)
Articol de Ioana Mihalcea - Publicat marti, 08 martie 2022 13:13 / Actualizat marti, 08 martie 2022 13:35
Se împlinesc 20 de ani de la un transfer care a schimbat istoria lui Dinamo: Ionel Dănciulescu pleca de la Steaua și ajungea din nou în curtea „câinilor”.
Debuta în Liga 1 la Electroputere, la 16 ani, iar în 1995 pleca la Dinamo, care l-a vândut după 2 ani în Turcia. La Altay Izmir nu s-a adaptat, prea tânăr, necopt. „Nu mi-a plăcut, nu m-am dus cu inima deschisă. Clubul m-a vândut împotriva voinței mele. Au luat bani pe mine și aia a fost”, a explicat mai târziu atacantul.
Când a vrut să plece, s-a lovit de un impediment: turcii au cerut ca sumă de transfer cei 400.000 de dolari plătiți lui Dinamo în schimbul său. Din România, doar Steaua a putut să dea acești bani, așa că Dănciulescu a mers în Ghencea. Acolo a început o conexiune pe viață cu Marius Lăcătuș și a înregistrat performanțe importante pe plan intern, cu 2 titluri, o Cupă, o Supercupă și porecla de „Nașul câinilor”, pentru cele 8 goluri în 7 meciuri reușite în derby-uri.
În 2002, din cauză că avea contract cu frații Becali, Danciu a intrat pe lista neagră a lui Pițurcă și a căzut victima conflictului acestora.
Borcea a intervenit, l-a readus la Dinamo, iar transferul s-a oficializat acum fix 20 de ani.
Primit cu ostilitate în Ștefan cel Mare, Dănciulescu a avut o revenire de groază: agresat verbal și amenințat, atât el, cât și familia sa, înjurat după victorii în care înscria și dădea pase de gol, a avut chiar și un accident serios de mașină la doar o lună de la transfer, căzând cu vehiculul în barajul de la Lacul Morii.
Mentalul a făcut diferența
Un psihic din beton armat l-a făcut să continue în aceste condiții aproape 2 ani, până când apele s-au liniștit. Au fost și momente de vulnerabilitate, lacrimi, crize de nervi, semne obscene arătate publicului ostil. Cine a fost martorul acelei perioade nu poate decât să confirme că rezistența opusă de Dănciulescu zi după zi e remarcabilă și poate unică în fotbalul românesc. Nimeni nu ar trebui să treacă prin așa ceva în cadrul unui joc de fotbal, dar tăria lui e de admirat. Putea pleca la prima ocazie, fără să se uite înapoi. Nimeni nu l-ar fi învinuit. Nu a făcut-o.
Parteneriatul de vis pentru dinamoviști, N&D, alături de Claudiu Niculescu, nu ar fi existat niciodată dacă Dănciulescu nu ar fi continuat să îndure agresivitatea și să joace incredibil de bine, având în vedere stresul psihic la care era supus de propriii fani (!).
Dănciulescu, cu „D” de la Dinamo
De trei ori campion în Ștefan cel Mare, câștigător a 4 Cupe, o Supercupă și 2 titluri de golgeter, Dănciulescu a devenit cu repeziciune un fotbalist emblematic pentru „câini”.
Al doilea marcator din istoria Ligii 1 și primul fotbalist ajuns la 500 de meciuri pe prima scenă s-a retras forțat în 2013, după o perioadă în care fusese trecut rezerva unor fotbaliști fără istorie. După aceea a fost team manager, antrenor, conducător și s-a implicat activ în strângerea de fonduri pentru a salva clubul în cel mai greu moment al său. Medalii, tricouri și multe alte amintiri au fost scoase la licitație de fostul fotbalist pentru a-i ajuta pe fani să adune banii necesari menținerii pe linia de plutire.
Dincolo de meritele sale indubitabile pe teren și în afara lui, performanța carierei trebuie să fie curajul care nu l-a părăsit niciodată în acele momente terorizante. Îndărătnicia arătată chiar și când râul, ramul și suporterul erau împotriva lui. Lunile în care ducea acest război de unul singur. Faptul că a transformat ura în dragoste. Ce poate reflecta mai bine caracterul cuiva decât faptul că și dușmanii săi ajung să-l iubească?
Drumul meu alături de Dinamo nu se va încheia niciodată. Port culorile alb-roșu în suflet și în sânge pentru tot restul vieții mele, culori care s-au construit sub același set de valori, după care m-am ghidat și eu toata viața: onoare, corectitudine, demnitate și recunoștință
- Ionel Dănciulescu
Articolele din ProSport și Gazeta Sporturilor despre transfer, 8 martie 2002:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
