Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 30 decembrie 2009 00:00
În sezon, omul de afaceri merge aproape săptămînal la confruntarea cu mistreţii, şacalii, fazanii. Un hobby pe care-l pune înaintea fotbalului: "E o lume mult mai curată, unde fiecare are o şansă"
Sînt primele ore ale dimineţii. E week-end. La marginea unui sătuc dintre Giurgiu şi Zimnicea, aproape de malul Dunării, forfotă ruptă parcă din "Iarna pe uliţă" a lui Coşbuc. Actorii nu sînt însă copiii, ci o grupă de trăgători care pregătesc o partidă de vînătoare. Organizator: Ion Niculae, patronul Astrei. Printre invitaţi, fostul preşedinte al federaţiei de fotbal din Republica Moldova, Constantin Tampiza, actualul director general al LukOil România.
TAB cu fotolii pluşate şi sobă
Cîteva jeep-uri forţează nămeţii pînă la marginea unui cîmp. Apoi, mîna de oameni se mută într-un TAB, singurul capabil să netezească drumul mai departe, spre întîlnirea cu mistreţii, fazanii, iepurii, şacalii.
În maşina blindată, echipată în spate cu seifurile portarmă, fotoliile pluşate, montate pe un pilon cu echilibru aproximativ, un ventilator şi o mică sobă cu lemne sînt ultimele semne de confort înaintea bătăliei cu troienele. La destinaţie, în marginea unui stufăriş, cîteva minute de instructaj pentru securitatea participanţilor şi, imediat, aşezarea în dispozitiv.
Nu se suflă la pîndă
Tipii în costume de camuflaj se pierd sub cagule sau sub groase căciuli de blană, Niculae se laudă printre amici cu una de lup alsacian. Alinierea în faţa şi pe flancurile desişului se face cu puştile desfăcute pe umăr. Nea Jean, şeful de grupă, dă drumul şi bracilor, cîinii meşteri în a depista vînatul.
Liniştea coboară apoi în spaţiul de bătaie. Se aud doar, de undeva din depărtare, chiuiturile celor 20 de hăitaşi, care au pornit din capătul opus pentru a mîna sălbăticiunile spre ţevile puştilor gata de foc.
Mistreţ cu colţii cît palma
Şi prima mişcare ascunsă care dă fiori! E însă doar un biet iepure, care o zbugheşte nebuneşte din stufăriş: primele două cartuşe dau greş şi urecheatul dispare în zare. Apoi, un fîlfîit agitat de aripi, fazanul se înalţă în văzduh şi o singură împuşcătură îi este fatală.
Creşte şi adrenalina, căci mistreţii trebuie să se ivească numaidecît. Şi, deodată, porneşte rafala din stînga şi din dreapta: două perechi de porci ţîşnesc printre vînători! Scapă doar un vier mai iute de picior, însă alţi trei cad sub tirurile încrucişate. Între ei, un exemplar special, cu colţi lungi cît palma, prilej pentru un set de poze lîngă vietatea doborîtă.
Trofeu ratat: un vier alb
Se schimbă "poligonul". Alt crîng. Hăitaşii cu veste reflectorizante, întru identificare, încep un nou set de urlături.
Mistreţii ies rapid din ascunzători. Unul ia ochii: e aproape complet alb şi ar putea fi trofeul zilei! E rănit, se pierde într-un stufăriş vecin şi se face de negăsit! Alţii n-au însă acelaşi noroc: un porc se învîrte spectaculos prin aer, busculat de prima rafală şi apoi ucis cu al doilea cartuş, în timp ce cîinii asmuţiţi îi iau ultima suflare.
Pauză pentru un pahar cu ceai sau cu vin fiert. Un sfert de ceas de respiro şi se pleacă din nou la luptă. Temperatura a scăzut pe la minus 13 grade, vîntul s-a ascuţit şi bagă degrabă gerul în oase, însă grupul de vînători şi gonaci nu cedează.
