Soarta unui mare fotbalist! » Mihail Majearu trăieşte de pe o zi pe alta

2010-04-14T00:00:00+03:00

Majearu, unul dintre cei mai iubiţi jucători din marea echipă a Stelei, trăieşte de pe o zi pe alta într-o comună de lîngă Bucureşti Acum un an şi jumătate, a fost evacuat din casa în care locuia în Bucureşti. Acum face naveta zilnic şi munceşte pe cîmp în singura lui zi liberă din săptămînăAparatele Canon, cu film, sclipeau pe margine. Majearu ţopăia pe lîngă trofeu, uitase de ratarea penalty-ului: "M-a afectat un pic, dar am uitat repede momentul. Ce era să fac? Să stau să mă gîndesc întruna? Au ratat, ei, Maradona, Baggio!". După 24 de ani, îl recunoşti într-un bărbat în blugi albastru deschis, cu pulover şi cu şapcă pe cap. Mai ales mustaţa, neschimbată, face legătura în timp între "Miţi", fotbalistul cîştigător al Cupei Campionilor, şi Majearu, antrenorul de copii de la Şcoala "Marius Lăcătuş". Îşi aşază o pungă, găsită pe jos, pe schelele din tribuna stadionului IMGB, acolo unde priveşte un meci între două grupe de copii."Am ajuns o mumie"Aparatura foto e alta decît la Sevilla, în '86, şi fostul mijlocaş tresare cînd vede obiectivul aparatului: "Bă, voi sînteţi nebuni? Aţi venit cu măgăoaia asta pentru o mumie?! De ce mă mai băgaţi în seamă? Că nu mai am nici o funcţie, nu mai fac nimic interesant...". "Bine, dar totuşi ce mai faceţi?". "Sînt sărac, asta fac!", vine răspunsul şocant al unui om care pare la capătul puterilor, dar care găseşte resurse, pe parcursul discuţiei, să-şi ironizeze situaţia materială dezastruoasă.A fost evacuat acum un an şi jumătate dintr-o casă naţionalizată, pe care acum 10 ani credea că a cumpărat-o de la stat. Locuia acolo din 1988, cînd clubul i-a intermediat mutarea. Majearu deja vorbeşte liniştit despre acest episod: "Mi-am mai revenit, dar pe atunci plîngeam aproape în fiecare zi. Mi-am plîns suferinţa. De nervi, de disperare că nu ştiam unde să mă duc cu soţia şi cu cele două fete. Acum nu mi-a mai rămas decît să dau statul în judecată. O s-o fac şi pe asta!"."Mi-am plîns destul sărăcia""Mai am şi acum datorii din împrumuturile pe care le-am făcut. O să plătesc în timp sumele mici, că lui Gigi Becali, spre exemplu, n-aş putea să-i mai dau banii înapoi! Nici dacă muncesc două vieţi de acum încolo nu ştiu dacă aş reuşi să mă achit faţă de el!". Patronul Stelei şi vărul său, impresarul Victor, i-au dat 20.000 de euro. "Le voi mulţumi toată viaţa, că fără acei bani, probabil acum aş fi stat într-un cort pe marginea drumului. Aşa, de bine, de rău, stau sub un acoperiş".Play-makerul Stelei '86 spune că nu exagerează cu nimic, chiar dacă el mai zîmbeşte pe sub mustaţă cînd le spune: "Din salariul pe care îl am aici, la şcoală, dau cam 3 milioane pe benzină în fiecare lună, că fac naveta de la Frumuşani". Cum a ajuns la Frumuşani? A stat în frig toată iarnaBărbatul îşi păstrează resemnarea. "Am o casă, de fapt nu e casă, sînt, acolo, două camere. Dacă am încălzire centralizată? Voi glumiţi? Nu, n-am şi n-am nici sobă. Astă-iarnă m-am descurcat mai cu o pătură, mai cu un calorifer pe curent, mai cu dinţii strînşi. Am avut şi ghinion, aşa cum