Povesti de cabana // Tibetul de la Piatra-Arsa

O luna la 2000 de metri
Blanche urca la Piatra-Arsa din 1992. "Eu nu mai tin minte de cind vin aici", spune fostul mare campion. De pe vremea "cind eram sportiv si ne trezeam cu promoroaca pe paturi in vechea cabana". Ziua a inceput devreme. Cu bagaje, cu geci groase, bocanci si urechi de plus. Lotul olimpic de kaiac-canoe se muta pentru o luna. Schimba Snagovul pe Bucegi, un ritual de fiecare inceput de an. Pentru 30 de zile.

Mere rosii
Coada e lunga. Uite o romanca de bun-simt! Se apropie, un pic sfioasa.
- Ne putem fotografia, va rog?
- Eu sint de poza, doamna?
- Dar ce, noi sintem?! :-)
- M-ati convins!
Dintr-o sacosa rasar citeva mere rosii, impartite in graba. O sticla fisiie nu prea elegant, dar atit. "Ce sa beau din asta, ca e inghetat!", spune Silviu Simiocencu, un pic dezamagit.

Se muta familia Simpson
Gramada de bagaje e geniala in brambureala ei. Genti cu echipament sportiv, un storcator de fructe, laptopuri, filtru de cafea, greutati pentru sala, bandaje.
Incet-incet, coada se misca. Bagajele sint purtate de scari, din mina in mina. Ajunsi in preajma locului de plecare a telecabinei, se fac ultimele aranjamente. Cite curse, cine merge cu bagajele, cine ramine la urma, cine va aduce simulatoarele voluminoase.

"Stimati telespectatori, transmitem din plin soare!"
In 18 minute se ajunge sus, aproape de Babele. E soare! Nimic din prapadul invocat de televiziuni. Cititi productia unor ziaristi de presa scrisa, ne platim polite :-)
Acum serios, tot lotul ramine cu gura cascata. "Mama si ce drama ziceau astia ca ne asteapta!", zice Cuculici, una dintre sperantele de la Beijing. Pina acolo mai sint 7.000 de kilometri. Tocmai i-au facut pe primii doi, pe verticala, si pe urmatorii patru, spre cabana.

Nimic eroic
Piatra-Arsa se vede in vale. E inestetica si utila. Nimic din idilicul unei cabane izolate. Doar multa tabla, care inveleste acoperisul si peretii, incercind sa tina caldura. De la distanta, reflecta lumina soarelui. Sportivii si stafful incep sa se miste spre ea, dar nu in coloana, ca in filmele cu alpinistii de pe Everest, ci fiecare cum apuca, relaxati si familiari, ca un soi de drum dinspre sufragerie spre bucatarie. E un traseu parcurs de sute de ori. Nimic eroic la mijloc.

Omul care vorbeste rar

Ivan Patzaichin merge cu miinile in buzunare pe golul alpin acoperit cu zapada. Bagajele sint duse cu akia remorcata de motosanie. Dialogul dureaza cit drumul, aproape 50 de minute. Daca vis e pare scurt e din cauza ca Patzaichin vorbeste rar si Blanche il enerveaza pentru ca fuge ca nebuna prin zapada.

"O medalie la Beijing inseamna mult"

- Nu v-ati plictisit de Piatra-Arsa?
- Noi, de la kaiac-canoe, nu. Altii, da. Mereu venim pentru o luna la inceputul anului si, de fiecare data, intilnim alt lot drept vecin de cabana :-)

- Ce simtiti in legatura cu Olimpiada de la Beijing?
- O medalie acolo va fi o medalie grea, muncita. Nu doar a noastra, ci a oricarui roman, indiferent de sport. Oamenii trebuie sa se obisnuiasca.

- Pistele pe care veti concura la Beijing cum vor fi? La Atena a batut vintul si s-au facut valuri.
- Colegii mei au fost la preolimpice si zic ca e bine. Dar, mai stii?! Oricum, n-avem foarte multe informatii despre Beijing. Parca cele mai putine de la ultimele editii. Nici nu se stie cind plecam, cum plecam...

- Chinezii sint tari?
- si-au luat antrenori de prima mina. E o miza mare pentru ei Olimpiada. M-am intilnit cu neamtul care coordonat lotul de kaiac-canoe al Germaniei. Avea salariu mare, dar chinezii l-au convins. "Cum te-au convins?". "Cu bani", mi-a zimbit el. Nu stiu cit, multi!

- Fumati mult.
- Da,e pacat de soarele asta. Uite, o arunc!

Complexul Sportiv Piatra-Arsa se afla pe platoul Bucegi la o altitudine de 1.930 metri