Articol de GSP - Publicat duminica, 26 decembrie 2010 00:00
Cotidianul spaniol AS a realizat un interviu de excepţie cu Felix Mourinho, tatăl antrenorului portughez al lui Real Madrid. Fost portar şi antrenor, Felix, 72 de ani, spune că atitudinea superioară a fiului său l-a ţinut pe acesta pe linia de plutire, altfel Jose nu ar fi supravieţuit în lumea fotbalului.
- Cum era fiul dumneavoastră cînd era mic?
- Era un copil excepţional! Foarte prietenos, adevăraţii lui prieteni ştiu foarte bine cum este el.
- De ce credeţi că trezeşte atîta invidie?
- Pentru că a învins atunci cînd puţină lume se aştepta. De atunci s-a simţit trădat de anumite persoane.
- Care a fost cel mai bun sfat pe care i l-aţi dat?
- Ca tată, tot ce a fost mai bun în situaţia respectivă. Dar şi-a dezvoltat propria personalitate şi ştie foarte bine ce e cel mai bine pentru el. Mai mult ca orice, mi-am dorit să fie un om onest.
- Aţi spus că dumneavoastră sînteţi un om umil. El de ce nu e?
- Pentru el, în fotbal, cuvîntul "umil" nu există. Dacă fiul meu ar fost umil ca mine, ar fi fost mîncat de viu de mult!
- Cum s-a decis fiul dumneavoastră să se facă fotbalist profesionist?
- A început jucînd cu copiii pe strada, erau timpuri total diferite. Asta i-am zis şi nepotului meu, care vrea să fie portar ca mine. Eu apăram fără mănuşi, am început să le folosesc abia după ce mi-am fracturat încheietura, pe la jumătatea carierei. Acum fiul meu are mănuşile pe care le-am purtat ultima dată, le păstrează ca pe o comoară. Mă întreb, cum ar fi ca portarii de acum să facă antrenamente fără mănuşi, ce durere, abia atunci ar simţi diferenţa!
- Mai sînt şi alte diferenţe?
- Acum portarii sînt mult mai tehnici. Înainte aveam intuiţie înainte de toate. Acum nu mai vedem portari care ies la picioarele adversarilor, cum se făcea înainte. Ieşirile sînt mult mai studiate.
- Ce ar face un portar de atunci în fotbalul de acum?
- I-am zis şi fiului meu, eu m-aş adapta foarte bine fotbalului actual, pentru că aveam joc bun de picioare şi eram foarte agil.
- Cine a fost cel mai bun portar al epocii dumneavoastră?
- Pentru mine a fost Victor Damas, care a jucat şi la Racing Santander cîţiva ani. Un antrenor portughez spunea că dacă l-ar fi putut pune pe Damas iî mijlocul careului şi pe Mourinho între buturi ar fi fost portarul perfect. Ar fi fost combinaţia ideală între joc aerian şi agilitate.
- Aţi avut şansa de a juca în Spania?
- Nu, atunci era cu totul altceva. Ajungeam undeva şi acolo rămîneam pînă la finalul carierei. Nu erau mişcări de trupe pe atunci, nici presa nu făcea atîta tam-tam pe tema asta. Au fost doar puţini care au plecat din țară.
- Ce atacant vă punea cele mai mari probleme?
- Eusebio şi Matateu. Eusebio cerea pasă şi pornea spre poartă. Niciodată nu am înţeles cum făcea, avea o viteză extraordinară. Matateu era puternic, a jucat la Belenenses şi era mai bun ca Eusebio în careu. Avea dribiling mai bun şi abilităţi de a se dispensa de adversar.
- L-aţi văzut jucînd pe Di Stefano?
- O singură dată. Eram foarte tînăr la acel moment, nu am înţeles adevărata sa valoare pe moment. Dar, antrenorul meu de atunci, Alejandro Scopelli, mi-a spus că nu există nimeni asemănător cu el, era jucătorul complet, juca perfect între cele două careuri. L-am văzut la un meci cu Benfica. Pentru mine a fost cel mai bun jucător din lume, mereu am fost un admirator al său. Pele era diferit, mai puternic fizic, dar şi mai solid.
- Aţi jucat vreodată împotriva lui Pele?
- Niciodată.
- Acum cine e cel mai bun portar din lume?
- Pînă a suferit acel accident la cap, era Cech. Apoi şi-a pierdut încrederea. Casillas, este, evident, un portar imens.
- Care e cea mai mare calitate a sa?
- E complet, e tehnic, şi, cum zicea Yashin, "valorează mai mult un portar cu joc de picior decat unul care face plonjoane". Casillas se aruncă doar cînd e necesar, altfel ştie cum să rezolve fazele fără să facă asta.
