POVESTE „STOP! Nu ieșiți, că vin leii!” » Mutu a povestit ce a trăit ca jucător în India: „Când am văzut, am spus: nu pot să mănânc așa ceva în viața mea!”

Ajuns într-un campionat care încerca să atragă atenția lumii fotbalului prin transferurile unor nume uriașe, precum Alessandro Del Piero, Marco Materazzi sau Nicolas Anelka, acesta a descoperit o realitate complet diferită de cea europeană.

A povestit cum a fost plătit un sezon întreg fără să joace, despre cum traficul infernal și zgomotul permanent l-au determinat să petreacă aproape patru luni fără să iasă din hotel, dar și cum o deplasare în nordul țării s-a transformat într-un episod de groază după ce a fost avertizat că tigrii pot pătrunde în incinta hotelului. O simplă încercare de a gusta un ardei extrem de iute s-a încheiat cu un adevărat șoc culinar.

Cum a ajuns Adi Mutu în India: „Fiecare echipă avea câte un star, o vedetă”

„Am semnat pe două sezoane cu Pune City, o echipă aflată la vreo 140 de kilometri de Mumbai, ca să aibă lumea o idee. Campionatul normal în India durează vreo opt-nouă luni, cred.

Nu știu, Goian poate să ne spună mai multe, că a fost acolo. Dar, în momentul acela, dura patru luni. Maximum patru luni, din septembrie până în decembrie, pe 5-10 decembrie se termina campionatul.

Era un fel de spectacol. Ei voiau, de fapt, să promoveze fotbalul în India, ceea ce nu era o idee foarte rea, pentru că au un miliard și jumătate de oameni și cred că, dacă sunt buni în atâtea lucruri, ar putea să facă și lucrul ăsta”, și-a început „Briliantul” povestea din sudul Asiei pentru fanatik.

4 goluriîn zece meciuri a reușit Mutu pentru Pune City, în India.

„Probabil că modul în care se gândeau să promoveze fotbalul era să atragă și să creeze parteneriate cu echipe din Serie A, în momentul acela, și nu numai, inclusiv din Premier League. Și atunci a venit Fiorentina, care a preluat Pune City sau o parte din Pune City, nu știu câte procente, 15-20%, nu mai țin minte. Inter, nu mai știu ce echipă unde a fost Materazzi... Juventus, parcă, a fost echipa unde au fost Del Piero și Nesta, și tot așa.

Și atunci ce făceau? Intrând acolo, probabil aveau un avantaj financiar foarte mare. Nu știu, că nu e treaba mea și chiar nu m-a interesat. Și ce se întâmpla? Erau... nu mai țin minte câte echipe, dar fiecare echipă avea câte un „marquee player”, cum îi spuneau. Deci fiecare avea câte un star, câte o vedetă.

După ce am plecat de la Petrolul, ca jucător, am decis să merg în India. Am decis că gata, sunt spre finalul carierei, ca să zic așa. Am semnat pe doi ani cu Pune, pentru că exista parteneriatul Fiorentinei cu Pune. Doi ani”, a continuat Mutu.

„Am semnat pe doi ani în India. În primul an nu m-am dus, dar oamenii m-au plătit!”

„În primul an nu m-am dus, pentru că nu mi-au dat viza. Trebuia să obținem o viză, dar era complicat, complicat... N-am ajuns. Oamenii m-au plătit, în schimb, și n-am ajuns acolo. M-au plătit! Păi, conform contractului, nu era din vina mea. În fine, m-am dus în al doilea an.

În primul an fuseseră Del Piero, Nesta, Materazzi... După aceea, când am văzut, au venit numai jucători de genul ăsta. Deci ăștia erau vedetele de la celelalte echipe, nu de la una singură: la una era Del Piero, la alta Nesta, la alta Materazzi, la alta nu mai știu cine.

După aceea, când am fost eu la Pune, la Mumbai City, echipa unde a jucat și Goian, Lucian Goian, a fost Anelka, Riise de la Liverpool... Dar ideea era că toți țipau și când ataca o echipă, și când ataca cealaltă. Deci nu știai care sunt fanii, pentru că nu aveau fani. Ei se bucurau de fotbal și, de fiecare dată când era câte o ocazie, ceva, țipau. Era foarte, foarte mișto, că, îți dai seama, era un spectacol total!”, a mai rememorat Adi Mutu, în interviul luat cu câteva luni în urmă.

Adi Mutu, într-o partidă oficială pentru Pune City // foto: Imago

Șocul cultural din India: „Îmi era frică să ies pe stradă, am stat patru luni în hotel”

„Eu, când era liniște, nu făceam atac de panică, dar eram aproape de un atac de panică! N-am ieșit pe stradă. Deci eu am stat patru luni de zile într-un hotel.

Era o nebunie totală și n-aveam ce face. Noi ne duceam doar la antrenament. Și la antrenament plecam cu o oră, o oră și jumătate înainte, ca să ajungem. Pentru că la ei, când întrebai unde e un loc, îți spuneau: «La 5 kilometri, aici, aproape».

Cum ieșeai din curtea hotelului, intrai într-o aglomerație incredibilă. Erau ca un mușuroi de furnici!”, a rememorat golgheterul all-time al primei reprezentative, la egalitate cu Gică Hagi, fiecare cu câte 35 de reușite.

Deci gândește-te că erau patru benzi și, în mod normal, trebuiau să fie patru mașini una lângă alta, iar restul în spate. Nu, la ei erau 12! Adică se băgau peste tot, claxonau încontinuu. Deci tot timpul claxonează!

