Detaliu straniu: de ce Luis Enrique îi ordona lui Safonov să „țintească” tribunele la degajări » Kompany a mușcat momeala!

Primul meci a fost un adevărat „rollercoaster” cu 9 goluri, însă returul a fost o partidă de șah în care Luis Enrique i-a demonstrat lui Vincent Kompany că scena mare a fotbalului european nu se cucerește doar cu entuziasm și presing înalt.

De ce a „țintit” Safonov tribunele, la Bayern - PSG 1-1?

Jurnaliștii de la sportal.blic.rs au analizat abordarea tactică a lui Luis Enrique în meciul cu Bayern Munchen.

Cel mai ciudat detaliu al meciului, care i-a determinat pe suporteri să se întrebe dacă nu cumva portarul lui PSG a uitat cum se joacă fotbalul, a fost de fapt o idee tactică a lui Enrique.

La fiecare al doilea aut de poartă, Matvey Safonov trimitea intenționat mingea direct în aut. Însă, acestea n-au fost degajări la întâmplare, deoarece mingea mergea mereu pe partea în care juca Michael Olise.

Portarul rus a procedat exact cum i-a cerut Luis Enrique, care știa că Bayern trăiește din rotații în teren și presing. Astfel, tehnicianul spaniol a găsit o modalitate de a o forța pe Bayern să execute autul pe partea dreaptă, iar PSG a îngustat de fiecare dată terenul.

Pe acel spațiu mic, Olise era mereu „sufocat” de către doi-trei adversari, fără spațiu să-și dezvolte viteza. Enrique le-a dat conștient mingea bavarezilor în anumite faze, însă le-a „furat” un om de pe teren și spațiul de manevră.

Astfel, presingul lui Bayern a devenit cea mai mare slăbiciune a nemților, care își consumau energia pentru a se poziționa la aruncările de la margine, în timp ce PSG controla unde va continua jocul.

Vincent Kompany preferă ca jucătorii săi să se miște constant și să schimbe locurile, însă Luis Enrique a replicat brutal, dar eficient, cu marcaj strict om la om pe tot terenul. Astfel, PSG a neutralizat capacitatea lui Bayern de a crea superioritate numerică prin rotații, iar Kompany se lovea de un zid de fiecare dată când încerca să surprindă.

Bayern Munchen a arătat ca o mașină puternică în care cineva a băgat un băț în roată. Jucătorii au alergat foarte mult, dar s-au ciocnit de propria lor incapacitate de a găsi un om liber. Acest lucru s-a văzut și la final când, după golul egalizator marcat de Harry Kane, timp de două minute Bayern nu a mai reușit să construiască un atac decent și să forțeze prelungirile.

Bayern Munchen joacă cu o apărare avansată, iar principala armă a adversarilor este folosirea unor jucători rapizi pe contraatac. Însă, Luis Enrique a mers și mai departe. Tehnicianul spaniol nu le-a cerut atacanților săi să alerge pur și simplu ăn spațiu.

Ideea a fost ca spațiul să fie atacat de un jucător care vine „din umbră”, cel pe care fundașii lui Bayern nu-l văd în timp ce mingea este încă la Safonov sau la mijlocași. În timp ce Bayern încerca să „sufle” prima linie de atac, spațiul din spatele lor nu a devenit un „teren de vânătoare” pentru atacanți, ci pentru mijlocașii care ajungeau complet singuri.

A fost o scenă pregătită pentru Khvicha Kvaratskhelia, care i-a predat lui Bayern o adevărată lecție în fotbalul modern.

Kompany a retransformat-o pe Bayern într-o adevărată forță a Europei, totuși returul cu PSG a arătat diferența dintre un antrenor aflat la început de drum și unul experimentat.

În timp ce fanii lui Bayern se bazau pe caracterul echipei, Luis Enrique a neutralizat cu sânge rece mentalitatea bavarezilor. Nu le-a dat ocazia să se „aprindă” și a „sufocat” meciul. Fotbalul se câștigă uneori cu goluri, iar alteori, ca în acest caz, cu degajări intenționate în aut.

Premier League a dat „moda” degajărilor direct în aut

Tactica de a trimite mingea direct în aut a fost folosită în foarte multe meciuri în acest sezon din Premier League.

Principala formație care s-a folosit de acest lucru a fost Brentford, aflată la prima stagiune sub comanda antrenorului Keith Andrews. La începutul fiecărui meci, când „albinele” au avut lovitura de start, jucătorii trimiteau mingea direct în aut, foarte aproape de poarta adversă.

Astfel, adversarii sunt puși sub presiune încă din primele secunde, repunerea de la margine fiind de fiecare dată un risc, mai ales în preajma propriului careu.