Ajax, ecuaţia de gradul doi

Ajax e un club legendă. Care nu uită însă să angajeze profesori de matematică copiilor care vin la antrenament

O poezie pe care toată lumea o ştie pe de rost: Ajax e temelia fotbalului olandez, cumpără jucători foarte tineri pe care-i creşte, îi promovează şi apoi îi vinde la preţuri bune cluburilor mari.

De ani buni însă, axiomatica poezie admite corecţii: Ajax nu mai e o temelie atît de solidă, cîtă vreme titlurile naţionale le cîştigă, aproape pe linie, PSV Eindhoven. Şi nici ideea cumpărării masive a tinerilor nu prea mai ţine. Pe cei mai mulţi dintre ei Ajax îi formează.

O echipă secundă, 4 formaţii de amatori, 14 echipe de juniori, de la 8-10 ani pînă la 18-19, plus o trupă de veterani. Toate acestea alcătuiesc Academia Ajax. Peste şosea de monumentala ArenA se văd reflectoarele de la terenurile Academiei. Sînt 12 suprafeţe de joc normale, care naturale, care sintetice. Plus zeci de miniterenuri. E şi o arenă principală, cu 5.000 de locuri, pe care-şi dispută partidele oficiale formaţia secundă, cea la care a fost exilat Mitea. Plictisitor de menţionat că fiecare teren are nocturnă.

Vestiare tematice

Alături, o clădire modernă, care cuprinde un restaurant cam cît un sfert de etaj din Mall-ul din Vitan, să zicem. Zeci de birouri, principalul fiind al lui Jan Olde Rienkrink, coordonatorul centrului, un tip măcar la fel de important la Ajax ca o vedetă a primei formaţii.

La parter sînt vestiarele, botezate după numele marilor celebrităţi ale Ajaxului: vestiarul Rinus Michels, vestiarul Cruyff, vestiarul Neeskens, vestiarul Rijkaard. Aproape că se reconstituie statuile din bronz de pe pajiştea din faţa clădirii Federaţiei. Arbitrii care oficiază meciurile tinerilor se schimbă şi ei în vestiare botezate tematic: vestiarul Blankenstein, vestianul Corver. La olandezi nu trebuie neapărat să mori pentru ca o stradă, alee, clădire, un stadion, un vestiar, să-ţi poarte numele.

Rămăşiţele imperiului

Ziua, baza nu e foarte populată. Se antrenează doar echipa secundă, a lui Mitea.

Parcarea e plină de limuzine, sînt multe vedete care n-au loc la formaţia fanion. Spre seară însă, peisajul se schimbă. Încep să apară maşini modeste. Vin părinţii şi-şi aduc copiii.
Mulţi sînt de culoare, semn că Olanda a avut un întins imperiu colonial: Antilele, Sumatra, Surinamul, Indonezia, Africa Meridională.

Academia Viitorul

Părinţii urcă în tribune, copiii merg la vestiare şi peste cîteva minute terenurile se umplu cu treninguri roşii. Toţi sînt îmbrăcaţi la fel. Se antrenează de parcă mîine ar debuta în prima echipă. Comenzile de la un teren încalecă indicaţiile de pe cel alăturat. În acest timp, părinţii discută între ei. Zgribuliţi, se gîndesc că va veni o zi în care fiul lor va fi mare vedetă la Ajax.

Frank de Boer, Brian Roy, Arnold Muhren, Marteen Kreek. Ei sînt antrenorii, cu toţii foşti internaţionali. Ei preiau copiii doar la teren. Mulţi dintre puşti vin la Academie de la prînz. Mănîncă, se odihnesc, apoi, pînă la antrenment îşi fac lecţiile.

Ajax a angajat profesori, care-i ajută pe copii la teme. Matematică, engleză, geografie. Vii la fotbal şi faci ecuaţii de gradul doi. Cînd i-au spus academiei "Toekunft", adică Viitorul, cei de la Ajax au ştiut ce fac.

300 de copii învaţă fotbal la Academia Ajax

14 echipe de juniori participă în competiţii