"La prima mea vînătoare a funcţionat perfect norocul începătorului. Am doborît doi iepuri şi un mistreţ. Nici acum nu ştiu cum am reuşit!"
Ion Niculae
"Domeniile mele nu reprezintă un bussines. E doar o plăcere. Nu se încasează bani de la vînători. Există doar cotizaţii anuale şi sponsorizări"
Ion Niculae
"Vînătoarea nu o afacere pentru mine, ci numai un ritual menit să te relaxeze după o perioadă de stres. O întrecere între tine şi animal, dîndu-i şi lui o şansă în această dispută"
Ion Niculae
Fazanii, ţinta preferată
O scroafă cu şase pui defilează nepăsătoare pe un dig din apropiere. Nici un foc! "Domne, a avut zile! Puşca mea s-a blocat, iar cel de lîngă mine tocmai îşi schimba cartuşele exact cînd au trecut" e explicaţia unuia dintre vînători. Niculae ţinteşte aproape perfect la zburătoare, doar un fazan mai vioi scapă după ce alicea îi împrăştie în aer penele din coadă. La iepuri, pradă mai subţire, 4-5 bucăţi. Dar, la final, rămîn senzaţiile îngemănate de plăcere, teamă şi curaj de a înfrunta orice animal, care are şansa lui în faţa omului şi a carabinei.
Ce plăteşti la o vînătoare
- 1.100-1.500 lei/an cotizaţia la asociaţie (doar pentru vînat mic - fazani, iepuri)
- 30-50 lei/zi plata gonacilor
- 700-900 lei un mistreţ
- 4.500-5.000 lei un cerb
- 4.500-5.000 lei o capră neagră
- 40.000-45.000 lei un urs
- 40-80 lei un cartuş
- 5.000-9.000 lei o puşcă clasică
- 100-200 lei doctorul pentru analiza veterinară
Cine mai vînează din lumea sportului
Jean Vlădoiu (41 de ani) - "Am permis din '92. Cînd eram jucător, vacanţa de două săptămîni o rezervam jumătate pentru familie, jumătate pentru vînătoare şi pescuit"
Francisc Vaştag (41 de ani) - "În vînătoare contează mult automatismele. Eu, de exemplu, sînt obişnuit să trag cu o carabină cu lunetă"
Victor Piţurcă (54 de ani) - în noiembrie 2005, cînd era selecţioner, a fost rănit accidental în picior de primarul Craiovei, Antonie Solomon, la o vînătoare în judeţul Dolj
Violeta Beclea (44 de ani) - are permis din '96: "Cel mai mult la o vînătoare îmi place masa de după!"; în urmă cu doi şi-a achiziţionat din SUA un costum specia în valoare de 4.000 de euro
2 e numărul domeniilor de vînătoare aflate în proprietatea lui Ion Niculae: unul la Zimnicea (11.000 ha), pe malul Dunării, celălalt lîngă Roşiorii de Vede (pădure de stejar)
1,2 miliarde de euro e averea estimată a lui Ion Niculae de revista Forbes Romania: locul doi în topul celor mai bogaţi români pe 2009, după Dinu Patriciu (2,2 miliarde euro). În clasamentul Capital e pe poziţia a şasea, cu 1,15 miliarde euro
"Nu e un concurs de omorît animale"
Niculae descrie panoplia sa de arme și vorbește despre trofeele preferate
- De cînd vînaţi, domnule Niculae?
- De prin '90-'91. Pentru mine nu e un mod de subzistenţă sau un concurs de omorît animale. Din contră!
- Prima armă?
- Un boc, o armă cu două ţevi suprapuse şi cu două cartuşe. Cumpărată de la un magazin din Bucureşti. Am în prezent peste douăsprezece arme, unele de colecţie. Cea mai uzitată e o Beretta de 12 milimetri: la vînătoare mixtă, de la fazan pînă la mistreţ.
- Există un trofeu la care ţineţi în mod special?
