, prin Divizia A, Divizia B?
- Da, am prins și eu, dacă stau să mă gândesc. Am fost la un meci la Bistrița, de exemplu.
- Bistrița era celebră, da.
- Era locul cel mai potrivit din acest punct de vedere. Și îmi aduc aminte că era un meci Gloria Bistrița - Astra. În mod normal, o televiziune trebuie să plătească să transmită un meci, dar cei de la Astra ne-au zis: „Băi, suportăm noi cheltuielile de producție - că era, totuși, o distanță - numai veniți, vă rugăm frumos, că ăștia ne fură!”. Mi-aduc aminte de Ioan Horoba (n.r. - fost conducător la Bistrița) cum a venit la pauza meciului și ne-a spus: „Haideți la un salam de urs!” Eu nici n-auzisem de salam de urs până atunci. „Vă așteaptă și domnu' primar, și domnu'...”. Mă rog, chestiuni de genul acesta. Dar tare a fost când am plecat de la meci, că am găsit mașina ca la...
- Cu portbagajul ticsit?
- Ca la saloanele astea auto, când toate ușile i se deschid, se deschide și portbagajul, și-o vezi așa, gata pentru fotografiat. Și era cu toate portierele deschise, portbagajul deschis și nu înțelegeam ce se întâmplă, că doar noi lăsaserăm mașina încuiată.
- Și?
- Și se băga puternic în portbagaj faimosul vin de Lechinţa. Erau niște damigene care se tot băgau...Mă rog, eu nu știam de această înțelegere. Am avut această surpriză să mă trezesc la finalul meciului că se întâmpla acest proces în portbagaj. Eu, care n-am nici cea mai mică intersecție cu vinul, în particular, și nici cu alcoolul, mi se părea chiar caraghios. Este un astfel de exemplu care-mi vine în minte.
Mironică și protocoalele de la Brăila: „Venea și-ți lua ceafa între două degete”
- Ca să înțeleagă cei care ne urmăresc acum, așa încercau cluburile pe vremea (n.r. anii '90) aia să cumpere bunăvoința ziariștilor, băgând în portbagaj câte o damigeană...
- Dar altele care mi s-au povestit de către colegi în vremea aia sunt mai savuroase decât cea pe care am zis-o eu. De exemplu, la Brăila...
- Cu cămășile? O știu și eu pe asta cu cămășile de la Braiconf.
- Cu cămășile, da. Stăteai la masă, și, la un moment dat, apărea în spatele tău un domn care doar îți lua ceafa între două degete, se uita către un alt domn care era undeva în colțul încăperii și-i zicea: „42!” Asta-i zicea, nimic altceva.
- Iar la finalul protocolului, cineva venea cu cămășile: „42 pentru Mihai, 40 pentru nu știu cine”.
- Exact.
Mironică a pățit-o și la Brașov: „M-a întâmpinat directorul, m-a luat ca în scenete”
- Mi-aduc și eu aminte un episod. Am intrat în presă mai târziu, la 3-4 ani după tine. Și printre primele meciuri la care am fost trimis a fost un meci de Divizia C, undeva prin București, Faur cu Electromagnetica, ceva de genul ăsta. Meciul era la matineu, la 11:00 dimineața. Iar la protocol pe masă erau trei boluri cu alune și patru sticle de votcă. Ăsta era protocolul la 10:00 dimineața, alune cu votcă. Cam așa putea să-și facă un ziarist încălzirea.
- (râde). Uite, în timp ce-mi povestești despre această pățanie din Divizia C, îmi aduc aminte că am fost trimis la Brașov să comentez un meci foarte tare pentru promovarea în prima ligă, FC Brașov cu Tractorul Brașov. Tractorul avea o echipă bună, era pe vremea lui Paul Enache, Ioan Mandoca...
- Erau o grămadă de echipe în zona aia, era Precizia, ICIM, era Nitramonia, Metrom, erau multe, era concurență mare în zonă.
- Da, exact! Erau foarte multe echipe din zonă în acea serie de Divizia B, dar meciul ăsta chiar avea miză și era și marea rivalitatea locală FC Brașov contra Tractorul. Era o partidă foarte tare, dar care nu s-a dat pe PRO TV național, ci pe PRO TV Brașov. Fiind o chestie locală, m-am dus eu să comentez meciul și-mi-aduc aminte că m-a întâmpinat directorul care era la FC Brașov și m-a luat cu fraze din astea, ca în scenete: „Să ziceți bine, că dacă o să fie bine, o să fie bine pentru toată lumea”, chestiuni de genul acesta. Mi s-a făcut așa o rușine...și știu că am bâlbâit ceva de genul: „Dar nu, nu este cazul, nu trebuie”. Nu știam ce să spun, știi?
- Continuă.
- Și mi-aduc aminte că un jurnalist care acum este foarte cunoscut național, un comentator care are mare succes, era omul nostru pe Brașov. Și după ce a plecat acel tip un pic supărat, iritat că l-am refuzat...știi cum era cu jurnaliștii locali, trăiau toată ziua cu acel club.
- Trebuiau să coabiteze într-un fel sau altul, nu?
- M-a luat un pic cu respect, dar și cu năduf, așa: „Băi «Maro» - că așa mi s-a spus întotdeauna în redacție - dar de ce ai făcut așa ceva, totuși?”
- Stricai apele, nu?
- Da, da. Nu pot să uit. Nici nu știam ce să spun. „Eu am venit să comentez un meci aici, o să spun ceea ce văd, nu am chef de alte chestiuni”.
){kind=small}
