Fotbal cu ciocolată

Gazeta Sporturilor · 2010-01-08T00:00:00+02:00

Nicolae Szoboszlay (84 de ani), unul dintre veteranii fotbalului romantic, rememorează crîmpeie din perioada în care spectaorii aruncau dulciuri din tribune, iar jucătorii cîntau romanţe la petreceri "Ştii să cînţi? Atunci eşti măcar rezervă!" Acesta era botezul jucătorilor la Universitatea Cluj cînd Nicolae Szoboszlay fereca poarta "studenţilor". "Cîntarea la o echipă aplanează diferenţele intelectuale şi de cultură. Un pantofar poate să cînte mai frumos decît un medic. Pişti Kovacs mi-a povestit că la Charleroi, în fiecare miercuri, se întîlneau în vestiar fostul conducător, care era şi medicul curţii regale, un fost antrenor şi pantofarul, care era şi magazioner. Jucau cărţi şi cîntau. Pe mine m-a fascinat cum au cîntat băieţii de la Universitatea la banchetul la care fusesem invitat alături de ei. Pe vremea noastră nu vinul era important, ci atmosfera pe care vinul o îndulcea. Mi-a plăcut şi echipamentul, combinaţia dintre alb şi negru conferă un stil domnesc", rememorează fostul portar, cu şase ani mai tînăr decît "U", clubul ce a împlinit 90 de ani în 2009. La banchetele de la mijlocul secolului trecut se intonau romanţe. "Ştiam "Am iubit doi ochi albaştri". Încă n-am uitat-o, uite o strofă: Am iubit doi ochi albaştri / Poate-i mai iubesc şi-acum / Dar aseară am văzut alţii / Mai frumoşi, mai nu ştiu cum!".Şapca plină cu ciocolată Zîmbiţi? Atunci ascultaţi o întîmplare din Giuleşti, acolo unde antrenorii echipei oaspete au nevoie de umbrelă şi cînd cerul e senin: "Jucam la Dermagand Tg Mureş şi am avut meci cu Rapidul, la Bucureşti. Am apărat bine, iar, la final, spectatorii au aruncat cu ciocolată în semn de apreciere. Mi-am umplut cu ciocolată şapca". Fotbalul nu-şi pierduse candoarea, "nu eram adversari, ci parteneri de dispută". Szoboszlay argumentează cu două exemple: "Am debutat la Tîrgu Mureş într-un meci cu ITA, la care jucau foştii mei colegi de la Vasas, Reinhardt, Bonyhadi şi Petchovschi. "Bă, tu eşti nebun, să te prezinţi în faţa publicului cu noi?", mi-a strigat Petchovschi. S-a terminat 5-2 pentru Arad. "Ai apărat foarte bine", mi-a spus Reinhardt, în timp ce Petchovschi m-a consolat amical: "Bine, Lai!". În alt meci, m-am ciocnit în aer cu Gică Popescu, fostulpreşedinte al federaţiei, şi l-am doborît. Mi-am cerut imediat scuze şi m-a bătut pe umăr".Bătrînul de 84 de ani ne priveşte sever. "Astăzi fair-play-ul a dispărut din cauza banilor. Publicul era cunoscător de fotbal. Azi nu mai este, nu-i face nimeni educaţie. Lucrurile merg mînă în mînă, conducători, antrenori, ziarişti". Concluzia e amară: "Eu nu sînt pentru lumea de azi".În formă la 84 de aniNicolae Szoboszlay (84 de ani) e un om foarte activ. Începe ziua la ora 6:00, cu o jumătate de oră de gimnastică. Nu este doar consilier decorativ la Centrul de copii şi juniori al Universităţii Cluj. Tehnicianul asistă la antrenamente şi testări, unde îşi notează riguros observaţiile în agendă. Cîteodată ia personal pulsul unui fotbalist pentru a vedea cum a răspuns la efort. Ultimul jucător important ce i-a trecut prin mîini a fost Tiberiu Bălan. Impune prin prestanţă şi eleganţă. "Sînt foarte pedant. Cînd eram jucător, îmi spălam şi şireturile de la ghete. Ţin la asta cît o să mă ţină buzunarul".Frizerul din TurdaSzoboszlay a antrenat pe Arieşul în sezonul 1960-1961, cînd echipa din Turda a cîştigat Cupa României, după finala