Articol de GSP - Publicat vineri, 11 iunie 2010 00:00
Gazeta Sporturilor publică în exclusivitate scrisoarea trimisă de Pillay Navi, înaltul comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pentru toţi participanţii la turneul final din Africa de Sud. Un mesaj contra discriminării rasiale şi a altor manifestări de intoleranţă care otrăvesc sportul
Cupa Mondială debutează azi. Acest eveniment ne oferă şansa de a reflecta asupra faptului că sportul este menit să încurajeze socializarea, să reunească culturi diferite într-o competiţie care sărbătoreşte sănătatea şi să depăşească sfiala, chiar dispreţul, care divizează adesea ţările şi comunităţile în arene sociale şi politice. Filmul "Invictus" (Neînfrînt), care ilustrează modul în care Nelson Mandela a folosit rugbyul pentru a dezamorsa un potenţial conflict şi pentru a construi o identitate naţională, s-a bazat pe o asemenea reflecţie.
Inclusiv alegerea Africii de Sud, o ţară care a renunţat la rasismul instituţionalizat, drept gazdă a Cupei Mondiale 2010 este atît o şansă desăvîrşită, cît şi o platformă de a ne reînnoi eforturile de combatere a discriminării în toate formele sale. În calitate de victimă a rasismului şi de fan al sportului, îi îndemn pe toţi cei care joacă sau pur şi simplu urmăresc un anumit sport să utilizeze Cupa Mondială ca un catalizator global împotriva intoleranţei şi rasismului. Aceste fenomene afectează nenumărate femei, bărbaţi şi copii din întreaga lume şi trebuie să fie contestate la fiecare pas.
Teama, intoleranţa şi xenofobia pot fi combătute cu valori diametral opuse, cum ar fi spiritul de fair-play şi de cooperare, care sînt nucleul sporturilor de echipă, aşa cum este fotbalul. Cupa Mondială e poate cea mai înaltă expresie a capacităţii fotbalului de a aduce laolaltă milioane de oameni din toate colţurile lumii într-un demers comun şi vesel.
Fără îndoială, toţi avem o echipă favorită pentru care ne dorim victoria, dar nu trebuie să uităm că orice Cupă Mondială ne permite să relaţionăm cu alte persoane, cu ale căror istorie, cultură şi tradiţie diferite poate că nu ne-am fi întîlnit. În urma acestor contacte, ne îmbogăţim. Pasiunea noastră comună pentru fotbal întăreşte limitele mîndriei comunităţii, face cunoscută aspiraţia noastră pentru excelenţă, canalizează şi aduce la un nivel mai înalt instinctul nostru competitiv.
Dar lăsaţi-ne să fim vigilenţi în ceea ce priveşte rasismul şi alte manifestări de intoleranţă care otrăvesc sportul - în special fotbalul -, care subminează mesajul lui pozitiv şi care aruncă fotbalul în derizoriu. Acest lucru se întîmplă mult prea des, mai ales atunci cînd suporterii echipelor concurente scandează injurii de netolerat, folosind chiar violenţa pentru a-i defăima şi ataca pe oponenţi.
Din păcate, chiar fotbaliştii au fost tentaţi uneori să adopte asemenea comportamente josnice. Jucătorii profesionişti de fotbal sînt obligaţi să susţină standardele cele mai înalte ale sportivităţii, atît din punct de vedere etic, cît şi sub Codul de conduită al FIFA, ce include prevederi nediscriminatorii. Pînă acum, au fost situaţii în care cluburile şi federaţiile naţionale bogate au scăpat de unele sancţiuni plătind amenzi derizorii după incidentele grave de natură rasistă din timpul meciurilor.
Autorităţile naţionale de fotbal de pretutindeni trebuie să răspundă retoricii puternice cu descurajări serioase şi consistente. Manifestările rasiale şi de intoleranţă din interiorul şi din afara stadioanelor din timpul Cupei Mondiale trebuie raportate rapid, iar autorii trebuie izolaţi. Mesajul clar al Cupei Mondiale trebuie să fie acela că în sport nu există loc pentru rasism şi intoleranţă.
În acelaşi timp, Cupa Mondială de fotbal ar trebui să sporească potenţialul acestui sport pentru a educa grupurile tot mai mari de suporteri şi pentru a atrage talentul indiferent de statutul social. Pentru mulţi atleţi săraci, fotbalul a oferit o rampă sigură de lansare, ferindu-i de marginalizare şi de excludere. Realizările lor i-au inspirat pe alţii să le urmeze exemplul. În fiecare societate, oamenii de succes din sport, fie că sînt bărbaţi sau femei, sînt consideraţi modele, iar comportamentul lor e analizat cu atenţie şi chiar imitat. Tinerii sînt deosebit de influenţaţi, atît pozitiv, cît şi negativ, de mesajele transmise de cei/cele pe care îi respectă, în special de eroii lor sportivi.
În cele din urmă, cîştigătorii reali din acest an ai Cupei Mondiale vor fi cei care îşi sărbătoresc şi îşi susţin, atît prin cuvinte, cît şi prin fapte, valorile şi spiritul de fair play, care au respect şi sînt toleranţi atît pe teren, cît şi în afara lui. Să eliminăm discriminarea din teren. Să sancţionăm excluziunea! Să-i arătăm rasismului cartonaşul roşu!
