Articol de Theodor Jumătate - Publicat joi, 21 iunie 2018 09:34
Aici, în inima Tatarstanului, istoria și cultura tătare se împletesc atât de frumos cu spiritul european al locuitorilor săi.
- Theodor Jumătate, jurnalist cu 23 de ani de experiență în presa de sport și șef al departamentului Fotbal Internațional la Gazeta Sporturilor, transmite zilnic pentru cititorii GSP corespondențe din Rusia pe durata Campionatului Mondial.
După Sankt Petersburg, capitala țarului Petru cel Mare, Ekaterinburg, centrul constructivismului, Volgograd, umbra Stalingradului, m-am oprit la Kazan. Un oraș ce bate ca o inimă, esența Tatarstanului și "a treia capitală a Rusiei". Cea mai frumoasă împletire a istoriei și culturii tătare cu spiritul european al locuitorilor săi aici, la confluența Volgăi cu râul Kazanka.
Sus, pe deal, superba moschee Qolşärif
De-abia sosisem și am vrut să-i intru în suflet. La Kremlin, citadela declarată monument al patrimoniului mondial în 2000, locul în care arheologii au descoperit cele mai vechi dovezi ale existenței unei așezări urbane în această zonă, în secolul al XI-lea. Și am fost întâmpinat de o ploaie cum n-am mai trăit demult.
Zulfat, taximetristul musulman ca un cronometru - întotdeauna apare la ora stabilită, la secundă aproape -, m-a lăsat la "piramidă", nu departe de fostul stadion al lui Rubin. Și am traversat bulevardul mare, chiar în fața Kremlinului, ridicat sus, pe deal.
De pe gazonul verde, se vede moscheea Qolşärif, cea pusă la pământ de Ivan cel Groaznic în asediul din 1552 și refăcută în 2005. Nu te mai saturi să o privești, fanii iranieni și spanioli se fotografiază la nesfârșit cu ea în fundal, dar, în nici un sfert de oră, se formează niște nori de parcă vine o furtună cu tornade, nu o ploaie de vară.
Furtună de vară
Mă avertizase Airat Șamilov, jurnalistul de la Business Gazeta, că, pe 30 mai, chiar au fost tornade la Kazan. Nu era o glumă. Ia uite, îmi zic, eu și soția mea ne-am dorit să ajungem într-o zi pe faimoasa Alee a Tornadelor din Statele Unite, și m-ar putea lua una pe sus în Tatarstan!
Râd în sinea mea și fug să mă adăpostesc. Pentru că, în câteva minute, ploicica măruntă se transformă într-o rupere de nori, cu niște picături de-ți sparg capul. Durează cam douăzeci de minute, timp în care eu și vreo 20 de suporteri, nu doar iranieni și spanioli, stăm sub un portal făcut în zidul citadelei.
De acolo, privesc și nu-mi vine să cred ce forță are ploaia. Jachetele nu te mai ajută, iar umbrelele sunt răsucite de vânt. Fiind o mică pantă, începe să curgă apa pe sub poartă. Pantofii mei sport se murează într-o clipă.
Prințesa Söyembikä și Ivan cel Groaznic
Când vremea se mai liniștește un pic, îmi fac curaj și plec. Ocolesc zidul și pătrund în vechea fortăreață. Mă opresc în fața turnului Söyembikä, un simbol al Kazanului. Și tot atunci apar Airat și colegul său Artur.
"Legenda spune că Ivan cel Groaznic, după ce a cucerit Kazanul, i-ar fi cerut prințesei Söyembikä să-i fie iubită. Iar aceasta s-ar fi sinucis, aruncându-se din cel mai înalt punct al turnului", îmi povestesc ei. Trecând pe lângă Qolşärif, aflu că "după ce a dărâmat-o, Ivan cel Groaznic a folosit piatra la construirea catedralei Vasili Blajenîi, din Moscova. Pe care ar fi creat-o chiar după modelul Qolşärif. Dar Kremlinul Kazanului este unicul ce are și o catedrală ortodoxă, Buna Vestire, și o moschee musulmană".