am avut toată viaţa, că a fost iarna foarte grea, dar uite că am scăpat cu viaţă". Îşi aprinde o ţigară din pachetul de Kent scurt. Focul şi-l ia dintr-o brichetă roşie pe care scrie "Mircea Geoană". Trage fumuri adînci, aşa cum trăgea la poarta marilor goalkeeperi în urmă cu 25 de ani.Singura masă din zi: micul dejunNu s-a îngrăşat aproape deloc şi arată cam ca atunci cînd juca pentru Steaua. "Am cîteva kilograme în plus, cred că vreo cinci. Cum naiba să fiu gras dacă eu nici n-am ce să mănînc?!". Dai să zîmbeşti, "o glumi?". "Serios, am 82-83 de kilograme, mă cîntăresc în fiecare seară. De ce seara? Păi, pentru mine atunci e momentul idel. Dacă nu mănînc decît o dată pe zi, dimineaţa...Nici n-am mai fost la meciuri de cîţiva ani, că n-am bani de benzină să ajung pînă în Ghencea!".Dă cu sapa în ziua liberă!Comuna în care locuieşte Majearu e la 25 de kilometri de Bucureşti, spre Olteniţa. Găseşte un avantaj în toate întîmplările prin care a trecut, cu pierderea casei din Brezoianu şi mutarea la ţară, dar şi aici e o ironie: "Bine că stadionul ăsta e aici, în Berceni, şi ajung la el imediat cum intru în Bucureşti, că altfel, dacă mai şi traversam oraşul, m-ar fi costat şi mai mult benzina! Singurul noroc din viaţa mea". Şcoala de fotbal poartă numele lui Lăcătuş, dar îi aparţine unui afacerist din capitală.Copiii lui "Miţi" au antrenamente şi meciuri şase zile din şapte. "Şi sîmbăta mai ieşiţi cu soţia, aveţi o zi să vă relaxaţi?". Majearu îşi priveşte mîinile. "Daaa, mă relaxez la sapă!". Îşi plesneşte iar şapca. "Îi mai ajut pe ţăranii ăia la muncă, ce să fac? Chiar o să merg prin sat să-i întreb dacă nu cumva au nevoie de un om să le muncească cu ziua să mai fac şi eu rost de un ban". Tăcere cîteva secunde. "Aici am ajuns!". Oftează şi mai scoate o ţigară."Nea Miţi, îl schimbăm p-ăla din apărare?". Şcoala de fotbal "Marius Lăcătuş" are meci la "republicani" cu Victoria Bucureşti, pe un teren din zona IMGB. Oamenii de pe margine se consultă cu Majearu, care stă pe un scaun, lîngă bancă. Seamănă cu Moromete, doar că în locul Poianei lui Iocan e un teren de fotbal. Mai dă din cînd în cînd indicaţii. În timpul ăsta, antrenorul de la Victoria zbiară, îşi înjură jucătorii. "Sînteţi cam singurul calm pe aici...". Fostul stelist nu mai zîmbeşte: "Trebuie să fii nebun să înjuri copiii, să ţipi la ei. Dacă unul nu poate, nu poate!, n-ai ce să-i faci, degeaba m-aş agita eu!".Cupa Campionilor şi medalia de la Sevilla, de vînzareOmul cu o Cupă a Campionilor, o Supercupă a Europei şi patru titluri interne povesteşte că-şi petrece la sapă singura zi liberă din săptămînă! La amintirile din fotbal vrea să renunţe: "N-are rost să mă mai gîndesc. Mai am acasă o replică mai mică după Cupa Campionilor, în care ţin şi medaliile. Mă gîndesc să le scot la licitaţie pe toate, poate mai fac rost de nişte bani. Ei, glumesc, să nu băgaţi asta în ziar". Peste 5 secunde revine la subiect: "Glumesc eu, glumesc, dar nu ştiţi pe cineva care să fie interesat de ele şi să mi le cumpere?". "Poate clubul Steaua, pentru muzeu...". "Da, e posibil, dar ei le vor gratis"."La Cotroceni pentru o friptură"Indiferent