Articol de GSP - Publicat marti, 11 august 2009 00:00 / Actualizat duminica, 13 februarie 2011 15:08
Valentin Ceauşescu afirmă că "i-am spus lui Mircea Lucescu, în 1985, că stilul său nu este potrivit pentru Steaua. Eram prieteni, ar fi vrut să vină în Ghencea şi s-a supărat". Un amplu interviu de Cristian Otopeanu
Fiul fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu a vorbit pentru prima data despre implicarea lui în fotbalul din România
La 61 de ani, Valentin Ceauşescu tocmai s-a întors după perioada petrecută în spital, în străinătate. A suferit o operaţie la vezică. O strîmtoare medicală depăşită, după propriile mărturii.
Decorul e banal: o terasă în Chitila. Locuieşte cîteva străzi mai încolo. Punctual, apare la 11:00, într-un Peugeot roşu. Înalt, slab, îmbrăcat sport, dar nu neglijent. Pantaloni gris trei sferturi, cămaşă cadrilată, nelipsiţii ochelari şi pachetul Lucky Strike, ţigările soldaţilor americani din Al Doilea Război Mondial. Fumează de la 13 ani. Înainte de '89, fuma Pall Mall fără filtru.
În cele aproape două ore petrecute faţă în faţă, a topit 8 ţigări. Şi a vorbit despre lucruri pe care le evită.
"Acum fac o excepţie"
"Sînt o fire retrasă, nu mi-a plăcut să ies în faţă. Nici la festivitatea organizată după Sevilla nu m-am dus, nu era meritul meu. Am evitat mereu să apar în presă, dar acum fac o excepţie", explică Valentin Ceauşescu.
De ce face excepţia? De ce, după încercări care au durat 6 luni, după un singur interviu acordat după Revoluţie şi, recent, cîteva replici eliptice, una oferită pentru agenţia Associated Press, de ce acum?
Nu ziaristul ştie răspunsul. Poate nici acest bărbat cu părul albit şi voce domoală nu ştie de ce. Poate că e în fiecare dintre noi o substanţă care cere să fie cunoscută împotriva reţinerilor care vin tot din noi. Orice spune se va interpreta. Şi oricum vor suna întrebările, vor fi contestate. Prea blînde, prea insinuante, niciodată suficiente pentru a nara o epocă sportivă.
Fizician publicat în străinătate
Maşinile trec una după alta. E cald.
Fiul cel mare şi unicul rămas în viaţă al unui fost şef de stat executat, el însuşi închis 8 luni după decembrie '89, om de ştiinţă studiat la Londra, cu CV de neşters, "articolele mele apar şi acum în reviste străine", e cunoscut, printr-o ironie care aduce jocul deasupra dramelor vieţii, ca susţinător şi protector al unei echipe de fotbal.
Înainte de 1989, Steaua era brelocul lui Valentin Ceauşescu, spun contestatarii săi. Pasiunea, răspund, orgolioşi, steliştii.
Despre asta vorbeşte la terasa amorţită de căldură din Chitila.
"Nu Lucescu, ci Ministerul de Interne a distrus Craiova Maxima. Nu am vrut ca Steaua să păţească asta"
Valentin Ceauşescu
- Domnule Valentin Ceauşescu, e corectă titulatura de "omul din umbră al Stelei"?
- Nu mă pricep să apreciez astfel de sintagme. Meritul cel mare a fost al lui Ion Alexandrescu, cel care a creat echipa. Rolul meu a fost de a o uni şi a o proteja. Însă am încercat să ajut întreg fotbalul românesc, nu aveam o fixaţie pentru o formaţie anume. Am încercat să creez un sistem corect.
- Dar cum definiţi protejarea?
- Niciodată nu am acceptat victoria nemeritată! Doar că nu am vrut ca o grupare valoroasă să fie fărîmiţată, cum a procedat M.I.-ul, prin Tudor Postelnicu, cu "Craiova Maxima". Dar Mircea Lucescu nu a avut legătură cu distrugerea acelei echipe, cum s-a vorbit. În plus, am considerat că, prin simpla mea prezenţă în tribună, ai noştri aveau siguranţa că nu erau furaţi.