Gazeta Sporturilor publică în exclusivitate scrisoarea trimisă de Pillay Navi, înaltul comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pentru toţi participanţii la turneul final din Africa de Sud. Un mesaj contra discriminării rasiale şi a altor manifestări de intoleranţă care otrăvesc sportul
Cupa Mondială debutează azi. Acest eveniment ne oferă şansa de a reflecta asupra faptului că sportul este menit să încurajeze socializarea, să reunească culturi diferite într-o competiţie care sărbătoreşte sănătatea şi să depăşească sfiala, chiar dispreţul, care divizează adesea ţările şi comunităţile în arene sociale şi politice. Filmul "Invictus" (Neînfrînt), care ilustrează modul în care Nelson Mandela a folosit rugbyul pentru a dezamorsa un potenţial conflict şi pentru a construi o identitate naţională, s-a bazat pe o asemenea reflecţie.
Inclusiv alegerea Africii de Sud, o ţară care a renunţat la rasismul instituţionalizat, drept gazdă a Cupei Mondiale 2010 este atît o şansă desăvîrşită, cît şi o platformă de a ne reînnoi eforturile de combatere a discriminării în toate formele sale. În calitate de victimă a rasismului şi de fan al sportului, îi îndemn pe toţi cei care joacă sau pur şi simplu urmăresc un anumit sport să utilizeze Cupa Mondială ca un catalizator global împotriva intoleranţei şi rasismului. Aceste fenomene afectează nenumărate femei, bărbaţi şi copii din întreaga lume şi trebuie să fie contestate la fiecare pas.
Teama, intoleranţa şi xenofobia pot fi combătute cu valori diametral opuse, cum ar fi spiritul de fair-play şi de cooperare, care sînt nucleul sporturilor de echipă, aşa cum este fotbalul. Cupa Mondială e poate cea mai înaltă expresie a capacităţii fotbalului de a aduce laolaltă milioane de oameni din toate colţurile lumii într-un demers comun şi vesel.
Fără îndoială, toţi avem o echipă favorită pentru care ne dorim victoria, dar nu trebuie să uităm că orice Cupă Mondială ne permite să relaţionăm cu alte persoane, cu ale căror istorie, cultură şi tradiţie diferite poate că nu ne-am fi întîlnit. În urma acestor contacte, ne îmbogăţim. Pasiunea noastră comună pentru fotbal întăreşte limitele mîndriei comunităţii, face cunoscută aspiraţia noastră pentru excelenţă, canalizează şi aduce la un nivel mai înalt instinctul nostru competitiv.
Dar lăsaţi-ne să fim vigilenţi în ceea ce priveşte rasismul şi alte manifestări de intoleranţă care otrăvesc sportul - în special fotbalul -, care subminează mesajul lui pozitiv şi care aruncă fotbalul în derizoriu. Acest lucru se întîmplă mult prea des, mai ales atunci cînd suporterii echipelor concurente scandează injurii de netolerat, folosind chiar violenţa pentru a-i defăima şi ataca pe oponenţi.
Din păcate, chiar fotbaliştii au fost tentaţi uneori să adopte asemenea comportamente josnice. Jucătorii profesionişti de fotbal sînt obligaţi să susţină standardele cele mai înalte ale sportivităţii, atît din punct de vedere etic, cît şi sub Codul de conduită al FIFA, ce include prevederi nediscriminatorii. Pînă acum, au fost situaţii în care cluburile şi federaţiile naţionale bogate au scăpat de unele sancţiuni plătind amenzi derizorii după incidentele grave de natură rasistă din timpul meciurilor.
Autorităţile naţionale de fotbal de pretutindeni trebuie să răspundă retoricii puternice cu descurajări serioase şi consistente. Manifestările rasiale şi de intoleranţă din interiorul şi din afara stadioanelor din timpul Cupei Mondiale trebuie raportate rapid, iar autorii trebuie izolaţi. Mesajul clar al Cupei Mondiale trebuie să fie acela că în sport nu există loc pentru rasism şi intoleranţă.
În acelaşi timp, Cupa Mondială de fotbal ar trebui să sporească potenţialul acestui sport pentru a educa grupurile tot mai mari de suporteri şi pentru a atrage talentul indiferent de statutul social. Pentru mulţi atleţi săraci, fotbalul a oferit o rampă sigură de lansare, ferindu-i de marginalizare şi de excludere. Realizările lor i-au inspirat pe alţii să le urmeze exemplul. În fiecare societate, oamenii de succes din sport, fie că sînt bărbaţi sau femei, sînt consideraţi modele, iar comportamentul lor e analizat cu atenţie şi chiar imitat. Tinerii sînt deosebit de influenţaţi, atît pozitiv, cît şi negativ, de mesajele transmise de cei/cele pe care îi respectă, în special de eroii lor sportivi.
În cele din urmă, cîştigătorii reali din acest an ai Cupei Mondiale vor fi cei care îşi sărbătoresc şi îşi susţin, atît prin cuvinte, cît şi prin fapte, valorile şi spiritul de fair play, care au respect şi sînt toleranţi atît pe teren, cît şi în afara lui. Să eliminăm discriminarea din teren. Să sancţionăm excluziunea! Să-i arătăm rasismului cartonaşul roşu!