ce îl întrebi, se întoarce la sărăcia în care se zbate. "Normal că am fost la Cotroceni cînd preşedintele Băsescu a dat diplome fostelor glorii sportive. Eu, cu Pistol şi cu Lucică Bălan nu ratăm nici un astfel de moment. E un prilej de a mînca o friptură, de a lua o masă în oraş". Cînd e întrebat cît cîştigă la "Şcoala de fotbal", preferă să mai tragă un fum din ţigară. "Mi-au mai rămas doar amintirile. Şi toate se leagă de ziua de 7 mai. În rest, nimic. Nu mai am nimic. Tot e bine că n-am ajuns să dorm în stradă".Majearu nu ocoleşte nici un subiect, dar totul se rezumă la bani şi la sărăcie. "Aţi văzut? Hagi a făcut o Academie". Majearu se opreşte chiar pe teren. "Bravo lui Gică! El are posibilităţi. Merge în Turcia, se duce în Spania, dă o fugă în Italia, acolo pe unde a jucat şi învaţă ce are de făcut pentru o şcoală de fotbal adevărată. Eu unde să mă duc să mă documentez? La mine-n sat?! Oricum, bravo lui Gică! Le dă şi el de mîncare unor copii, care au ales să meargă la fotbal văzînd în asta şansa unei vieţi mai bune"."Ne vedem pe 7 mai"Discuţia se încheie cu Majearu în mijlocul copiilor, vorbindu-le după meci. Vorbeşte rar şi şoptit, de pe margine nu înţelegi ce le spune. Îşi ia la revedere de la reporteri întinzînd mîna cu palma aspră, bronzată şi crăpată. O ştiţi, e la fel ca mîna bunicului, brăzdată de munca de la ţară. "La revedere, băieţi! Ne vedem pe 7 mai!". E singura zi bogată din viaţa lui Majearu. Restul e suferinţă şi mult chin sub şapca unuia dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România."Poate o să primesc şi eu rentă viageră sau o pensie pentru performanţa din 1986. Poate nu o s-o mai apuc, că o să mi se dea după ce n-o să mai fiu, aşa cum s-au dus şi alţii şi au primit recompensele prea tîrziu, cum a fost cazul lui Dobrin"Mihail Majearu"Da, mai ţin legătura cu foştii colegi. Îl mai sun pe Lucică Bălan, să ne mai plîngem unul altuia de milă"Mihail Majearu "Poate cei tineri vor zîmbi, dar după părerea mea, Majearu a fost un jucător mai mare decît David Beckham!"Ladislau Boloni, fost coechipier cu Majearu la SteauaChin pentru feteMajearu are două fiice, una de 20 de ani, care studiază design interior, iar cealaltă dă examenul de Bacalaureat în vara asta. "Muncesc în primul rînd pentru ele. Era groaznic cînd mă întrebau, pînă să ne dea afară din casă: <Tati, noi unde o să mergem? Unde vom sta?>". Traseul lui Majearu în ultimii 20 de ani- În vara lui 1988 a plecat de la Steaua, după ce jucase semifinalele Cupei Campionilor Europeni- a jucat doi ani la Inter Sibiu- a bifat un an şi în străinătate, la Panahaiki Patras (Grecia), după care s-a reîntors la Sibiu- finalul carierei de jucător l-a petrecut la Gloria Bistriţa, între 1994-1995, şi apoi la Corvinul Hunedoara- între 1995 şi 2005 a antrenat o grupă de la Centrul de copii şi juniori de la Steaua- de 3 ani antrenează la Şcoala de fotbal "Marius Lăcătuş"Cine a fost cu adevărat Mihail Majearu De meserie fotbalistUnul dintre cei mai importanţi jucători din cea mai mare echipă pe care a avut-o vreodată România, care a cîştigat nu mai puţin de 9 trofee, dintre care două internaţionaleMajearu