)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat sambata, 09 octombrie 2021 14:50 / Actualizat sambata, 09 octombrie 2021 14:51
Un meci cu Germania este testul suprem pentru calitatea fotbalului dintr-o țară. Indiferent de momentul istoric sau de formă, Germania va aduce pe teren jucători și antrenori de cel mai înalt nivel. Și seriozitate.
Iar mie mi s-a părut că în multe momente Naționala a arătat rău. Ca un zid de apărare nefinisat, colțuros, din care mingile săreau în toate părțile. Au fost minute în care lipsa de claritate îmi strângea inima. Respingerea mingii se făcea contorsionat, cu genunchiul, șoldul, exteriorul și mai mereu aveam impresia că ai noștri sunt în poziții nefirești.
Senzația de lipsă de timp și spațiu, de sufocare, mi-a fost omniprezentă. Mingea sărea doar la ei. Parcă erau mai mulți, căci evident erau mai buni. Și mai puternici. Și, tare mi-e teamă că și la știința jocului, Germania e mai sus cu multe nivele.
A existat o fază în prima repriză în care am pierdut mingea și unul dintre germani a plecat frontal spre poarta noastră, iar Stanciu nu reușea să-l ajungă din urmă, deși primul era cu mingea la picior.
În a doua repriză, Răzvan Marin a încercat să-l deposedeze pe Gnabry, care proteja mingea, iar lupta lui mi s-a părut a unui gnom. O furtună agitată de brațe și picioare care nu l-a clintit un milimetru de pe loc pe jucătorul german. Iar faptul că nici piedică nu-i putem pune lui Adeyemi mi-a dat frustrări.
Ai noștri au arătat ca niște eroi smuciți, neclari, manevrând în gol și în final a pagubă.
Dar în același timp, România a arătat niște bărbați care fac tot ce le stă în putință ca să-și atingă scopul. Și care fac orice, în limita posibilităților și științei lor, ca să fie cât mai bine.
Echipa noastră și antrenorul au onorat adversarul, i-au pus probleme și s-au agățat de el așa cum trebuie să o facă de fiecare dată profesioniștii adevărați. Le-au dat și un gol de să-l țină minte. Românii au fost acolo ca să moară cu ei. Urât și dezordonat, cum știu, dar seriozitatea cu care au făcut-o, pe mine m-a făcut mândru.
Până la urmă, despre asta este vorba. Ca, în orice moment, să fii cea mai bună versiune a ta, să încerci și să nu renunți până în ultimul minut. Am trăit cu bucurie, emoții și speranță cum puțin am mai făcut-o în ultimii ani.
Și cred că Naționala lui Mirel a progresat. Dacă nu tehnic, căci aici e muncă de generații, cu siguranță este mai multă seriozitate, voință și putință atunci când jucătorii sunt acolo. Iar când capul și inima vor neapărat, cu siguranță vor veni din urmă și picioarele.
Nu știu dacă ajungem noi la Mondiale, dar meciuri ca aseară, mă vor face pe mine un suporter necondiționat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