"Întrebaţi arbitrii dacă i-am influenţat!"
- Eraţi fiul preşedintelui. Simpla prezenţă în tribună nu intimida arbitrii?
- Dau un exemplu. A fost un Steaua-Craiova 1-2, în '89. Arbitrul Moroianu prelungise jocul cîteva minute, sperînd că egalăm. După meci, i-am spus: "Sînteţi un arbitru bun, nu era nevoie să ne sprijiniţi. Vreau ca băieţii să cîştige cinstit". Întrebaţi arbitrii de atunci dacă am pus presiune pe cineva! Mesajul era doar pentru cei care manevrau fotbalul românesc.
"Toată viaţa mea a fost o carte, dar nu cred că aş scrie. Iar dacă ar fi, nu s-ar referi la fotbal, ci la perioada în care am fost închis şi cum vedeam eu lucrurile"
- Totuşi, 104 meciuri consecutive fără înfrîngere?
- Să vă explic. Jucam în aprilie '89, în deplasare, cu FC Olt. La pauză, aveau 1-0. La "oficială" auzeam că se vorbea să li se spună să o lase moale. Atunci, am cerut voie, am intrat în vestiar şi le-am zis: "Să nu vă fie teamă de nimeni! Evoluaţi corect cu noi!". Pe mine nu mă interesa dacă pierdeam titlul, doar să se joace în teren! Pentru asta am luptat mereu!
- Şi atunci?
- Consider că nu era nici o diferenţă între unii generali de la Armată şi cei de la Interne. Din păcate, fiindcă nu aveau încredere în echipă, ai noştri voiau şi ei să cîştige oricum, prin orice mijloace. Aceste lucruri se făceau însă prin spatele meu, dar cred că am izbutit apoi să îi opresc.
L-a refuzat pe Lucescu
- Sincer, e adevărat că nu l-aţi dorit pe Mircea Lucescu la Steaua?
- Da. Cu un an înainte de finala Cupei Campionilor, a existat un dialog între Mircea şi Ion Alexandrescu. Cînd a venit Lucescu să-mi ceară părerea, i-am zis: "Mircea, îmi pare rău! Eşti un antrenor bun, dar nu te potriveşti cu stilul Stelei, unul direct. Mai bine du-te la Dinamo, e nevoie de un adversar tare, care să ne motiveze!". Subiectul Lucescu este închis pentru mine!
- Ce jucători aţi dorit şi nu aţi putut lua?
- Pe Lupu şi Sabău, dar ni i-a "suflat" Dinamo. Nici Selymes n-a mai ajuns. Şi pe Toni Doboş îl doream. Puiu l-a propus, însă fiindcă ni se ascultau telefoanele, n-am mai reuşit să-l aducem. Eu l-am vrut pe Rotariu şi l-am transferat pentru că nu l-a dorit Lucescu. Vreau să mai adaug ceva!
- Ce anume?
- Dacă vă uitaţi la echipa naţională din meciul cu Danemarca '89, veţi vedea ce aş fi dorit să construiesc la Steaua după plecarea lui Boloni, Tudorel Stoica şi Piţurcă.
- S-a spus că aţi ajutat diverse persoane.
- Da. Cornel Dinu era antrenor. Din ce mi-a spus, avusese un conflict verbal cu Postelnicu şi l-au dat afară de la Dinamo după '85. Eu îl consideram valoros, văzusem cum pregătise "dubla" cu Hamburg, aşa că am aranjat cu cei din Armată să-l ia la ASA Tîrgu Mureş. Ulterior, a ajuns la Cluj şi acolo ne-a luat în două rînduri cîte un punct. Şi chiar l-am felicitat sincer.
"Iniţial, nu l-am vrut pe Hagi"
- Despre transferul lui Hagi de la Sportul?
