ANALIZĂ Terapie de șoc pentru ieșirea din criză! » Ce a schimbat decisiv Chivu la debutul cu Parma în Serie A

Cu doar câteva antrenamente la dispoziție după numirea în locul lui Fabio Pecchia, între care unul vineri pe „Ennio Tardini”, Cristi Chivu n-a adus decât un singur retuș fizic formulei de start.

ITALIA

Un nume uriaș îl acuză pe Chivu că i-a suflat postul la Parma: „Nu îmi amintesc să fi antrenat în Serie A. Eu aș fi venit pe jos!”

Numai că mutările tactice, felul în care a gestionat schimbările și avantajul luat în prima repriză au făcut diferența, aducându-i primul succes.

N-a revoluționat ce i-a lăsat Pecchia, dar l-a scos pe Man!

În afara celor două mutări obligatorii în centrul apărării, unde Vogliacco a lipsit, fiind accidentat, iar Leoni, suspendat în urma eliminării din prima repriză contra Romei.

Noul antrenor al „cruciaților” a păstrat sistemul 4-3-3 de la ultima partidă a predecesorului său (modul său favorit de la Inter Primavera, dar foarte rar folosit de Pecchia, adeptul lui 4-2-3-1). Dar a inversat extremele, cu Cancellieri mutat în dreapta și cu Almquist pe partea opusă.

L-a lăsat însă pe banca de rezerve pe Dennis Man, probabil înțelegând că nu este pregătit total fizic și mental. Și l-a trimis în unsprezecele de start pe suedezul Pontus Almqvist, ultima oară titular acum o lună.

Din păcate, Chivu și-a pierdut regizorul după numai cinci minute. Referința construcției gialloblu, recent revenit după o gravă ruptură musculară, Bernabe a cedat și Cristi a fost obligat să-l schimbe cu Estevez. Un mijlocaș defensiv, cu care, practic, a revenit la cel mai obișnuit sistem din acest sezon al nou-promovatei.

Parma a avut mai multă disciplină și agresivitate la presing

În rolul de trequartista au alternat Sohm și Mandela Keita, ambii agresivi la presing, susținând în încercarea de a intercepta ori a gripa măcar tranziția pozitivă a Bolognei. La acest capitol pare să fi lucrat mult Chivu, pentru că Parma a arătat mult mai vie și mai ordonată în terenul advers.

Bonny nu s-a mai simțit atât de izolat și, chiar dacă nu și-a creat ocazii, a fost referință pentru contraatacurile „cruciaților”. Așa a și scos penaltyul, pe care tot el l-a transformat (îl ratase pe ultimul executat, în urmă cu patru luni, la 1-1 cu Lecce).

Gazdele n-au avut ocazii, cu excepția loviturii de la 11 metri, dar nici trupa lui Italiano nu s-a putut desfășura în terenul Parmei.

Pentru că Chivu le-a dat ordin elevilor săi să se apere mai compact. Să lase spații mai mici între linii, apărându-se chiar și cu un compartiment de cinci, cu aport consistent al extremelor Cancellieri și Almquist. Ceea ce Man și Mihăilă erau dispuși să facă destul de rar.

73de zile trecuseră de la ultimul meci în care Parma a intrat în avantaj la pauză în Serie A. S-a întâmplat la 3-1 cu Lazio, tot pe „Ennio Tardini” (la fel, 1-0, cu golul lui Man)

Parma a închis bine flancurile. S-a apărat cu mai puțină frică

Așa cum procedează antrenorii care vor să clădească o temelie solidă a proiectului lor, Chivu a pornit de la reorganizarea unei defensive în criză de efectiv, dar mai ales de identitate. Cu o obsedantă frică și disperarea de a nu greși la fiecare atac advers.

Aici a ajutat mult tranziția negativă rapidă și că Parma s-a închis mult mai eficient. Adversarii nu au mai avut ca pe vremea lui Pecchia bulevarde pe flancuri, de unde ploua cu centrări.

Ca dovadă că participanta în Champions League n-a beneficiat de nicio mare oportunitate. Numai la fazele fixe și la baloanele aeriene nu s-au rezolvat slăbiciunile cronice ale echipei gialloblu, ce a tremurat la loviturile de cap ale lui Cambiaghi și Lucumi.

26de ani și 22 de zile sunt de la ultima victorie repurtată de celălalt antrenor român din Serie A. Mircea Lucescu o învingea cu Inter pe Empoli (5-1) pe „Giuseppe Meazza”

Trasee mai fluente, mai puține mingi pierdute și fără rătăciri

Aducându-și aminte în destule momente de cum se apăra contra Barcelonei antrenorul său de la Inter, Jose Mourinho, Chivu a atins coarda sensibilă, facându-și elevii să priceapă cum trebuie să apere rezultatul, fără să sufere în fața asalturilor adverse.

Chiar dacă s-au apărat jos pe două linii apropiate, ca o echipă mică, precum Parma chiar este acum, „cruciații” n-au trăit deloc periculos. Ajutați ce-i drept și de evoluția slabă a celor de la Bologna.

Cu doză de șansă, la faza în care arbitrul Abisso l-a iertat pe Cancellieri de al doilea avertisment (mai fusese eliminat cu Lecce), echipa lui Chivu a gestionat cu răbdare avantajul și a speculat spațiile libere lăsate de oaspeți.

Mai ales când Cristi l-a introdus, și pentru că nu-și permitea să rămână în zece oameni, pe Man. Care, la prima sa atingere de balon, a reușit o intercepție.

Assist pentru Sohm și al nouălea gol influențat de Man

Dennis i-a servit pe contraatac o minge perfectă lui Sohm, care a securizat victoria așteptată de la finele anului trecut. Cel mai bun fotbalist român din 2024 nu mai contribuise la o reușită de pe 1 decembrie trecut, gol cu Monza.

Și nu mai oferise un assist tocmai de pe 9 noiembrie, de la succesul de „afară” cu Venezia (2-1), în care a pasat decisiv de două ori!

48de zile trecuseră de când Parma n-a mai terminat un meci fără gol primit, 0-0 cu Torino în deplasare. De la revenirea în Serie A, „cruciații” nu câștigaseră niciodată la zero!

Dincolo de această reușită, ce a pus-o la pământ pe rivala emiliană, golgheterul gialloblu pare să fi înțeles măcar de la Chivu, pe limba lui, că nu poate face la infinit doar faza ofensivă.

Pentru că dacă vrei să ajungi sus în carieră, ai nevoie să te supui (păstrând evident proporțiile) ca Eto'o la Inter cu Mourinho.

A redat Parmei o identitate și a eliberat-o de frica eșecului

La fel cum Parma, chiar dacă astăzi a cedat net (din nou) posesia și Bolognei, a arătat o identitate, o idee de joc, sacrificiu și mentalitate de învingătoare, câștigând meritat. A fost scăpată de teamă de un om care a trăit pe pielea lui frica. De moarte!

Aceste trei puncte nu garantează însă nimic, nu înseamnă că deja Chivu a intrat la sufletul tifosilor gialloblu sau că problemele Parmei au dispărut ca prin minune.

Totuși, reprezintă un start pe care antrenorul român poate că-l merită pentru că a acceptat să vină acolo unde puțini s-ar fi băgat.

Următoarele patru încercări, cu Udinese, Torino, Monza și Verona, nu sunt meciuri inabordabile, ba din contră. Ocazii perfecte pentru ca proiectul început bine de Cristi și ideile sale etalate să prindă și mai mult contur.