Articol de Sebastian Culea - Publicat luni, 15 iulie 2013 00:00 / Actualizat luni, 15 iulie 2013 13:57
Remus Necula, gigantul de 2,03 m care a reuşit să învingă un cancer limfatic, s-a întors în rugby. La 25 de ani, românul a revenit în ţară şi a început o viaţă nouă. Necula evoluează pentru echipa sa de suflet, Steaua Bucureşti
Remus a aflat de boală din întîmplare. La fel cum s-a apucat şi de rugby în vara anului 2005. Gigantul de 2.03 m povesteşte cum prima lui dragoste a fost baschetul: "Eram înalt, am ajuns să joc la Focşani, unde am ieşit şi vicecampion naţional".
A urmat o pauză, pentru că echipa s-a desfiinţat din cauza datoriilor, dar Necula a vrut să rămînă "în formă", aşa că s-a pregătit alături de echipa locală de rugby. Într-un timp scurt, s-a îndrăgostit de "sportul cu mingea ovală": "Înălţimea m-a ajutat fantastic şi la rugby, avînd în vedere că eram cel mai înalt din ţară la vremea aceea. La 17 ani, m-au convocat la under 19".
"Medicii italieni mi-au salvat viaţa"
În 2006, soarta i-a hărăzit lui Remus să ajungă în "Cizmă", unde a evoluat pentru Parma: "Cel mai mare avantaj a fost că necazul m-a găsit în Italia. Dacă nu eram acolo cînd m-am îmbolnăvit, nu cred că mă mai puteam vindeca vreodată".
În 2008, românul a făcut un placaj dur şi a fost nevoie de un consult medical. Remus credea că şi-a rupt o coastă, însă, în urma verificărilor şi a biopsiei, doctorul a constatat că ficatul sportivului nu era în regulă. Diagnosticul a căzut ca trăznet: cancer limfatic!
"Am primit vestea fără să mă panichez, sînt o fire pozitivă şi în momentul acela mă gîndeam doar că o să mă vindec. Medicii italieni mi-au salvat viaţa", povesteşte rugbystul. Statul italian a plătit pentru tot: spitalizare, chimioterapie şi întregul set de tratamente. Românul nu a renunţat niciodată la luptă: "Chiar mă aşteptam ca refacerea să fie mult mai greu de suportat. Grija mea era că nu o să mai joc rugby niciodată".
"Totul se-ntîmplă cu un motiv!"
Întors în România, după 5 luni de tratament, Remus era în maşină, în drum spre casa părinţilor şi pe cale să primească cel mai important telefon din viaţa sa: " Boala fusese învinsă, era senzaţional! Am început să urlu de fericire şi băteam cu palmele de volan. Chiar dacă eu credeam că o să ma vindec, am simţit ceva inexplicabil".
Viaţa a revenit la normal pentru Necula. Se simte ca şi cum toată povestea nu ar fi avut loc niciodată. Singurele lucruri care i-au rămas sportivului din perioada "neagră" sînt învăţăturile pe care a reuşit să le tragă: "Mi-am dat seama că totul se întîmplă cu un motiv. Dacă echipa de baschet nu s-ar fi desfiinţat, nu aş fi ajuns în Italia, placajul acela nu ar mai fi avut loc şi boala o descopeream mult prea tîrziu".
Iar Remus joacă acum pentru Steaua şi munceşte part-time în altă parte. E împlinit sufleteşte şi nimic nu pare greu în comparaţie cu episoadele din timpul bolii: "E mai bine ca înainte. Sînt fericit. Am planuri mari de viitor şi boala m-a făcut să devin mai puternic. Dacă eu am putut să trec peste aşa ceva, sînt convins că oricine poate, e nevoie de multă voinţă şi încredere". Sportivul strîmbă din nas cînd este întrebat de ce s-a reapucat de sport: "Niciodată nu m-am lăsat de rugby, pentru că altceva nu puteam să fac mai bine. Nu am fost pus în situaţia de a mă reapuca, pur şi simplu îmi urmez cursul vieţii!".
"Părinţilor mei le-am spus după 5 luni în care am luptat cu boala de unul singur. Eu a trebuit să îi încurajez pe ei"
"Am continuat să mă antrenez cu echipa, chiar dacă eram bolnav şi făceam tratament. Nu mai aveam energia necesară, dar nu m-am lăsat niciodată"
"E un băiat foarte sincer şi munceşte mult. Sunt convins că poate prinde echipa naţională"
Marin Moţ, antrenor Steaua
3 este numărul trofeelor cîştigate de Remus în Italia
Oameni care s-au reapucat de sport după o boală severă
Sportiv Afecţiune An
Lance Armstrong Cancer testicular 1996
Eric Abidal Tumoare la ficat 2011
Martina Navratilova Cancer la sîn 2010
John Hartson Cancer testicular 2009
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