- Era înainte de meciul cu Kuusisy, în '86. Alexandrescu îl dorea mult. Dar eu am discutat cu jucătorii reprezentativi ai Stelei şi am considerat la acel moment că nu este nevoie să îl aducem. Gică era un jucător foarte bun, dar cu personalitate şi mă temeam că asta putea schimba stilul de joc.
- Apoi?
- Înainte de Supercupa din '87, l-am întrebat dacă vrea să vină. Nu l-am forţat, eu niciodată nu am abuzat. Şi a acceptat. I s-a propus Sportului să aleagă între Balint şi Majearu, dar au refuzat, se gîndeau că însemna că acceptă schimbul. Însă Hagi n-avea contract cu "studenţii". Convenţia, parafată cu acte la Federaţie, a fost să îl împrumutăm de la meciul cu Kiev, pînă la finalul campionatului. Apoi, tot Hagi a decis să continue cu Steaua.
A vrut să întoarcă jucătorii pe teren
- De ce aţi retras echipa la finala Cupei '88?
- Nu am vrut să îi las pe jucători fără sprijin în acele momente. După golul anulat pe nedrept lui Balint şi văzînd ce se petrecea pe teren, i-am făcut semn lui Tică Dănilescu să vină la "oficială". I-am transmis mesajul şi am plecat spre vestiare. Pînă să ajung, băieţii erau la duşuri. Am încercat totuşi să îi determin să revină, dar nu mai puteau fi întorşi. Nu regret că i-am scos, însă cred că acea Cupă nu trebuia decernată.
- Belodedici a fugit cîteva luni mai tîrziu...
- Cred că voia să cîştige mai mult. Am fost uluit că a plecat, era un jucător foarte cuminte.
"N-am intervenit pentru Andone"
- Iar Ioan Andone a făcut semne obscene la un derby în '89.
- Nu am văzut acele gesturi pe moment. Eram cu spatele la teren, dar am văzut ulterior caseta. Nu era vorba de mine, m-a deranjat lipsa de respect faţă de public. Apoi, generalii noştri au făcut plîngere la Comitetul Executiv şi s-a propus suspendarea pe viaţă.
- S-a spus că aţi intervenit în favoarea lui An...
- Fals! Nu a fost nevoie. Părinţii mei au spus că nu poate fi suspendat pe viaţă, era un jucător valoros, de "naţională". I-am zis lui Ianul să-i dea 3 etape, simbolic, dar M.I.-ul s-a opus. Federaţia a decis 3 luni suspendare, două au coincis cu pauza competiţională şi a efectuat ultimele 3 etape.
- Termenul corect pentru episodul "decembrie '89"?
- Folosiţi ce termen doriţi, nu mă deranjează. Puteţi să-i spuneţi şi Revoluţie. Unicul lucru pe care îl regret este că nu s-a făcut ceva bun după acel moment. Măcar să fi meritat.
Nimic de prezent
Valentin nu discută despre Steaua actuală şi nici despre Gigi Becali, pentru că "nu pot vorbi despre ceea ce nu cunosc". Becali şi Ceauşescu s-au întîlnit prima oară în 1989 şi apoi o singură dată, la aniversarea a 15 ani de la Sevilla.
Valentin despre:
- meciuri: "Mă uit, dar rar, nu mai am acea chemare"
- garda de corp: "Am avut o jumătate de an, prin 1976, cînd au pus o maşină după mine. Dar i-am rugat să o scoată, nu avea nici un sens"
- presă: "Mai citesc pe net. Înainte, lecturam . La TV, trec de pe un canal pe altul şi mă uit pe Hallmark"
- muzica preferată: "Leonard Cohen, Charles Aznavour, Adriano Celentano. Mai ascult Bach şi Hendel"
"Tata era stelist şi mă mai lua la meciuri. S-a ocupat la început de club prin funcţia avută, dar numai un an. Apoi, se interesa doar de rezultate"
Valentin Ceauşescu
"Lucescu, eşti un antrenor bun, dar nu pe stilul Stelei. Du-te la Dinamo! Avem nevoie de motivaţie"
Valentin Ceauşescu
Intră pe www.stelisti.ro, citeşte interviul integral şi află lucruri inedite!