a venit în Ghencea în vara lui 1981. De la Galaţi. A fost printre primii aduşi pentru a forma marea echipă a Stelei. Tip retras şi introvertit, Majearu a intrat sub aripa protectoare a lui Tudorel Stoica, fostul mare căpitan al Stelei avînd un rol determinant în evoluţiile lui ulterioare.Tudorel şi Boloni cărau pianul, Majearu cînta la elMajearu a devenit titular de bază, a fost supranumit "Nutria" pentru felul inconfundabil în care se infiltra printre adversari cu mingea la picior. A cîştigat Cupa Campionilor Europeni, şi-a trecut în palmares titlu după titlu şi a continuat să fie titular chiar şi după ce în Ghencea a ajuns Gică Hagi.Cine îl poate descrie mai bine decît cel care i-a fost antrenor în Ghencea, Emeric Ienei? "Era unul dintre oamenii-cheie ai acelei echipe. Era de o tehnicitate incredibilă, controla balonul cu o uşurinţă debordantă. Practic, făcea ce voia el cu mingea. În plus, îi completa foarte bine pe ceilalţi mijlocaşi. Tudorel Stoica era un jucător mai agresiv, iar Boloni cam la fel. Majearu aducea lîngă el sclipirea, diferenţa, era cel care cînta la pianul pe care îl cărau ceilalţi doi"."Am jucat toată finala pentru că eram specialist la penalty":-)Finala de la Sevilla a fost punctul culminant al carierei lui. Majearu preferă să răspundă cu o glumă atunci cînd e întrebat de ratarea penalty-ului de la Sevilla. "Lumea a făcut atîta caz, însă n-a fost ceva ieşit din comun. Au ratat jucători mult mai importanţi ca mine: Maradona, Platini, Roberto Baggio. Dacă am mai bătut 11 metri după acel meci? Bineînţeles, doar eu eram primul executant al acestor faze la Steaua acelor vremuri. Cred că, de fapt, de-asta am şi rămas pe teren toate cele 120 de minute ale finalei, că eram un specialist la penaltyuri. Altfel, aş fi fost probabil primul fotbalist schimbat". "Rafinamentul lui Majearu nu-l avea nimeni. Driblingul îl avea în sînge, era ceva normal pentru el. Îţi dădea impresia că nici nu se forţa atunci cînd executa un dribling subtil"Emeric Ienei"Ca om, era un tip timid, introvertit. N-a provocat niciodată scandaluri, nu-i auzeai gura în vestiar şi la antrenament. Era un familist convins, fără atracţie pentru baruri, cluburi, restaurante"Emeric Ienei"Nu l-am ajutat cu nimic pe Majearu, s-a ajutat singur, că era superfotbalist! Avea calităţi fantastice, nici n-aş şti cu cine să-l compar din ziua de azi"Tudorel Stoica"Boloni are dreptate cînd spune că <Miţi> a fost peste Beckham! Englezul nici n-ar fi avut loc în Steaua '86. Ghinionul lui Majearu a fost că s-a născut în România"Tudorel Stoica8 meciuri din cele 9 disputate de Steaua în sezonul 1985-1986 din Cupa Campionilor Europeni a jucat Majearu, singurul în care a lipsit fiind returul cu Anderlecht, scor 3-0, cînd a fost suspendatCum a fost prima zi la SteauaAndrei Vochin a dedicat un capitol în cartea sa, SuperSteaua, venirii în Ghencea a lui Majearu. "<Puştiule, vei sta la căminul din Plevnei, iar de mîine vii la stadion la Ghencea şi începi pregătirea>. Vocea militarului care-l aşteptase pe peronul Gării de Nord l-a trezit pe Miţi din visare. Mîine va da ochii cu Iordănescu, cu Iordache, cu Anghelinei. <Dar voi putea oare să fac faţă?