- Un cocoş de munte şi o capră neagră vînată în Alpi, la invitaţia unor parteneri din Austria.
- Cam cît vă costă întreţinerea domeniilor de vînătoare?
- Am făcut investiţii foarte mari. Pe domeniul de la Zimnicea, în '99, cînd l-am achiziţionat, veneau zilnic grupuri de cîte şapte, opt vînători. Nu mai exista nici iarbă. Vînat nici atît! Ne-am ocupat însă de protecţia animalelor, de hrană, am creat zone de refugiu, unde nu se vînează niciodată, şi, în trei ani, am refăcut fondul.
- Aţi încheiat multe afaceri cu parteneri alături de care aţi mers la vînat?
- Am cîştigat mulţi prieteni la vînătoare. În natură doar ne relaxăm, după aceea se pot discuta şi afaceri, dar nu neapărat legat de vînătoare.
"Mistreţul se afla la trei metri de mine"
Întîmplare periculoasă la o vînătoare în urmă cu cîţiva ani: "Eram pe flancul unei zone de stuf. Un mistreţ de mărime neobişnuită a aşteptat pînă gonacii s-au apropiat şi, fiind încolţit, s-a ridicat şi apucat-o direct către mine. Norocul a fost că, la primul glonţ, l-am nimerit în pulpa dreaptă, s-a răsucit din lovitură şi a urmat al doilea cartuş, mortal. Ajunsese la nici trei metri de mine, aproape că puteam să-l calc! A fost un moment delicat!".
"Ce organiza Ţiriac la Balc nu era vînătoare!"
Ion Niculae despre controversatele descinderi organizate anii trecuţi pe domeniul de la Balc de Ion Ţiriac: "Am refuzat să merg acolo, pentru că aceea nu era vînătoare. Ţii vînatul într-un ţarc mai mare, pui oamenii să stea ascunşi pe după un copac şi dai drumul la mistreţi! Nu e nici o plăcere! Vînătoarea e frumoasă prin neprevăzut, prin surpriză".
În sezon, omul de afaceri merge aproape săptămînal la confruntarea cu mistreţii, şacalii, fazanii. Un hobby pe care-l pune înaintea fotbalului: "E o lume mult mai curată, unde fiecare are o şansă"
Sînt primele ore ale dimineţii. E week-end. La marginea unui sătuc dintre Giurgiu şi Zimnicea, aproape de malul Dunării, forfotă ruptă parcă din "Iarna pe uliţă" a lui Coşbuc. Actorii nu sînt însă copiii, ci o grupă de trăgători care pregătesc o partidă de vînătoare. Organizator: Ion Niculae, patronul Astrei. Printre invitaţi, fostul preşedinte al federaţiei de fotbal din Republica Moldova, Constantin Tampiza, actualul director general al LukOil România.
TAB cu fotolii pluşate şi sobă
Cîteva jeep-uri forţează nămeţii pînă la marginea unui cîmp. Apoi, mîna de oameni se mută într-un TAB, singurul capabil să netezească drumul mai departe, spre întîlnirea cu mistreţii, fazanii, iepurii, şacalii.
În maşina blindată, echipată în spate cu seifurile portarmă, fotoliile pluşate, montate pe un pilon cu echilibru aproximativ, un ventilator şi o mică sobă cu lemne sînt ultimele semne de confort înaintea bătăliei cu troienele. La destinaţie, în marginea unui stufăriş, cîteva minute de instructaj pentru securitatea participanţilor şi, imediat, aşezarea în dispozitiv.
Nu se suflă la pîndă
Tipii în costume de camuflaj se pierd sub cagule sau sub groase căciuli de blană, Niculae se laudă printre amici cu una de lup alsacian. Alinierea în faţa şi pe flancurile desişului se face cu puştile desfăcute pe umăr. Nea Jean, şeful de grupă, dă drumul şi bracilor, cîinii meşteri în a depista vînatul.