cu Rapid (2-1). Szoboszlay a pregătit Arieşul pînă în sferturi, cînd a fost înlocuit. Din perioada petrecută la Turda îşi aminteşte o întîmplare amuzantă. "Cînd un fotbalist pasa previzibil îi strigam că asta şi frizerul din tribună o vede. Într-o zi, am auzit un spectator: "Ce are ăsta cu mine?". Era chiar un frizer. M-am dus la el şi i-am spus că e doar un joc de cuvinte".Meci amînat de bombardamenteNicolae Szoboszlay a ajuns la "U" Cluj în toamna anului 1943, în ultimul an de liceu, fiind remarcat la un amical disputat de "studenţi" cu selecţionata Aiudului. A însoţit Universitatea, trei luni, în exilul de la Sibiu, pricinuit de anexarea Ardealului la Ungaria. Îşi aminteşte cum un meci de la Ploieşti a fost amînat cu o zi din cauza ceţii provocate de bombardamentele aviaţiei americane. Pentru că era maghiar, a fost obligat să lucreze în 1944, timp de două luni, la construcţia căii ferate Bucureşti-Craiova.Fără cotiere şi mănuşiÎn perioada boemă a fotbalului, portarii apărau fără mănuşi. "Aveam un simţ deosebit al balonului, al amortizării. Mingile erau din piele. Am avut un deget fracturat, dar nu din cauza intensităţii loviturii, ci din pricina unui reflex. Aveam probleme cînd era frig, ne frecam mîinile. Oricum, nu eram sensibili cum sînt cei de azi. Noi jucam pe zgură la Timişoara, Tîrgu Jiu sau Petroşani. La un meci la Petroşani, un fundaş localnic i-a aruncat cu zgură în faţă extremei. Purtam genunchiere şi pantaloni scurţi căptuşiţi pentru a ne proteja părţile laterale ale picioarelor. Eu nu foloseam nici cotierele, pentru că ştiam cum să nu mă lovesc la cot cînd cad. Alţii, în schimb, au făcut bursită din cauza loviturilor suferite la cot".Îi plac portarii serioşiNicolae Szoboszlay crede că Pantilimon e un portar de viitor, iar Silviu Lung. jr. este talentat. Consilierul Centrului de copii şi juniori al Universităţii Cluj apreciază goalkeeperii serioşi, precum Van der Sar, Casillas sau Coman. Cum a fost portarul Nicolae Szoboszlay? "Eram rapid, aveam reflexe bune. Simţeam foarte bine centrările, am primit puţine goluri cu capul. Ştiam jocul, aveam plasament şi dirijam bine apărarea. S-au schimbat multe. Unul ca mine, la doar 1,79 metri, trebuie să aibă calităţi fizice foarte bune".Ilustratele lui SabăuPentru că lipsea des de la şcoală, din cauza antrenamentelor şi a meciurilor, Ioan Ovidiu Sabău a avut probleme cu una dintre profesoare. Szoboszlay a găsit soluţia salvatoare: "I-am spus să-i trimită cîte o ilustrată din fiecare deplasare". Sabău a fost unul dintre elevii favoriţi ai antrenorului veteran: "Era un copil foarte serios, sărea şi peste unele mese de seară. Uneori, îl mai aduceam la mine acasă, duminica, să mănînce o supă caldă. Mai veneau şi alţi colegi. Îmi amintesc cum stăteau jos, pe covor, şi urmăreau meciuri". "Maidan civilizat" La nivel juvenil, "U" se inspiră din şcoala olandeză. "Din cauza timpului limitat de azi, copilul trebuie să fie în contact cu mingea în toate etapele de pregătire. Celor mici să le creăm condiţii civilizate de maidan într-un cadru organizat. Copiii nu mai vin la fotbal. Au multe preocupări obligatorii. Copilului să-i placă fotbalul, să plîngă dacă lipseşte de la un antrenament. Au apărut televiziunea şi calculatorul. S-a constatat că atunci cînd colectivul e bine condus, educaţia e mai eficientă decît cea a părinţilor. N-am reuşit să excludem încă părinţii de la antrenamente. Nici la teatru nu se asistă la