Valentin Ceauşescu afirmă că "i-am spus lui Mircea Lucescu, în 1985, că stilul său nu este potrivit pentru Steaua. Eram prieteni, ar fi vrut să vină în Ghencea şi s-a supărat". Un amplu interviu de Cristian Otopeanu
Fiul fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu a vorbit pentru prima data despre implicarea lui în fotbalul din România
La 61 de ani, Valentin Ceauşescu tocmai s-a întors după perioada petrecută în spital, în străinătate. A suferit o operaţie la vezică. O strîmtoare medicală depăşită, după propriile mărturii.
Decorul e banal: o terasă în Chitila. Locuieşte cîteva străzi mai încolo. Punctual, apare la 11:00, într-un Peugeot roşu. Înalt, slab, îmbrăcat sport, dar nu neglijent. Pantaloni gris trei sferturi, cămaşă cadrilată, nelipsiţii ochelari şi pachetul Lucky Strike, ţigările soldaţilor americani din Al Doilea Război Mondial. Fumează de la 13 ani. Înainte de '89, fuma Pall Mall fără filtru.
În cele aproape două ore petrecute faţă în faţă, a topit 8 ţigări. Şi a vorbit despre lucruri pe care le evită.
"Acum fac o excepţie"
"Sînt o fire retrasă, nu mi-a plăcut să ies în faţă. Nici la festivitatea organizată după Sevilla nu m-am dus, nu era meritul meu. Am evitat mereu să apar în presă, dar acum fac o excepţie", explică Valentin Ceauşescu.
De ce face excepţia? De ce, după încercări care au durat 6 luni, după un singur interviu acordat după Revoluţie şi, recent, cîteva replici eliptice, una oferită pentru agenţia Associated Press, de ce acum?
Nu ziaristul ştie răspunsul. Poate nici acest bărbat cu părul albit şi voce domoală nu ştie de ce. Poate că e în fiecare dintre noi o substanţă care cere să fie cunoscută împotriva reţinerilor care vin tot din noi. Orice spune se va interpreta. Şi oricum vor suna întrebările, vor fi contestate. Prea blînde, prea insinuante, niciodată suficiente pentru a nara o epocă sportivă.
Fizician publicat în străinătate
Maşinile trec una după alta. E cald.
Fiul cel mare şi unicul rămas în viaţă al unui fost şef de stat executat, el însuşi închis 8 luni după decembrie '89, om de ştiinţă studiat la Londra, cu CV de neşters, "articolele mele apar şi acum în reviste străine", e cunoscut, printr-o ironie care aduce jocul deasupra dramelor vieţii, ca susţinător şi protector al unei echipe de fotbal.
Înainte de 1989, Steaua era brelocul lui Valentin Ceauşescu, spun contestatarii săi. Pasiunea, răspund, orgolioşi, steliştii.
Despre asta vorbeşte la terasa amorţită de căldură din Chitila.
"Nu Lucescu, ci Ministerul de Interne a distrus Craiova Maxima. Nu am vrut ca Steaua să păţească asta"
Valentin Ceauşescu
- Domnule Valentin Ceauşescu, e corectă titulatura de "omul din umbră al Stelei"?
- Nu mă pricep să apreciez astfel de sintagme. Meritul cel mare a fost al lui Ion Alexandrescu, cel care a creat echipa. Rolul meu a fost de a o uni şi a o proteja. Însă am încercat să ajut întreg fotbalul românesc, nu aveam o fixaţie pentru o formaţie anume. Am încercat să creez un sistem corect.
- Dar cum definiţi protejarea?
- Niciodată nu am acceptat victoria nemeritată! Doar că nu am vrut ca o grupare valoroasă să fie fărîmiţată, cum a procedat M.I.-ul, prin Tudor Postelnicu, cu "Craiova Maxima". Dar Mircea Lucescu nu a avut legătură cu distrugerea acelei echipe, cum s-a vorbit. În plus, am considerat că, prin simpla mea prezenţă în tribună, ai noştri aveau siguranţa că nu erau furaţi.
