Articol de Vlad Nedelea - Publicat miercuri, 16 noiembrie 2022 10:08 / Actualizat miercuri, 16 noiembrie 2022 11:52
Mircea Dridea, 85 de ani, a primit trofeul de „Legendă GSP” și a rememorat câteva amintiri, unele plăcute, altele care încă îi lasă semne de întrebare: de la golul cu Liverpool la eșecul inexplicabil cu Elveția, 1-7.
- La Gala GSP 2022 au mai primit trofeul de Legendă: Constantina Diță, Silviu Lung, Miodrag Belodedici și Sorin Babii.
- Din 2019, momentul lansării demersului, distincții similare au fost acordate pentru Doina Melinte, Simona Amânar, Anghel Iordănescu, Ladislau Boloni, Cristian Gațu, Emerich Ienei, Mircea Lucescu, Ilie Năstase, Nadia Comănci, Elisabeta Lipă, Gică Hagi, Ivan Patzaichin, Rică Răducanu, Ioan Igna, Leon Rotman, Leonard Doroftei și Gabriela Szabo.
Dridea, un senior al fotbalului românesc, un personaj emblematic pentru Petrolul Ploiești și pentru fotbalul anilor '50-'60.
A jucat alături de fratele său, Virgil Dridea, în cea mai bună perioadă a Ploieștiului fotbalistic. A câștigat 3 campionate și o Cupă, a învins-o pe Liverpool, a adunat aproape 300 de meciuri în tricoul „lupilor galbeni” și a marcat 145 de goluri.
E mare lucru ca de la o anumită vârstă, cum e în cazul meu, lumea să-și mai amintească de tine. Probabil că asta înseamnă că am reușit să fac ceva care să rămână în memoria celor ce vor veni după noi. Viața mea a însemnat două lucruri: Petrolul și familia.
- Mircea Dridea
Mircea Dridea a primit trofeul de Legendă GSP: „M-ați flatat!”
- Domnule Dridea, azi nu mai primiți o medalie de campion al României, ci un premiu de Legendă GSP...
- Vă mulțumesc mult. Invitația nu m-a emoționat, ci m-a flatat pur și simplu. E mare lucru ca de la o anumită vârstă, cum e în cazul meu, lumea să-și mai amintească de tine. Probabil că asta înseamnă că am reușit să fac ceva care să rămână în memoria celor ce vor veni după noi.
- Când lumea pronunță Petrolul, spune Mircea Dridea și îi vedem și pe cei mai tineri că știu de dumneavoastră. Ce simțiți?
- Un lucru care din nou mă flatează. Viața mea a însemnat două lucruri. Petrolul și familia. Au fost momente când a trebuit nu să prefer, ci să fiu obligat să aleg Petrolul. Familia a crescut cum a crescut, cred că a făcut-o bine. A fost o viață frumoasă, din păcate, lucrurile au trecut prea repede. Pentru tot trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu, să le mulțumesc părinților, care mi-au dat o zestre biologică bună. Simt asta în momentul în care îmi dau seama că toți cei din jurul meu, cu care am trăit la Petrolul, nu mai sunt.
Mircea Dridea, „lup” de 70 de ani: „Am o singură nemulțumire”
- Cum ați și spus, viața dumneavoastră a însemnat Petrolul. Și azi tot lângă Petrolul sunteți!
- Un mic remember. În această toamnă se împlinesc 70 de ani de când am debutat la Petrolul ca junior. Singura mea mulțumire nu este că sunt Cetățean de Onoare al Ploieștiului, ăsta e un gest de recunoștință al celor care ne-au condus, dar faptul că în momentul de față sunt încă președinte onorific pentru mine înseamnă mult. Chiar dacă pentru unii înseamnă mai puțin sau deloc. Și mă refer la cei care ar trebui să ne ajute acum, pentru că avem niște greutăți financiare. Indiferent ce se va întâmpla, Petrolul nu va muri niciodată. Va trăi și cu noi, și fără noi.
- Mai mergeți la meciuri?
- Am mers până acum doi ani. Am simțit o jenă față de niște rezultate și am considerat că nu e bine să le diger. Nu mă uit nici la meciurile televizate, mă uit doar noaptea la reluări. Când știu rezultatul, știu ce se poate întâmpla. Și nu mai e cazul să mă supăr sau să suport.
Stop la meciuri din cauza tensiunii
- Vă e greu să mai trăiți meciurile, nu?
- Este! Spun altceva. Dacă nu poți trăi un joc, n-ai ce căuta la stadion. Din 2016, când am reînființat echipa ca urmare a falimentului făcut cadou de cei care au fost înaintea noastră, am mai fost la meciuri. Ultimul a fost acum 2-3 ani, cu Rapid la Ploiești, un joc rămas celebru prin cele 3 penalty-uri ratate de Petrolul. După meci am zis să stau liniștit. Am ajuns acasă și aveam tensiunea 18 cu 12. Am zis: „Ia stai, băiatul meu, cuminte! Ai făcut o treabă 70 de ani la Petrolul și acum ai ajuns în acest punct”. Așa am găsit soluția asta, care văd că-i bună și merge foarte bine în momentul de față.
- De ce Petrolul și nu Steaua sau Dinamo?