> Miţi nu se gîndea decît la fractura de peroneu suferită în urmă cu vreo doi ani la Galaţi. Acum, încă îl mai durea, dar n-avea să spună nimic timp de o lună şi jumătate, pînă la depunerea Jurămîntului. Miţi s-a antrenat, bucuros că a scăpat de caznele cătăniei adevărate, dar chinuit de butucul care-i creştea parcă în gleznă" e o parte din pasajul care descrie sosirea lui Majearu la Steaua.CV - Mihail MajearuS-a născut pe 15.07.1960, la GalaţiA debutat în Divizia A pe 12.08.1979, FCM Galaţi - Poli Timişoara1-3A ajuns în Ghencea în 1981, unde a jucat nu mai puţin de 7 aniA cucerit 9 trofee cu Steaua: Cupa Campionilor Europeni (1986), Supercupa Europei (1987), 4 titluri naţionale, 3 Cupe ale României A mai jucat Cupa Intercontinentală, 0-1 cu River Plate (1986) şi o semifinală de CCE, împotriva Benficăi, 0-0 şi 0-2 (1988)A jucat 198 de meciuri şi a dat 7 goluri pentru Steaua în Divizia AA bifat 17 meciuri în tricoul roş-albastru în cupele europeneA evoluat o singură dată în echipa naţională, pentru care a înscris un golCe fac colegii lui Majearu din sezonul 1985-1986Duckadam - s-a căsătorit a doua oară, trăieşte la Arad, unde de curînd a suferit o nouă operaţie la umărStîngaciu - este secundul lui Dan Petrescu la Kuban KrasnodarIovan - secundul lui Răzvan Lucescu la echipa naţională a RomânieiBelodedici - directorul sectorului "Copii şi juniori" din cadrul FRFBumbescu - antrenor principal la Concordia Chiajna, în Liga a II-aI. Bărbulescu - antrenor principal la FC Argeş II, în Liga a III-aWeissenbacher - trăieşte în GermaniaL. Bălan - realizator emisiuni TV la Baia Mare, scouter pentru Astra PloieştiBoloni - liber de contract după despărţirea de Standard LiegeBalint - antrenor principal echipa naţională a MoldoveiT. Stoica - o perioadă a fost angajatul fraţilor Becali la ISM, dar în ultimii 7-8 ani nu s-a mai implicat în fotbalPistol - angajat ca şofer la o firmă privată din PiteştiMarin Radu II - antrenor principal Textila Cisnădie, în Liga a III-aLăcătuş - antrenor principal FC VasluiPiţurcă - fost selecţioner al României pînă în aprilie 2009Mihail Majearu face o radiografie dură fotbalului din Liga I, dar şi Stelei "România nu mai produce fotbalişti"### Fostul mijlocaş crede că lipsa pasiunii şi lenea nu-i mai aduce pe copii la fotbal### Dezvăluie de ce el a reuşit să se impună în marea echipă a Stelei şi Cristi Tănase nu a putut face la fel acum, deşi ambii au venit din provincie### Face comparaţia Steaua '86 - Steaua 2010: "Atunci eram echipă. Acum ce e?"- De ce nu mai sînteţi antrenor la Steaua?- (Dă din mînă a lehamite)... M-au dat afară. De fapt, nu m-au dat, m-au forţat să plec. În 2004 parcă, l-am întrebat pe domnul Strizu, care era atunci şef pe la centru, dacă pot să plec la Nădvodari pentru un an de zile, că se făcea acolo o şcoală, după care să mă întorc să-mi preiau grupele. Mi-a zis că nu e nici o problemă.- Şi după un an?- Ce să mai zic... M-am întors şi mi-a zis că nu mai sînt grupe libere. M-a văzut Bumbescu, i-am zis ce s-a întîmplat şi mi-a zis: <Nu fi prost, cum să nu fie grupe, că sînt unii care au cîte două-trei?!