"Întrebaţi arbitrii dacă i-am influenţat!"
- Eraţi fiul preşedintelui. Simpla prezenţă în tribună nu intimida arbitrii?
- Dau un exemplu. A fost un Steaua-Craiova 1-2, în '89. Arbitrul Moroianu prelungise jocul cîteva minute, sperînd că egalăm. După meci, i-am spus: "Sînteţi un arbitru bun, nu era nevoie să ne sprijiniţi. Vreau ca băieţii să cîştige cinstit". Întrebaţi arbitrii de atunci dacă am pus presiune pe cineva! Mesajul era doar pentru cei care manevrau fotbalul românesc.
"Toată viaţa mea a fost o carte, dar nu cred că aş scrie. Iar dacă ar fi, nu s-ar referi la fotbal, ci la perioada în care am fost închis şi cum vedeam eu lucrurile"
- Totuşi, 104 meciuri consecutive fără înfrîngere?
- Să vă explic. Jucam în aprilie '89, în deplasare, cu FC Olt. La pauză, aveau 1-0. La "oficială" auzeam că se vorbea să li se spună să o lase moale. Atunci, am cerut voie, am intrat în vestiar şi le-am zis: "Să nu vă fie teamă de nimeni! Evoluaţi corect cu noi!". Pe mine nu mă interesa dacă pierdeam titlul, doar să se joace în teren! Pentru asta am luptat mereu!
- Şi atunci?
- Consider că nu era nici o diferenţă între unii generali de la Armată şi cei de la Interne. Din păcate, fiindcă nu aveau încredere în echipă, ai noştri voiau şi ei să cîştige oricum, prin orice mijloace. Aceste lucruri se făceau însă prin spatele meu, dar cred că am izbutit apoi să îi opresc.
L-a refuzat pe Lucescu
- Sincer, e adevărat că nu l-aţi dorit pe Mircea Lucescu la Steaua?
- Da. Cu un an înainte de finala Cupei Campionilor, a existat un dialog între Mircea şi Ion Alexandrescu. Cînd a venit Lucescu să-mi ceară părerea, i-am zis: "Mircea, îmi pare rău! Eşti un antrenor bun, dar nu te potriveşti cu stilul Stelei, unul direct. Mai bine du-te la Dinamo, e nevoie de un adversar tare, care să ne motiveze!". Subiectul Lucescu este închis pentru mine!
- Ce jucători aţi dorit şi nu aţi putut lua?
- Pe Lupu şi Sabău, dar ni i-a "suflat" Dinamo. Nici Selymes n-a mai ajuns. Şi pe Toni Doboş îl doream. Puiu l-a propus, însă fiindcă ni se ascultau telefoanele, n-am mai reuşit să-l aducem. Eu l-am vrut pe Rotariu şi l-am transferat pentru că nu l-a dorit Lucescu. Vreau să mai adaug ceva!
- Ce anume?
- Dacă vă uitaţi la echipa naţională din meciul cu Danemarca '89, veţi vedea ce aş fi dorit să construiesc la Steaua după plecarea lui Boloni, Tudorel Stoica şi Piţurcă.
- S-a spus că aţi ajutat diverse persoane.
- Da. Cornel Dinu era antrenor. Din ce mi-a spus, avusese un conflict verbal cu Postelnicu şi l-au dat afară de la Dinamo după '85. Eu îl consideram valoros, văzusem cum pregătise "dubla" cu Hamburg, aşa că am aranjat cu cei din Armată să-l ia la ASA Tîrgu Mureş. Ulterior, a ajuns la Cluj şi acolo ne-a luat în două rînduri cîte un punct. Şi chiar l-am felicitat sincer.
"Iniţial, nu l-am vrut pe Hagi"
- Despre transferul lui Hagi de la Sportul?
- Era înainte de meciul cu Kuusisy, în '86. Alexandrescu îl dorea mult. Dar eu am discutat cu jucătorii reprezentativi ai Stelei şi am considerat la acel moment că nu este nevoie să îl aducem. Gică era un jucător foarte bun, dar cu personalitate şi mă temeam că asta putea schimba stilul de joc.
