Articol de Cezar Titor - Publicat marti, 14 iulie 2026, 20:53 / Actualizat marti, 14 iulie 2026 20:55
Participarea României la primul Campionat Mondial din istorie, cel din 1930, rămâne una dintre cele mai spectaculoase și mai puțin cunoscute povești din fotbalul mondial, documentată totuși temeinic pe plan autohton prin opera marelui Ioan Chirilă, „Și noi am fost pe Conte Verde”. Cu doar câteva săptămâni înainte de startul turneului din Uruguay, noul rege al României, Carol al II-lea, s-a implicat personal pentru ca naționala să ajungă la competiție.
Astăzi, argentinienii de la ole, una dintre cele mai importante publicatii sportive din America de Sud, a dedicat un material imens pentru primul meci al României de la un Campionat Mondial, cel cu Peru. Se împlinesc 96 de ani de la dispută.
Ce scriu cei de la ole despre Carol al II-lea: „Un adevărat concediu pentru fotbal”
Carol al II-lea revenise pe tronul României în iunie 1930, cu doar 35 de zile înaintea începerii turneului. În vârstă de 37 de ani și cunoscut pentru firea sa energică și excentrică, monarhul a considerat că prezența României la primul Campionat Mondial reprezenta o chestiune de prestigiu național. Era și un imens fan al fotbalului.
Problema era că timpul aproape expirase. Cu toate acestea, România și-a confirmat participarea cu doar câteva zile înainte de termenul limită.
Regele nu s-a limitat la un rol simbolic. A acordat amnistie jucătorilor suspendați pentru diverse abateri disciplinare și s-a implicat direct în alegerea lotului. Mai mult, a intervenit pentru rezolvarea unei probleme esențiale: mai mulți dintre cei mai importanți fotbaliști români lucrau la o companie petrolieră britanică, iar aceasta refuza să le ofere concediul necesar pentru deplasarea în Uruguay.
Carol al II-lea a discutat personal cu conducerea companiei și a insistat ca jucătorii să fie lăsați să participe, cu garanția că își vor păstra locurile de muncă la întoarcere. Intervenția sa a avut efect, iar românii s-au putut îmbarca la bordul Conte Verde.
„În 1929, cu un an înainte de Cupa Mondială, profesionalismul a intrat în atenție odată cu adoptarea Legii Educației Fizice și Sportului. România era o monarhie, iar, deși au existat zvonuri că regele Carol al II-lea s-a implicat în alegerea lotului, ceea ce a făcut în realitate, la cererea lui Aurel Leucuția, primul președinte al Federației Române de Fotbal, a fost să promulge o lege specială, cu 12 zile înainte de plecarea spre Montevideo, care le permitea jucătorilor să lipsească trei luni de la serviciu fără să-și piardă locurile de muncă. Un adevărat concediu pentru fotbal.
Unii dintre jucători lucrau la compania petrolieră Astra Română, alții la Banca Comercială Italiană, iar angajatorii nu voiau să le acorde un concediu atât de lung”, au scris cei de la ole.

Est-europenii au ajuns în Uruguay după o călătorie de 18 zile și aproximativ 14.000 de kilometri. Au plecat cu trenul, la clasa a doua, din Gara de Nord din București, iar cu banii economisiți și-au cumpărat costume elegante, de culoare închisă. Unul dintre sponsorii echipei le-a asigurat și pâine cu brânză pentru drum.
Prima parte a călătoriei a însemnat aproximativ 2.000 de kilometri cu trenul, pe ruta București - Timișoara - Genova. Din portul italian s-au îmbarcat pe luxosul vas Conte Verde, care a preluat pe traseu mai multe delegații participante la Campionatul Mondial, inclusiv pe președintele FIFA, Jules Rimet. Itinerarul a continuat prin Villefranche-sur-Mer, Barcelona, Rio de Janeiro, iar destinația finală a fost Montevideo.
Pe durata călătoriei, românii se antrenau pe puntea vasului, pierzând adesea mingile în mare. Participau și la spectacolele organizate la cină, cântând în cor în fața a aproape 2.000 de pasageri, iar în porturile unde acostau făceau schimb de monede cu localnicii pentru fructe.La sosirea în portul din Montevideo au fost întâmpinați cu salve de tun. Delegația statului Peru urma să ajungă două zile mai târziu. Mai erau nouă zile până la debutul României la Campionatul Mondial, însă așteptările legate de adversarii Uruguayului erau, practic, inexistente.