Cotidianul spaniol AS a realizat un interviu de excepţie cu Felix Mourinho, tatăl antrenorului portughez al lui Real Madrid. Fost portar şi antrenor, Felix, 72 de ani, spune că atitudinea superioară a fiului său l-a ţinut pe acesta pe linia de plutire, altfel Jose nu ar fi supravieţuit în lumea fotbalului.
- Cum era fiul dumneavoastră cînd era mic?
- Era un copil excepţional! Foarte prietenos, adevăraţii lui prieteni ştiu foarte bine cum este el.
- De ce credeţi că trezeşte atîta invidie?
- Pentru că a învins atunci cînd puţină lume se aştepta. De atunci s-a simţit trădat de anumite persoane.
- Care a fost cel mai bun sfat pe care i l-aţi dat?
- Ca tată, tot ce a fost mai bun în situaţia respectivă. Dar şi-a dezvoltat propria personalitate şi ştie foarte bine ce e cel mai bine pentru el. Mai mult ca orice, mi-am dorit să fie un om onest.
- Aţi spus că dumneavoastră sînteţi un om umil. El de ce nu e?
- Pentru el, în fotbal, cuvîntul "umil" nu există. Dacă fiul meu ar fost umil ca mine, ar fi fost mîncat de viu de mult!
- Cum s-a decis fiul dumneavoastră să se facă fotbalist profesionist?
- A început jucînd cu copiii pe strada, erau timpuri total diferite. Asta i-am zis şi nepotului meu, care vrea să fie portar ca mine. Eu apăram fără mănuşi, am început să le folosesc abia după ce mi-am fracturat încheietura, pe la jumătatea carierei. Acum fiul meu are mănuşile pe care le-am purtat ultima dată, le păstrează ca pe o comoară. Mă întreb, cum ar fi ca portarii de acum să facă antrenamente fără mănuşi, ce durere, abia atunci ar simţi diferenţa!
- Mai sînt şi alte diferenţe?
- Acum portarii sînt mult mai tehnici. Înainte aveam intuiţie înainte de toate. Acum nu mai vedem portari care ies la picioarele adversarilor, cum se făcea înainte. Ieşirile sînt mult mai studiate.
- Ce ar face un portar de atunci în fotbalul de acum?
- I-am zis şi fiului meu, eu m-aş adapta foarte bine fotbalului actual, pentru că aveam joc bun de picioare şi eram foarte agil.
- Cine a fost cel mai bun portar al epocii dumneavoastră?
- Pentru mine a fost Victor Damas, care a jucat şi la Racing Santander cîţiva ani. Un antrenor portughez spunea că dacă l-ar fi putut pune pe Damas iî mijlocul careului şi pe Mourinho între buturi ar fi fost portarul perfect. Ar fi fost combinaţia ideală între joc aerian şi agilitate.
- Aţi avut şansa de a juca în Spania?
- Nu, atunci era cu totul altceva. Ajungeam undeva şi acolo rămîneam pînă la finalul carierei. Nu erau mişcări de trupe pe atunci, nici presa nu făcea atîta tam-tam pe tema asta. Au fost doar puţini care au plecat din țară.
- Ce atacant vă punea cele mai mari probleme?
- Eusebio şi Matateu. Eusebio cerea pasă şi pornea spre poartă. Niciodată nu am înţeles cum făcea, avea o viteză extraordinară. Matateu era puternic, a jucat la Belenenses şi era mai bun ca Eusebio în careu. Avea dribiling mai bun şi abilităţi de a se dispensa de adversar.
- L-aţi văzut jucînd pe Di Stefano?
- O singură dată. Eram foarte tînăr la acel moment, nu am înţeles adevărata sa valoare pe moment. Dar, antrenorul meu de atunci, Alejandro Scopelli, mi-a spus că nu există nimeni asemănător cu el, era jucătorul complet, juca perfect între cele două careuri. L-am văzut la un meci cu Benfica. Pentru mine a fost cel mai bun jucător din lume, mereu am fost un admirator al său. Pele era diferit, mai puternic fizic, dar şi mai solid.
- Aţi jucat vreodată împotriva lui Pele?
- Niciodată.
- Acum cine e cel mai bun portar din lume?
- Pînă a suferit acel accident la cap, era Cech. Apoi şi-a pierdut încrederea. Casillas, este, evident, un portar imens.
- Care e cea mai mare calitate a sa?
- E complet, e tehnic, şi, cum zicea Yashin, "valorează mai mult un portar cu joc de picior decat unul care face plonjoane". Casillas se aruncă doar cînd e necesar, altfel ştie cum să rezolve fazele fără să facă asta.