- Puteam fi și acolo. Am avut acea generație din anii 1955-1956 când am avut unul dintre cei mai buni antrenori, pe Traian Ionescu. Iar rezultatele dânsului au fost nu doar la noi, ci și la Dinamo, unde a luat campionatul ani în șir. Însă am ales Petrolul. Am fost 15 ani jucător numai la Petrolul, numai în Divizia A, apoi conducător sau antrenor. Iar dacă mă întreabă azi spun că-s mândru de mine doar ca jucător. Ca antrenor și conducător, o spun direct și public, ești și la mâna altora.
Povestea golului cu Liverpool
- La aniversarea celor 80 de ani spuneați că vreți să mai vedeți Petrolul în Liga 1, azi ce vă doriți?
- Am reușit! Nu mai doresc nimic. Doar să se mențină. Pentru că îmi dau seama că nu-s posibilități pentru a ajunge mai departe. Azi posibilitățile sunt inexistente, dar nu vreau să stric moralul unora care vor mai mult. E normal să vrem mai mult, numai că asta înseamnă să ai posibilități.
- Ce mai simțiți când vedeți stadionul, galeria, când auziți imnul?
- M-am obișnuit. Chiar și cu imnul. Cineva îmi zicea că e primul imn în care se vorbește despre cineva care încă mai e în viață. Mă fac că-l aud, că nu-l aud și merg mai departe.
- Vreau să-mi ziceți ceva despre acel gol cu Liverpool, ceva ce s-a întâmplat pe teren, poate chiar atunci când executați!
- Vă zic adevărul! Exact ce le-am zis. M-au întrebat, m-au încurajat, dar le-am zis duceți-vă la centru, că vin și eu imediat. Ce presupunea asta? Că marchez. E o glumă, dar una care a prins câteodată. Nu mă laud cu golul acela. Mă laud cu faptul că Petrolul e singura echipă românească care a reușit să învingă Liverpool. Nu ne-am putut califica, era imposibil. Liverpool era campioana Angliei, o țară care era campioană mondială în acel an. Deci un mare lucru. Acesta e fotbalul! Uitați ce fotbal e în Premier League și ce spectacol e la noi.
- Fotbalul de azi e bine plătit, vă mai aduceți aminte ce primă de titlu ați avut în 66?
- Mi-e rușine să vă zic. Trebuie să răspund. Noi am luat 3 campionate. Ultimul, din 1966, cred că a fost și cel mai reușit. Măcar pentru simplul motiv că în națională erau 4 jucători de la Petrolul. Ăsta e un mare lucru. Echipa noastră a primit drept recompensă și felicitări 3 metri de stofă. Nu e cea de pe mine, pentru că au trecut ani mulți. Fotbalul de atunci se juca și de plăcere. Și de obligație pe care o ai cu cei care trăiești. Nu era industria de acum. Începând cu Premier League, pentru că acolo e altceva, e altă lume. Fotbalul de azi e oglinda societății noastre. Ăsta e adevărul.
Mircea Dridea, legendă GSP: „Speram să uitați de Elveția” :)
- Voiam să vă întreb și de națională, și de un meci celebru...
- Mă așteptam la asta. Speram să uitați.
- Da, e vorba de acel 1-7 cu Elveția.
- Am debutat la națională la Varșovia, am câștigat 3-2 întâmplător sau nu, iar eu am dat, tot întâmplător, cele 3 goluri. Da, și acel ultim joc, din 1967, în Elveția. S-a jucat în mai. Cu două sau trei luni înainte am jucat la Paris, cu Franța, și am câștigat 2-1. Singurul meci câștigat de România cu Franța în deplasare. Ce spun acum, au trecut anii, s-au prescris multe, se pare că cineva din anturajul nostru, poate doctorul, ne-a dat ceva. Găsiți asta și în declarațiile lui Lucescu sau Nunweiller. A fost ceva necurat. Imposibil ca la un meci să joace 11 inși prost. Mai găsești, 2-3 poate 4-5, dar aici toți am fost o apă și un pământ. Pierzi cu 1-7 un meci în condițiile în care acasă ai câștigat cu 4-2. Era 4-0 la un moment dat. E regretabil pentru că acela a fost ultimul meu meci. N-am mai văzut naționala după acest joc.
- Ce vă mai doriți?
- Un singur lucru. Să fiu sănătos eu și familia mea, soția mea, cu fetele mele, cei 5 nepoți. Să am bucuriile pe care le-am simțit și în acest final de an. În afară de cei 70 de ani la Petrolul, am sărbătorit și 60 de ani de căsnicie. Mulți mă întreabă cum reușesc. Acum așteptăm să devenim străbunici. E o bucurie a familiei. E un lucru foarte important ca în viață să știi pentru ce ai trăit și dacă ai dăruit ceva societății.
Noi, la Ploiești, nu spunem că suntem ploieșteni, spunem că suntem altceva. Știu că e ușor să tăiați asta, fiind la final. Când se vorbește despre București, să nu audă soția, că e bucureșteancă, că e capitala României, oraș situat la 60 de kilometri sud de Ploiești. Ca să-l și localizăm. Ca o glumă.
- Mircea Dridea
Mai multe știri despre Gala GSP 2022:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