Liniştea coboară apoi în spaţiul de bătaie. Se aud doar, de undeva din depărtare, chiuiturile celor 20 de hăitaşi, care au pornit din capătul opus pentru a mîna sălbăticiunile spre ţevile puştilor gata de foc.
Mistreţ cu colţii cît palma
Şi prima mişcare ascunsă care dă fiori! E însă doar un biet iepure, care o zbugheşte nebuneşte din stufăriş: primele două cartuşe dau greş şi urecheatul dispare în zare. Apoi, un fîlfîit agitat de aripi, fazanul se înalţă în văzduh şi o singură împuşcătură îi este fatală.
Creşte şi adrenalina, căci mistreţii trebuie să se ivească numaidecît. Şi, deodată, porneşte rafala din stînga şi din dreapta: două perechi de porci ţîşnesc printre vînători! Scapă doar un vier mai iute de picior, însă alţi trei cad sub tirurile încrucişate. Între ei, un exemplar special, cu colţi lungi cît palma, prilej pentru un set de poze lîngă vietatea doborîtă.
Trofeu ratat: un vier alb
Se schimbă "poligonul". Alt crîng. Hăitaşii cu veste reflectorizante, întru identificare, încep un nou set de urlături.
Mistreţii ies rapid din ascunzători. Unul ia ochii: e aproape complet alb şi ar putea fi trofeul zilei! E rănit, se pierde într-un stufăriş vecin şi se face de negăsit! Alţii n-au însă acelaşi noroc: un porc se învîrte spectaculos prin aer, busculat de prima rafală şi apoi ucis cu al doilea cartuş, în timp ce cîinii asmuţiţi îi iau ultima suflare.
Pauză pentru un pahar cu ceai sau cu vin fiert. Un sfert de ceas de respiro şi se pleacă din nou la luptă. Temperatura a scăzut pe la minus 13 grade, vîntul s-a ascuţit şi bagă degrabă gerul în oase, însă grupul de vînători şi gonaci nu cedează.
"La prima mea vînătoare a funcţionat perfect norocul începătorului. Am doborît doi iepuri şi un mistreţ. Nici acum nu ştiu cum am reuşit!"
Ion Niculae
"Domeniile mele nu reprezintă un bussines. E doar o plăcere. Nu se încasează bani de la vînători. Există doar cotizaţii anuale şi sponsorizări"
Ion Niculae
"Vînătoarea nu o afacere pentru mine, ci numai un ritual menit să te relaxeze după o perioadă de stres. O întrecere între tine şi animal, dîndu-i şi lui o şansă în această dispută"
Ion Niculae
Fazanii, ţinta preferată
O scroafă cu şase pui defilează nepăsătoare pe un dig din apropiere. Nici un foc! "Domne, a avut zile! Puşca mea s-a blocat, iar cel de lîngă mine tocmai îşi schimba cartuşele exact cînd au trecut" e explicaţia unuia dintre vînători. Niculae ţinteşte aproape perfect la zburătoare, doar un fazan mai vioi scapă după ce alicea îi împrăştie în aer penele din coadă. La iepuri, pradă mai subţire, 4-5 bucăţi. Dar, la final, rămîn senzaţiile îngemănate de plăcere, teamă şi curaj de a înfrunta orice animal, care are şansa lui în faţa omului şi a carabinei.
