Articol de GSP - Publicat luni, 31 decembrie 2007 00:00
La orice meci al Gloriei Bistrita de pe teren propriu, un personaj aparte isi face aparitia la tribuna oficiala. Indiferent de vreme, poarta mereu o pereche de ochelari fumurii. Toata lumea il recunoaste si il saluta cu simpatie. Este Ioan Rus. Are 47 de ani. De 21 de ani insa nu mai vede. Suferea de miopie, dar in urma numeroaselor operatii, a orbit. Nu s-a lasat insa invins. A ramas fidel fotbalului si Gloriei, dar acum tine si cu CFR Cluj: "E tot de aici, din zona, si trebuie sa intrerupem seria bucurestenilor".
Ultima amintire: Romania-Italia 1-0
Ioan Rus spune ca ultima amintire fotbalistica dinainte de a-si pierde vederea o are din 1983. "Am fost la Bucuresti, la acel meci Romania- Italia, cind i-am invins cu 1-0, cu golul acela superb al lui Boloni. A fost ceva special pentru toti suporterii, dar pentru mine are o valoare si mai mare. A fost ultimul mare meci pe care l-am mai putut vedea", rememoreaza bistriteanul.
"Vad mai bine ca altii"
"Pe intuneric, toate pisicile sint negre". Acesta e expresia preferata a lui Ioan Rus, care nu crede ca faptul ca este orb il face inferior. Dimpotriva. "Mi-am pierdut vederea la 26 de ani. As putea, cu ajutorul medicilor, sa mi-o recapat, dar nu este o prioritate pentru mine. Daca mi s-a schimbat viata? Nu. E la fel", spune sigur pe el Rus. A reusit in viata. Este casatorit si are trei copii. La fel si in afaceri. Are peste 150 de angajati. si nu are de gind sa se opreasca aici: " "Da, sint un om implinit. Vederea? Ce inseamna sa vezi? Eu vad, chiar daca nu ca restul. Dar poate vad mai bine, nu?", spune el.
Cu taxiul la meci
Echipa Gazetei l-a vizitat chiar inaintea partidei Gloria - CFR Cluj. "Cit este ceasul?". "Aproape unu", incepe dialogul. "Sa ne grabim! Nu vreau sa pierdem meciul! E foarte important!". Rus telefoneaza la taxi, care soseste in cinci minute. Coboara singur scarile de la etajul unu al hotelului pe care-l patroneaza: "Am emotii. E meci greu. Probabil ca CFR va fi campiona Romaniei". Se urca in taxi, dar nu apuca sa spune destinatia. "La meci, nu?", spune taximetristul. "Da", raspunde Rus. "De unde stiam? Pai, cine nu stie dragostea domnului Rus pentru fotbal?", intreaba taximetristul. La destinatie, dialogul e spumos. "Cit face cursa?". "sapte lei?", raspunde soferul. "De cit e bancnota asta? De zece lei?". "Da, domnule". "Ok, pastreaza restul", e raspunsul final al lui Rus.
Imaginatia, arma tactica
La oficiala, locul lui Ioan Rus e pregatit, in rindul doi. Acolo ii place sa stea. "Cind vin echipele, sa mi le spui", pentru ca sint curios ce tactica va aborda Sabau. Urmeaza 90 de minute de fotbal vazut cu ochii mintii. E pregatit. Dupa ce afla primul "11" al Bistritei, incepe sa analizeze jucatorii: "Tatarusanu va fi numarul 1 la echipa nationala in curind. si Sepsi. Daca joaca Dan Matei si Rus, inseamna ca Szepsi va fi inchizator. Jucam in alb? Terenul e greu, nu? A plouat toata noaptea. E in avantajul nostru". Prima observatie: Sepsi e inchizator, asa cum anuntase omul fara vedere.
Presimte si golurile
Pentru Ioan Rus, meciul e simplu. Afla echipele, culorile. Restul e imaginatie. Intreaba din cind in cind unde este mingea si cine se afla in posesia ei. Presimte insa fazele importante. "Pregateste-te, va fi gol!", spune Rus in momentul in care afla ca Bistrita are o lovitura libera. "Cine trage?", intreaba el. Nu mai asteapta raspunsul, vuietul tribunei il face fericit. "Ti-am zis ca e gol, ti-am zis?", exclama exuberant, dupa care se ridica in picioare si aplauda. La finalul partidei, remarca lui Ioan Rus te lasa fara replica. "A fost un meci frumos. Nu am mai vazut de mult o asemenea partida", zice Rus. Socant, a spus-o un nevazator. Desi nu a vazut nimic, a avut dreptate. Partida Gloria - CFR (2-2) chiar a fost una deosebita.
10 milioane de euro este cifra de afaceri realizata in 2007 de Ioan Rus, care detine un hotel si este foarte activ pe piata imobiliarelor
"Ioan Rus este nu doar unul dintre cei mai vechi suporteri ai Gloriei, ci si un prieten de nadejde, care ne-a ajutat, inclusiv ca sponsor, atunci cind a fost nevoie"
Jean Padureanu, presedinte Gloria Bistrita
