Corespondență din Rusia // VIDEO Am stat cu un picior în Europa și cu unul în Asia: "Voiam să-mi aduc aminte de copilărie și să sar ca la șotron"

• Theodor Jumătate, jurnalist cu 23 de ani de experiență în presa de sport și șef al departamentului Fotbal Internațional la Gazeta Sporturilor, transmite zilnic pentru cititorii GSP corespondențe din  Rusia pe durata Campionatului Mondial. 

În ultima zi la Ekaterinburg, când toți egiptenii și uruguayenii se pregăteau și ei de plecare, am fugit câteva ore din oraș. Știam că, la 40 de kilometri distanță, foarte aproape de Pervuralsk, se află granița dintre Europa și Asia.

Aterizare pe două continente

Voiam să-mi aduc aminte de copilărie și să sar ca la șotron. Dar acum, la aterizare, să fiu cu un picior pe un continent și cu un picior pe alt continent. Asta n-o mai făcusem. Și nici să mă joc cu mingea pe graniță, așa că am luat-o cu mine. Să fie Mondial și lângă Pervuralsk.

L-am sunat pe Denis, tânărul localnic șofer de taxi, unul dintre puținii șoferi de taxi din capitala oblastului Sverdlovsk care nu au încercat să mă păcălească în aceste patru zile. A acceptat imediat.  Cerul era gri închis deasupra Uralilor, ploua tare, cu picături mici și dese, care acopereau parbrizul într-o clipă, însă ștergătoarele Lancer-ului îl curățau imediat.

Au uitat vinul

După trei sferturi de oră, eram acolo, pe dealul Beriozavaia. Un obelisc din marmură se înălța pe partea dreaptă, iar în fața lui, chiar în dreptul trecerii de pietoni simbolice care marchează granița, e acel loc în care stai pe două continente. Și n-am ratat ocazia.

Ana, o rusoaică venită cu familia la Pervuralsk, îmi povesteste ceva: "Obeliscul a fost realizat în 1837 în onoarea lui Alexandru al II-lea, țarul ce urma să fie asasinat în 1881. În 1837, el călătorea spre Siberia, s-a oprit aici și a desfăcut o sticlă de vin. De atunci, s-a păstrat tradiția de a bea pe graniță. Un pahar în Europa și unul în Asia".

Bine, dar unde e vinul? "L-am uitat. Am plecat în grabă și am uitat sticla pe măsuța din hol", parcă se scuză ea. Râde. Râd și alții, pentru că nimeni nu a adus vin acum. Ne mulțumim toți doar să stăm pe două continente.

Nu prea ies jongleriile pe graniță

Un grup de patru ruși se pozează în fața obeliscului, când observă mingea Mondialului. "Arunc-o!", strigă unul dintre ei. O iau, fac fotografii cu ea, iar unul dintre încearcă niște "duble". Fără succes. Nu oricine poate jongla balonul, cu unii e cam răutăcios și îi mușcă.

Mă întreabă: "De unde ești?". Când aude România, se gândește vreo zece secunde și, dintr-o dată, ochii i se măresc: "Ești din țara lui Dracula! Trebuie să avem grijă de tine".

Panglica purtătoare de noroc o ofer naționalei

În spatele obeliscului, e un obicei. Oricine ajunge aici să lege o panglică de gardul negru. Se spune că toți cei care vor face acest lucru vor avea noroc. Am prins și eu una, gândindu-mă la echipa națională. Aștept să o văd din nou la un Campionat Mondial. Poate în Qatar 2022. Ar fi prima oară după 24 de ani.

Mingea face copiii fericiți

Când să mă întorc, mingea Telstar nu mai era unde o lăsasem. Un puști de vreo 14 ani fusese atât de atras de ea încât a luat-o pentru câteva poze, alături de fratele său mai mic. Cum m-aș fi putut supăra? Balonul Mondialului face toți copiii fericiți.
Mă pregătesc să mă urc în mașină pentru drumul înapoi spre Ekaterinburg. Cineva mă strigă din spate: "Dracula, stai să-ți dau e-mail-ul meu! Să-mi trimiți te rog filmulețul".

Îi notez adresa de e-mail și îi promit că așa voi face. Ne despărțim deja prieteni. Prietenia de pe granița dintre Europa și Asia. 

Citește AICI toate corespondențele din Rusia trimise de jurnalistul GSP Theodor Jumătate