Și, în afară de toate mașinile astea, care erau ca un mușuroi și se băgau fără niciun respect între conducătorii auto, mai erau și tuk-tuk-urile alea, bicicletele alea acoperite. Și claxonau și ăia!

Eu nu mi-am dat seama, fiind în autocar, că autocarul era închis ermetic și nu se auzea foarte mult zgomotul de afară, știi? Dar nu mi-am dat seama până într-o zi, când am zis: „Păi, hai, mă, să mă duc și eu...”. Nu mai puteam să stau, dar mi-era și frică.

Sunt oameni peste tot, ți-era frică! Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, sunt oameni peste tot. Dacă sunt un miliard și jumătate... Te duci în junglă la ei, sunt oameni! Da, sunt oameni peste tot, care se combină cu animalele, în sensul că sunt și tigri, sunt și lei prin unele părți.

- Adrian Mutu

Adi Mutu, în India // foto: Imago

„Nu ieșiți, că vin tigrii!” » Șocul trăit în mijlocul junglei: „Intraseră și în hotel!”

„Ne-am dus, am jucat în nord. Când am aterizat în nord, acolo era frumos, de sus se vedea mișto, totul verde, știi? Erau numai coline, munți verzi, toate acoperite de vegetație. Și toate orașele au peste 20 de milioane de locuitori, deci cât România, toate orașele!

Și când am coborât acolo, când am aterizat și am ieșit din aeroport, vai de măicuța mea! Că nu ne-au așteptat... N-aveau un autocar mare, nu știu de ce, și ne-au adus două microbuze din alea, ca niște TV-uri vechi, la care deschideai geamul lateral.

Și eu am zis: «Băi, nu mai pot, e cald rău!». N-aveau aer condiționat, era cald. Și zic: «Lasă asta, trag geamul». Băi, când am ajuns, după vreo oră și ceva, eram negru! Deci, băi, atâta praf, atâta praf n-am văzut în viața vieților mele! Ți-am zis, eram negri toți.

Din toată nebunia aia, din praful ăla și mizeria care erau pe acolo, când am făcut stânga, am intrat într-o oază de frumusețe! Un hotel de cinci stele în mijlocul pădurii. Deci top! Hotel de cinci stele, top! Deci a fost un șoc! Îți dai seama, de la toată mizeria aia am făcut stânga, am mers 100 de metri și am dat într-o oază verde, cu un hotel de cinci stele, cu tot ce vrei înăuntru.

Mamă, ne-am dus repede, am făcut un duș, ne-am șters de praful ăla, am coborât jos și acum: «Hai să facem și noi doi pași prin hotelul ăla». Am plecat prin hotel. Și acum, când zic «hai să ies», am văzut niște paznici acolo, în față: «Stop, nu ieșiți!».

«De ce să nu ieșim?», am întrebat. «Păi, mai vin leii. Anul trecut au intrat și în hotel». M-am uitat așa și zic: «E o glumă sau ce?».

«Da, lei, tigri...». Tigrii ăia bengalezi. Și zic: «Cum, mă? Băi, ăsta ne ia la mișto, hai să ne ducem la recepție». Zic: «E vreo problemă? Nu putem să ieșim afară, că paznicul zice nu știu ce?». «Nu, nu, s-a întâmplat să intre și în hotel și e posibil să apară, că nu-i vezi»”, a mai spus Adi Mutu.

„Am pus două feliuțe de ardei în ciorbă și am crezut că mor!” » Experiența culinară de neuitat din India

Am încercat o mâncare de-a lor, masala iute, care e bună, dar zici că pun kilograme de masala în ea. Nu-mi place deloc. Sincer, nu știu să facă paste.

E ardeiul ăla iute, cu cel mai mare grad de iuțime din lume. Și ăștia, indienii, că indienii sunt foarte simpatici ca oameni, cel puțin jucătorii erau superbăieți, umili, voiau să învețe fotbal, să învețe lucruri, au adus un ardei care era cam atât de mare, roșu, mi-l aduc aminte și acum.

Și l-au tăiat foarte, foarte fin, cu un cuțit. Mie îmi place picant, mănânc în fiecare zi picant, că-mi place, îmi iau o ciorbă de acolo. Cam asta puteam să mănânc eu: ori o ciorbă, ori orez simplu.

Și zic: „Hai că vreau să... Dă-mi și mie să încerc din ăsta, că sunt chiar curios”.

Zice: „Nu pune, doar o feliuță!”. Era așa, în farfurie, tăiat. Și m-am uitat, zic: „Băi, ce e, mă, asta? Lasă că pun două!”. Am luat cu lingura și am băgat în ciorbă, am amestecat. Bam, bam, bam!

Când am luat două guri, crede-mă, m-am înroșit la față, râdeau toți! Am început să transpir într-un minut, instantaneu! Transpiram instantaneu și i-am zis celui din fața mea: „Dă-mi ceva, că mor!”. N-am avut așa șoc culinar! I-am zis: „Dă-mi ceva repede, că nu știu ce să fac!”.

Am vrut să beau apă, ca orice om, prima oară. Zice: „Nu!”. Mi-a adus repede o prăjitură, am mâncat și mi-a mai trecut, dar cu greu!

Dacă greșea cineva și punea jumătate din ardeiul ăla, mureai! Nu poate să reziste corpul. Ei mâncau fără niciun fel de problemă, se obișnuiseră.

- Adrian Mutu