>. Era unu', Gigel şi nu mai ştiu cum, mai era unu' Bulgaru, care conduceau cîte două grupe, iar pentru mine nimic... Ăsta a fost sfîrşitul meu la Steaua."Ce jucători a scos Steaua în ultimii 20 de ani?"- Vi s-a reproşat că nu aţi scos nici un jucător cît timp aţi antrenat copiii şi juniorii...- (Ridică privirea din pămînt). A, da? Păi, a scos cineva pe cineva în ultimii 20 de ani? Păi, de la Ilie Dumitrescu şi Dan Petrescu ce s-a mai produs în Ghencea? Ce condiţii sînt, mă băieţi, cîţi bani se bagă la copii ca să aibă pretenţii? Ăştia vorbesc aşa, să se afle şi ei în treabă.- Dar de ce n-a mai produs Steaua jucători tineri?- Pentru că n-a mai produs România în general. (Face semne largi cu mîna)... Nu mai sînt copii. Nu mai vin copii talentaţi, nu avem condiţii. Uitaţi-vă pe ce terenuri ne antrenăm! Dar mai e ceva la mijloc.- Lipsa banilor, criza financiară?- Nu, nu asta, deşi criza asta e nenorocită rău de tot. E altceva. Copiii nu mai vin de plăcere, sînt trimişi cu forţa de părinţi, de teamă să nu se apuce de altceva şi astfel le umplu timpul cu ceva. Aşa nu se poate! Mie îmi plăcea, mă gîndeam doar cum să ajung mai repede la stadion să joc fotbal. - Steaua?- Ce e cu ea?- Nu mai mergeţi la meciuri pe Ghencea?- Nu. Ce să caut acolo? Să-mi iau bîte în cap la intrare? Apoi, ca să ajung la ora 9 seara, cînd joacă ei, trebuie să plec de la mine din sat pe la 7, iar la întoarcere cred că mă prinde ora 3-4 dimineaţa. "Eu ştiam cu mingea, Tănase..."- Vă place vreun jucător din actuala echipă a Stelei?- (Strîmbă din nas. Face o grimasă şi dă a lehamite din cap)..- Chiar nimeni, Kapetanos, Stancu?- Ei sînt p-acolo, prin faţă, îşi fac cît de cît treaba, dar nici ei nu sînt cine ştie ce.- Ce credeţi că se întîmplă cu Tănase?- Aici e o problemă complexă. El e piteştean, nu? El era jupîn acolo, la Piteşti. Îşi permitea să iasă în relief, să facă ce vrea. A venit la Steaua, unde s-a schimbat total situaţia, unde sînt mai mulţi care vor acest rol de primadonă.- Bun, dar dumneavoastră n-aţi venit la Steaua tot din provincie?- Da, dar eu am avut ceva ce el nu are. Ştiam bine cu mingea. Chiar ştiam, pentru că altfel aş fi avut probleme şi eu! Plus de asta, m-a luat Tudorel Stoica şi mi-a explicat cum stau lucrurile, m-a acoperit, m-a protejat. "Ce făcea Gică Popescu dacă nu juca la Steaua?"- Şi atunci, cum poate să coste Tănase 1,8 milioane de euro pentru jumătate din el?- (Îşi şterge mustaţa satisfăcut de întrebare). Păi, Steaua era acuzată că ia jucătorii cu forţa înainte de 1989, nu? Ce să spun, Gică Popescu s-a opus! Păi, ar mai fi plecat vreodată el afară dacă nu juca la Steaua? Ce făcea el la Craiova, ce făcea Hagi la Sportul, ce ar fi făcut Lăcătuş la Braşov? Bine că nu mai sînt aduşi acum la Steaua cu forţa, ba se dau două milioane pe ei şi nu joacă nimic!- Toja?- Ce să zic de el? Am ce să spun? Am mai zis şi a sărit Stoichiţă că de ce vorbesc eu. Bine atunci, să vorbească ei."Cum să ajungă Steaua să fie dominată în Ghencea?"- Nicoliţă?- (Rîde). Bălănel? El fuge bine, dar s-au cam prins toţi. La început, săracu' nu prea ştia altceva în afară de fugă, acum a mai început să înveţe, dar...