- Apoi?
- Înainte de Supercupa din '87, l-am întrebat dacă vrea să vină. Nu l-am forţat, eu niciodată nu am abuzat. Şi a acceptat. I s-a propus Sportului să aleagă între Balint şi Majearu, dar au refuzat, se gîndeau că însemna că acceptă schimbul. Însă Hagi n-avea contract cu "studenţii". Convenţia, parafată cu acte la Federaţie, a fost să îl împrumutăm de la meciul cu Kiev, pînă la finalul campionatului. Apoi, tot Hagi a decis să continue cu Steaua.
A vrut să întoarcă jucătorii pe teren
- De ce aţi retras echipa la finala Cupei '88?
- Nu am vrut să îi las pe jucători fără sprijin în acele momente. După golul anulat pe nedrept lui Balint şi văzînd ce se petrecea pe teren, i-am făcut semn lui Tică Dănilescu să vină la "oficială". I-am transmis mesajul şi am plecat spre vestiare. Pînă să ajung, băieţii erau la duşuri. Am încercat totuşi să îi determin să revină, dar nu mai puteau fi întorşi. Nu regret că i-am scos, însă cred că acea Cupă nu trebuia decernată.
- Belodedici a fugit cîteva luni mai tîrziu...
- Cred că voia să cîştige mai mult. Am fost uluit că a plecat, era un jucător foarte cuminte.
"N-am intervenit pentru Andone"
- Iar Ioan Andone a făcut semne obscene la un derby în '89.
- Nu am văzut acele gesturi pe moment. Eram cu spatele la teren, dar am văzut ulterior caseta. Nu era vorba de mine, m-a deranjat lipsa de respect faţă de public. Apoi, generalii noştri au făcut plîngere la Comitetul Executiv şi s-a propus suspendarea pe viaţă.
- S-a spus că aţi intervenit în favoarea lui An...
- Fals! Nu a fost nevoie. Părinţii mei au spus că nu poate fi suspendat pe viaţă, era un jucător valoros, de "naţională". I-am zis lui Ianul să-i dea 3 etape, simbolic, dar M.I.-ul s-a opus. Federaţia a decis 3 luni suspendare, două au coincis cu pauza competiţională şi a efectuat ultimele 3 etape.
- Termenul corect pentru episodul "decembrie '89"?
- Folosiţi ce termen doriţi, nu mă deranjează. Puteţi să-i spuneţi şi Revoluţie. Unicul lucru pe care îl regret este că nu s-a făcut ceva bun după acel moment. Măcar să fi meritat.
Nimic de prezent
Valentin nu discută despre Steaua actuală şi nici despre Gigi Becali, pentru că "nu pot vorbi despre ceea ce nu cunosc". Becali şi Ceauşescu s-au întîlnit prima oară în 1989 şi apoi o singură dată, la aniversarea a 15 ani de la Sevilla.
Valentin despre:
- meciuri: "Mă uit, dar rar, nu mai am acea chemare"
- garda de corp: "Am avut o jumătate de an, prin 1976, cînd au pus o maşină după mine. Dar i-am rugat să o scoată, nu avea nici un sens"
- presă: "Mai citesc pe net. Înainte, lecturam . La TV, trec de pe un canal pe altul şi mă uit pe Hallmark"
- muzica preferată: "Leonard Cohen, Charles Aznavour, Adriano Celentano. Mai ascult Bach şi Hendel"
"Tata era stelist şi mă mai lua la meciuri. S-a ocupat la început de club prin funcţia avută, dar numai un an. Apoi, se interesa doar de rezultate"
Valentin Ceauşescu
"Lucescu, eşti un antrenor bun, dar nu pe stilul Stelei. Du-te la Dinamo! Avem nevoie de motivaţie"
Valentin Ceauşescu
Intră pe www.stelisti.ro, citeşte interviul integral şi află lucruri inedite!