repetiţii", a explicat Szoboszlay.Fotbalistul şi parlamentarulAntrenorul a explicat de ce fotbaliştii nu au o imagine bună: "Pînă la 14 ani, calităţile pedagogice primează în faţa celor tehnice. Trebuie să ai un caracter tare. Talente sînt, dar educaţia lor e pusă la îndoială. Fotbalul reflectă fidel nişte relaţii sociale. Nu poate fi un fotbalist mai cinstit decît parlamentarul care doarme în timpul şedinţei". "De ce e U Cluj iubită? Pentru acurateţea cu care a supravieţuit""Aşa cum sînt în viaţă, aşa sînt şi pe teren. Un om nu are două eu-ri""În afară de Dumnezeu şi de mine, nu vorbeşte nimeni în vestiar""Exemplul nesportivităţii de la <> se reflectă înzecit în tribună"Baratki - "Era mai sigur de reuşită la loviturile libere la care se punea zid. Zidul era unreper pentru el, să pună mingea la vinclu".Petchovschi - "Jucător aproape complet, agresiv. Nu avea un fizic puternic, dar eravînos. Tehnică perfectă, mi-a dat un gol de la 25 de metri după ce făcusem un pas în faţă. Erairascibil, dacă era înjurat de adversari, îşi pierdea luciditatea. Un suflet foarte cald şi un om deechipă"Bodola - "Îndeplinea încă de atunci condiţiile necesare unui jucător bun de azi. Aveaviteză, forţă, detentă, tehnică perfectă. Erau renumite voleurile sale şi clarviziunea în joc"Dobay - "Foarte curios, în ansamblul jucătorilor de clasă din acea vreme, nu eraconsiderat un tehnician fin. Cu toate astea, concura în fiecare an pentru titlul de golgeter,datorită seriozităţii, forţei şi partenerilor, cum era Schwartz, ce ştiau să-l joace. A fost unbuldozer cu tehnicitate"Bonyhadi - "Avea un surplus de greutate, dar era extraordinar de rapid, cu un simţ alporţii deosebit, cu o bună viteză de reacţie. Alerga suta de metri în 11,3 secunde. Un tip boemîn viaţa particulară şi un coleg foarte bun. Semăna cu Fabbiani de la CFR, dar era mult maimobil şi mai percutant"CV Nicolae SzoboszlayS-a născut pe 18.07.1925 la Orăştie (jud. Hunedoara)A jucat la "U" Cluj-Sibiu (1943-1944), Ferar-Vasas Cluj (1945-1946), "U" Cluj (1946-1947,1950-1952), Dermagand Tg. Mureş (1947-1948), CS Armata Bucureşti (1948-1949), CSArmata Cluj (1953-1955)În 1985 a primit titlul de antrenor emeritA participat la numeroase cursuri în străinătate în calitate de cursant şi de lectorCorespondent al ziarului "Nemzeti Sport"A antrenat pe Dermata Cluj, "U" Cluj, CFR, Arieşul, ISCT, CorvinulÎntre 1976 şi 1985 a fost coordonatorul Centrului de copii şi juniori al Universităţii ClujA contribuit la formarea jucătorilor Remus Cîmpeanu, Petru Emil, Vasile Suciu,Cîmpeanu II, Zoli Iaşko, Alpar Meszaros, Zsolt Muzsnay, Ioan Ovidiu Sabău, Tiberiu Bălan

• 09 Ianuarie 2010, 01:25

Îmi place

Respect

Raportează

Răspunde

Excelent articol ... la mai multe ! Tatal meu care a jucat la 5 echipe in Divizia A (Avintu' Reghin, "U", Progresu', Steagu Rosu' si Steaua) pastreaza cea mai frumoasa amintire anilor de la "U" Cluj = fotbal + studentie ... heheehee ce vremuri !! Mizeria din fotbalul actual este nu numai revoltatoare dar si injositoare pentru neamul romanesc ! Desteptati-va odata !

• 08 Ianuarie 2010, 20:42

Îmi place

Respect

Raportează

Răspunde

Postat de pe 08 Ianuarie 2010, 14:41

Multumim GSP pt articolul asta superb.Multi l-au uitat pe Lay Bacsi.Galeria U Cluj va multumeste nespus.MAMA TE IUBESC DA NU CA PE "U".

frumos.. tot respectul

• 08 Ianuarie 2010, 17:00

Îmi place

Respect

Raportează

Răspunde

Mersi didi, respect pt Poli din Cluj