- Ce nu vă place la Steaua actuală?- E mai uşor să mă întrebaţi ce îmi place, că n-am ce să răspund. Băieţi, voi aţi văzut meciul cu Dinamo? Cum e posibil să joci în halul ăla, să nu tragi la poartă? Apoi, pe vremea noastră exista situaţia ca atunci cînd joci cu Poli Iaşi, Ceahlăul, să nu reuşeşti să-ţi impui jocul, să domini?! Păi, în minutul 10 în Ghencea, aveam deja 1-0 şi alte două-trei ocazii. Acum, am văzut că oricine vine în Ghencea o domină pe Steaua. "N'Doye e dement, dar e fotbalist"- Ce jucător vă place cel mai mult din campionatul României?- (Se gîndeşte preţ de cîteva zeci de secunde). E ăsta de la Dinamo, nebunu'... N'Doye! E el dement, dar e fotbalist. Are forţă, ştie jocul, pasează bine, pune mingea jos, nu se repede. Bun fotbalist! Ar mai fi şi Culio, de la CFR, deşi e cam individualist. Cred că vrea să arate el cît de fotbalist şmecher e.- Dumneavoastră mai jucaţi cîte un meci cu prietenii?- Nu, n-am mai jucat de vreun an şi jumătate, cînd am fost invitat la Baia Mare de Cristi Balaj la un meci de binefacere. L-am privit ca pe un meci de retragere. "Lăcătuş s-a îngrăşat, o duce bine, eu..."- Cu foştii colegi de la Steaua aţi mai păstrat legătura?- Nu, fiecare e pentru el. Ce să fac, să-l sun pe Lăcătuş? El e cu treaba lui, antrenează, e în lupta pentru titlu, are problemele lui la Vaslui, nu-l mai deranjez şi eu.- Dintre cei din 1986, vă menţineţi bine silueta.- (Rîde)...- Păi, nu l-aţi văzut pe Lăcătuş?- Dacă o duce bine, normal că s-a îngrăşat. Eu...- Da, dar Belodedici are sub greutatea din perioada cînd era fotbalist.- Aaa, bine, Belo aşa a fost mereu. Slăbuţ, elegant. Cred că nu o să-l vedeţi niciodată pe Belo cu surplus de kilograme.- La fel şi Piţurcă.- Da, dar nici ca el, că am înţeles că e maniac să nu se îngraşe, ţine cură, se urcă pe cîntar! Nici aşa! Oricum, în sărăcia mea, n-o să am eu probleme din-astea."Nu mă mai duc pe Ghencea, la meciurile Stelei. Eu n-am bani de benzină pentru drumul zilnic spre serviciu şi să mai dau alţii şi pentru un meci al Stelei?""Şi noi mai pierdeam cîte un meci, dar e vorba despre ce stil aveam. Atunci, se ştia. Steaua însemna viteză, era tehnică. Acum ce e Steaua?""Azi, dacă îi cer unui copil din Pantelimon să vină la antrenament aici, la IMGB, zice că e departe şi strîmbă din nas. Ce naiba, măi băieţi, eu schimbam cîte 3 tramvaie să ajung în Ghencea""Apucăturile majorităţii antrenorilor de la copii sînt că pun pe primul loc rezultatele. Steaua şi Dinamo cîştigă tot la juniori, campionate naţionale, mondiale, galactice, dar fotbalişti tot nu scot!"Mihail Majearu

skrap • 14 Aprilie 2010, 01:55

Îmi place

Respect

Raportează

Răspunde

am citit tot si am ramas socat... un campion european sa ajunga sa dea cu sapa la vecini sa isi castige banii de paine, nu li se da renta viagera pentru ca nu sunt considerati campioni daca va vine sa credeti, fotbalul cel mai iubit sport din lume, oameni astia castiga cea mai mare competite din europa de fotbal intre cluburi si nu sunt considerati campioni, trist ce se intampla in tara asta, si mai trist pentru ca noi ne-am invatat sa pretuim valorile noastre atunci cand numai sunt.