Articol de GSP - Publicat marti, 22 decembrie 2009 00:00
Formaţia antrenată de românul Ilie Balaci, Al Kazma, din Kuweit, a reuşit marţi seară o remiză, 1-1, într-un amical disputat în faţa celei mai tari echipe din lume, FC Barcelona.
- Felicitări, domnule Balaci! Aţi fost egalul Barcelonei şi al lui Guardiola.
- Hai, să fim serioşi! Doar nu aveţi impresia că o să mă umflu în pene cu asta. Bine, că istoria va consemna Al Kazma-Barcelona 1-1 şi peste nu ştiu cîţi ani nimeni nu-şi va mai aminti cine a jucat, e altceva. Iar acest lucru normal că mă încîntă.
- Dar, am văzut echipa folosită şi nu e chiar de ici, de colo.
- Da, e adevărat că pe teren au fost un Marquez, un Cigrinsky, Pedro, Krkici, Keita. Adică jucători folosiţi de Barca în sezonul regulat, dar nu titulari incontestabili. Cum spuneam, însă, nici nu e bine să cădem în extrema cealaltă să dăm la spate un egal cu Barcelona, dar nici să ne umflăm în pene.
- Cum sînt Barcelona şi Guardiola de aproape?
- Şi de aproape, şi de departe Barca este o mare echipă, cu un mare antrenor. Cum poate fi altfel cînd au cîştigat 8 titluri, nu şase, cum zice toată lumea, căci şi trofeele lui Messi tot ale echipei sînt, şi vor avea pînă la urmă 9. Nouă, pentru că, şi dacă se supără Mircea Lucescu, Guardiola va ieşi cel mai bun antrenor european în ancheta UEFA. Un club cu nouă trofee... Dar Mircea recunoaşte sigur supremaţia incontestabilă a spaniolilor.
- Mă gîndesc că aţi stat de vorbă şi cu Guardiola?
- Nu ne-am bătut pe spate, ca vechii prieteni, asta este sigur. Dar am avut un subiect de discuţie cu el. Am vorbit despre vremea cînd eu antrenam în Qatar şi el, la Al Ahly, stătea în cercul de la mijlocul terenului şi dirija echipa. Este un mare antrenor, aşa cum a fost mare şi ca jucător.
- Meciul în sine cum a fost?
- Bun, bun. Culmea e că puteam să şi cîştigăm, căci după ce am egalat am avut două situaţii de singur cu portarul. Atunci s-au cam enervat şi ne-au cam tăvălit, dar era ca tîrziu ca să se mai întîmple ceva. Poate că dacă meciul avea şi miză era altceva pentru ei. Ai mei, cînd au intrat pe teren, păreau că au văzut balaurul cu şapte capete! După cîteva minute am început să pasăm, să alergăm cu folos şi aşa a ieşit 1-1. Dacă ne prezentăm la fel şi peste trei zile, cînd e neapărată nevoie să batem pentru a rămîne pe locul doi, la două puncte de lider, aş putea să stau acasă, la televizor, că tot am cîştiga. Mi-e frică însă de infatuare. Cine mai e ca noi, am fost egalii Barcelonei. Aşa că i-am chemat la stadion ca să le scot fumurile din cap!
- Cum a primit lumea meciul?
- Ah! Normal, ca pe un eveniment extraordinar! 5.000 de oameni i-au aşteptat pe catalani la aeroport, prima plătită Barcelonei a fost 5 milioane de euro, stadionul plin, 30.000 de spectatori...
- Pe acolo nu se vorbeşte de forţă majoră, să vă înjumătăţească salariul?
- Hai, domne, să fim serioşi. Cum să se întîmple aşa ceva? Asta e vrăjeală. Aici, cel puţin, nu se va întîmpla niciodată. Nici la noi nu cred că se poate aplica o asemenea măsură.
- Se simte criza acolo?
- Ăsta este un lucru la care nu prea ştiu să răspund. La mine, la club, este inexistentă. Salariile la zi, condiţiile bune. 18 litri de benzină costă tot 3,5 dolari, mall-urile sunt pline ochi în weekend, un minut la telefon tot 7 dolari... Nu ştiu ce să zic.
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
