EXCLUSIV Un jucător important al luI Chelsea îl laudă pe Dan Petrescu: "Intuiţia și inteligenţa au marile lui calități! Va ajunge să antreneze în Anglia, sunt convins"

Cei doi au fost colegi la Chelsea timp de 4 sezoane. De atunci, carierele li s-au despărţit, dar au păstrat mereu legătura. Gustavo abia și-a încheiat contractul cu chinezii de la Shenhua și deocamdată s-a întors la Londra, unde s-a stabilit.

- Gustavo, din România te sunăm...
- Da, România, câte amintiri frumoase am din ţara voastră! Am fost de câteva ori, invitat de bunul meu prieten Dan Petrescu. Am jucat și meciuri caritabile, i-am cunoscut pe Hagi, pe Gică Popescu. Senzaţionali jucători aţi avut!

- Chiar despre Dan, care a împlini 50 de ani, voiam să vorbim. Cum de aţi devenit atât de buni prieteni?
- A fost foarte haios! Eu abia semnasem cu Chelsea și când am ajuns, mi s-a dat un apartament pe care îl împărţeam cu un alt coleg. Eu nu știam engleză, el nu vorbea spaniolă. Nu mai știu cine era, cert e că nu comunicam mai deloc. Dar a venit la noi Dan Petrescu, care era de ceva timp la Chelsea, și am început să vorbim. Nici acum nu-mi dau seama cum am reușit să ne înţelegem! Un cuvânt era în română, unul în spaniolă, două-trei în engleză, unul în franceză, altul în italiană. A fost o nebunie! Râdem mereu când ne amintim de episodul ăsta, spuneam că noi atunci am inventat limba Petrescu- Poyet. (râde) Din momentul acela am fost nedespărţiţi. Am fost colegi de cameră patru ani.

- Înseamnă că ai multe amintiri cu el.
- Ohoo, o mulţime! Hai să îţi spun una tare! Era să mă omoare soţia mea atunci. Dan se căsătorea, parcă era în 2007. M-a invitat la nuntă, dar eram în Dubai cu familia. Copiii erau mici. Trebuia să ajung, cum să lipsesc de la nunta lui Dan?! A fost o nebunie. Mi-am cumpărat un costum din Dubai. Am luat avionul până la Londra, mi-am urcat familia într-o mașină, i-am dus acasă și apoi am fugit imediat înapoi la aeroport să prind cursa de România. Toate astea chiar în ziua nunţii! Îţi dai seama prin ce am trecut?! Dar am ajuns! (Râde). A meritat, a fost o nuntă senzaţională.

- Toţi îl descriu pe Dan drept un tip foarte serios, când era jucător.
- Nu, nu era serios, era mai mult decât atât, era profesionist până în oase! Când era vorba de antrenamente sau de meciuri, era focusat total la ce avea de făcut. După program, era un tip extraordinar, știa să se distreze, avea simţul umorului.

- Apropo de oase, Dan avea probleme cu coloana vertebrală.
- Da, avea mereu dureri. Își făcuse un obicei. Aproape zilnic se ducea dimineaţa în oraș și cumpăra toate revistele de fotbal, ziarele. Știam ce urmează. Le lua pentru mine, să am ce face, doar să stau cu el cât își făcea exerciţiile de stretching. Dura cam o oră, avea o grămadă de poziţii, muncea enorm ca să se poată antrena și juca fără dureri. Eu nu făceam nimic, doar îi ţineam companie.

“Va antrena și în Anglia!”

- Care era cea mai mare calitate a lui, ca fotbalist?
- Intuiţia și inteligenţa. Avea, așa, un fel de fler, parcă simţea cu un pas înainte ce urma să se întâmple într- o fază. Nu era extraordinar de puternic, nu avea o viteză fantastică. Dar a fost un jucător senzaţional prin calităţile de care ţi-am spus.

- Fanii l-au iubit la Chelsea, îi făcuseră și un cântec special.
- Pentru că era un jucător special, important. Îmi amintesc cât de conectaţi eram în teren, chiar dacă el juca în dreapta și eu pe stânga. La un meci acasă, cu Manchester United, am aflat că urma să mă marcheze Denis Irwin. Asta pentru că Gary Neville fusese desemnat să-l urmărească pe tot terenul pe Zola. Eu aveam 1,87, Irwin doar 1,72. Am vorbit cu Dan înainte de meci. I-am zis să mă joace cu mingi pe sus, unde dominam clar. Nici n-a început bine jocul, mingea a ajuns la Dan, m-a simţit că plec, diagonală lungă, peste Irwin, eu am preluat și am marcat. Era secunda 29! I-am omorât atunci, le-am dat 5-0. Ce echipă aveam!

- Crezi că va ajunge să antreneze în Anglia?
- Sunt convins! Mă și mir că n-a făcut-o încă. Acea intuiţie a lui și modul în care simte lucrurile sunt un atu și ca antrenor. Știu că e determinat și că e visul lui să antreneze și în Anglia. Vorbesc cu el despre asta. Am avut și eu experienţe aici ca tehnician și mereu îi spun că cel mai important e să aleagă cu atenţie, să îi cunoască pe cei cu care va colabora, ca să înceapă bine din prima încercare. O să reușească