Ce plăteşti la o vînătoare
- 1.100-1.500 lei/an cotizaţia la asociaţie (doar pentru vînat mic - fazani, iepuri)
- 30-50 lei/zi plata gonacilor
- 700-900 lei un mistreţ
- 4.500-5.000 lei un cerb
- 4.500-5.000 lei o capră neagră
- 40.000-45.000 lei un urs
- 40-80 lei un cartuş
- 5.000-9.000 lei o puşcă clasică
- 100-200 lei doctorul pentru analiza veterinară
Cine mai vînează din lumea sportului
Jean Vlădoiu (41 de ani) - "Am permis din '92. Cînd eram jucător, vacanţa de două săptămîni o rezervam jumătate pentru familie, jumătate pentru vînătoare şi pescuit"
Francisc Vaştag (41 de ani) - "În vînătoare contează mult automatismele. Eu, de exemplu, sînt obişnuit să trag cu o carabină cu lunetă"
Victor Piţurcă (54 de ani) - în noiembrie 2005, cînd era selecţioner, a fost rănit accidental în picior de primarul Craiovei, Antonie Solomon, la o vînătoare în judeţul Dolj
Violeta Beclea (44 de ani) - are permis din '96: "Cel mai mult la o vînătoare îmi place masa de după!"; în urmă cu doi şi-a achiziţionat din SUA un costum specia în valoare de 4.000 de euro
2 e numărul domeniilor de vînătoare aflate în proprietatea lui Ion Niculae: unul la Zimnicea (11.000 ha), pe malul Dunării, celălalt lîngă Roşiorii de Vede (pădure de stejar)
1,2 miliarde de euro e averea estimată a lui Ion Niculae de revista Forbes Romania: locul doi în topul celor mai bogaţi români pe 2009, după Dinu Patriciu (2,2 miliarde euro). În clasamentul Capital e pe poziţia a şasea, cu 1,15 miliarde euro
"Nu e un concurs de omorît animale"
Niculae descrie panoplia sa de arme și vorbește despre trofeele preferate
- De cînd vînaţi, domnule Niculae?
- De prin '90-'91. Pentru mine nu e un mod de subzistenţă sau un concurs de omorît animale. Din contră!
- Prima armă?
- Un boc, o armă cu două ţevi suprapuse şi cu două cartuşe. Cumpărată de la un magazin din Bucureşti. Am în prezent peste douăsprezece arme, unele de colecţie. Cea mai uzitată e o Beretta de 12 milimetri: la vînătoare mixtă, de la fazan pînă la mistreţ.
- Există un trofeu la care ţineţi în mod special?
- Un cocoş de munte şi o capră neagră vînată în Alpi, la invitaţia unor parteneri din Austria.
- Cam cît vă costă întreţinerea domeniilor de vînătoare?
- Am făcut investiţii foarte mari. Pe domeniul de la Zimnicea, în '99, cînd l-am achiziţionat, veneau zilnic grupuri de cîte şapte, opt vînători. Nu mai exista nici iarbă. Vînat nici atît! Ne-am ocupat însă de protecţia animalelor, de hrană, am creat zone de refugiu, unde nu se vînează niciodată, şi, în trei ani, am refăcut fondul.
- Aţi încheiat multe afaceri cu parteneri alături de care aţi mers la vînat?
- Am cîştigat mulţi prieteni la vînătoare. În natură doar ne relaxăm, după aceea se pot discuta şi afaceri, dar nu neapărat legat de vînătoare.
"Mistreţul se afla la trei metri de mine"
Întîmplare periculoasă la o vînătoare în urmă cu cîţiva ani: "Eram pe flancul unei zone de stuf. Un mistreţ de mărime neobişnuită a aşteptat pînă gonacii s-au apropiat şi, fiind încolţit, s-a ridicat şi apucat-o direct către mine. Norocul a fost că, la primul glonţ, l-am nimerit în pulpa dreaptă, s-a răsucit din lovitură şi a urmat al doilea cartuş, mortal. Ajunsese la nici trei metri de mine, aproape că puteam să-l calc! A fost un moment delicat!".
"Ce organiza Ţiriac la Balc nu era vînătoare!"
Ion Niculae despre controversatele descinderi organizate anii trecuţi pe domeniul de la Balc de Ion Ţiriac: "Am refuzat să merg acolo, pentru că aceea nu era vînătoare. Ţii vînatul într-un ţarc mai mare, pui oamenii să stea ascunşi pe după un copac şi dai drumul la mistreţi! Nu e nici o plăcere! Vînătoarea e frumoasă prin neprevăzut, prin surpriză".
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