"Mereu o ocazie pentru a investi în oraș"
În timp ce mergem, ei se mândresc cu uimitorul lor oraș. Nu numai cu istoria, ci și cu actuala sa imagine. Modern, cu străzi curate, drumuri foarte bune (oriunde, nu doar în centru), clădiri noi.
"E așa pentru că totul a fost făcut de oamenii săi, care se trag de aici, legați sufletește de acest loc. Au călătorit, au văzut marile centre europene și au vrut să aibă și ei o asemenea capitală, pe care toți să o admire. Au reușit".
Un exemplu. În 2005, Kazanul a sărbătorit o mie de ani. "Și președintele Tatarstanului a insistat atât de mult să obțină fonduri de la guvernul rus încât, până la urmă, cererea i-a fost acceptată". Iar acei bani au fost investiți în infrastructură.
"Și atunci, și de fiecare dată când orașul a găzduit ceva important. Mai ales în sport. În ultimii cinci ani, s-au organizat aici Universiada de Vară, Mondialele de Scrimă și de Înot, plus Cupa Confederațiilor. Iar acum, turneul final de fotbal. Mereu a fost un prilej ca orașul să devină mai frumos. Un oraș european. O combinație foarte interesantă ieșită din acest Kazan plin de culoare".
"Acum suntem liberi"
Mi se vorbește de Musa Cälil, poetul tătar devenit erou, după ce a luptat în Armata Roșie în Al Doilea Război Mondial, fiind capturat de naziști, ținut după gratiile închisorii Moabit din Berlin, unde a fost ghilotinat în 1944. "Dar să nu scrii că a fost cel mai mare poet al nostru. Tuqay a fost neîntrecut".
Ne oprim puțin lângă o altă biserică ortodoxă minunată, catedrala Sfinților Petru și Pavel, aflată în renovare.
Când ajungem în dreptul Universității, unde a învățat marele Lev Tolstoi, Airat își amintește că "în timpul Imperiului Țarist, tătarilor li s-a interzis să studieze la Universitate. Ceea ce nici sovieticii n-au făcut-o. Ei ne-au dat acest drept înapoi". E sincer: "Dacă ar fi să aleg între Rusia țaristă și URSS, aș alege URSS. Dar, în același timp, nu aș vrea să trăiesc nici în URSS. Acum e bine, suntem liberi, putem zice orice despre oricine". Zâmbește: "Ei, aproape orice. Putin...".
"Bună dimineața, Kazan!"
Le spun că mi se pare un oraș verde. "Și noi credem că poate fi mai verde de atât", îmi răspunde Artur. "Să știi că, în ultimii cinci ani, au fost plantați cincizeci de mii de copaci".
La finalul micii excursii prin Kazan, un ultim popas în Piața Libertății. Aici, se află față-n față Opera și palatul prezidențial. Într-o parte, și-a început cariera Aida Garifulina, 30 de ani, una dintre cele mai strălucitoare tinere soprane ale lumii. Vizavi, lucrează la ultimul etaj președintele Rustam Minihanov, 61 de ani. "Care are un obicei amuzant. În fiecare dimineață, la ora 6, când începe munca, face de sus o poză pieței și o postează pe Instagram. Cu mesajul: «Bună dimineața, Kazan!»".
Bucuria fotbalului pe strada Bauman
Mă despart de Airat și Artur. Ei se duc la redacție. Eu plec din centru alergând pe "Bauman". Cea mai cunoscută stradă pietonală din Kazan, cucerită deja de fanii iranieni și spanioli. Atmosfera e superbă, ca și orașul. Fotbalul aduce bucurie.
1.500.000 €de locuitori are Kazan; întreg Tatarstanul are 4 milioane de locuitori
42 la sută
dintre locuitorii orașului sunt tătari, musulmani suniți, în timp ce 50% sunt ruși, creștini ortodocși
40.000 de mii de ruble este salariul mediu lunar din Kazan, aproximativ 540 de euro
- Intră pe Mondial2018.GSP.ro - meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time - totul AICI!
Citește AICI toate corespondențele din Rusia trimise de jurnalistul GSP Theodor Jumătate