- ole, despre călătoria „tricolorilor” la Campionatul Mondial din 1930
Meciul cu Peru a rămas în istorie
„Tricolorii” au debutat cu un succes la Campionatele Mondiale, scor 3-1, iar duelul cu Peru a oferit trei recorduri istorice pentru turneele finale: Adalbert Deșu a deschis scorul după doar 50 de secunde, reușind unul dintre cele mai rapide goluri din istoria competiției.
Până în prezent, reușita lui Deșu se menține în topul celor mai rapide goluri marcate vreodată la un Campionat Mondial. Doar 13 goluri s-au marcat în mai puțin de 60 de secunde la turneele finale globale.
Partida dintre România și Peru a mai produs un moment istoric. În minutul 70, căpitanul sud-americanilor, Placido Galindo, a devenit primul fotbalist eliminat din istoria Campionatelor Mondiale, după un fault dur asupra lui Adalbert Steiner. La acea vreme, existau eliminări, nu cartonașe roșii, introduse mai târziu, tocmai în 1970. Steiner nu a mai practicat „sportul rege” vreodată.
Meciul disputat pe 14 iulie 1930, pe stadionul Pocitos din Montevideo, a rămas în istorie și dintr-un alt motiv: a înregistrat cea mai mică asistență consemnată vreodată la un Campionat Mondial. Doar aproximativ 300 de spectatori au asistat la succesul României, deși FIFA spune altceva.

Peruanii și românii, bine îmbrăcați din cauza frigului, au ieșit pe teren în jurul orei 14:00. Aerul era apăsător. În după-amiaza precedentă, în capitala Uruguayului căzuse chiar lapoviță. Sistemul de drenaj, bineînțeles, era inexistent, iar suprafața de joc se prezenta într-o stare destul de proastă.
Meciul a fost unul foarte fizic și pe alocuri violent. Atât de violent, încât, într-o perioadă în care cartonașele galbene și roșii încă nu existau, arbitrul a decis ca peruanul Placido Galindo să părăsească terenul pentru joc dur, după ce răspunsese unei agresiuni comise de Rudolf Wetzer în timp ce se afla la pământ.
Galindo a fost eliminat în stilul epocii, verbal. Mijlocașul fusese fondator, jucător, antrenor și chiar președinte al clubului Universitario de Deportes. În mod surprinzător, nu a fost suspendat și a putut evolua în partida următoare.
Potrivit site-ului FIFA, la meciul disputat pe stadionul Pocitos ar fi asistat 2.549 de spectatori. Sursa? Mai degrabă o cifră bazată pe dorință decât pe realitate. Datele nu se leagă, și nu doar din cauza observației despre «asistența redusă» apărute în ziarul «La Manana». În principal pentru că organizatorii erau uruguayeni și au consemnat totul în scris.După Campionatul Mondial a fost publicat un album care a servit drept carte oficială a turneului. Termenul «oficial» trebuie înțeles în sensul propriu: lucrarea, editată de Arturo Carbonell Debali și redactată în spaniolă și franceză, a apărut sub supravegherea Federației Uruguayene de Fotbal. La pagina 105, dedicată veniturilor turneului, cea mai mică încasare, de departe, apare în dreptul meciului Peru - România: doar 657,20 pesos. De aproximativ 45 de ori mai puțin decât la finala Uruguay - Argentina, disputată pe stadionul Centenario.
- ole.com.ar
14 iulie 1930, grupa C, România - Peru 3-1 (1-0) ('1 Deşu, '85 Barbu, '85 Stanciu / '75 Souza Ferreira);
Stadion: Estadio Pocitos, Montevideo, 300 spectatori, arbitru: Alberto Warnken (Chile);
România: Ion Lăpuşneanu - Adalbert Steiner, Rudolf Burger - Ladislau Raffinski, Emerich Vogl, Alfred Eisenbeisser - Nicolae Kovacs, Adalbert Deşu, Rudolf Wetzer, Constantin Stanciu, Ştefan Barbu;
Antrenor: Constantin Rădulescu;
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.