)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat miercuri, 18 martie 2026, 14:33 / Actualizat miercuri, 18 martie 2026 15:31
Scriu aceste rânduri când pe contul de YouTube FRF cântă încă muzica asta idioată, de Call Cennter unde nu răspunde nimeni, care a fost difuzată strategic din primele momente ale protestului lui Ilie Drăgan în legătură cu cabina de vot.
Dar, și mai important, „muzicuța” a curs continuu și în momentele în care Dragan nu era lăsat să se adreseze Adunării Generale din calitatea de candidat la funcția de președinte FRF.
Am văzut, pe același fundal sonor, mișto transparența asta, domnule președinte!, imagini incredibile. Cum pe Ilie Drăgan, o mână de om, îl iau în marcaj, ba chiar în brațe, două cefe groase, încercând să-l oprească. Să ce?! Omul voia să le vorbească membrilor afiliați, nimic mai mult! Până la urmă, bodyguarzii i-au dat drumul din strânsoarea aia rugbistic-grotescă. Cineva de sus, care vrea doar binele fotbalului, o fi zis: „Lăsați-l să zică, că oricum ursul trece și dacă latră câinii”.
Iar președintele de la 3 KIDS SPORT, unul dintre "populiștii" înfierați superior de Răzvan Burleanu, în lunga sa dare de seamă despre starea națiunii fotbalistice, a început să-și citească speech-ul în gălăgie, către cei care își așteptau încă rândul la transparenta aia de "cabină" de vot.
Dinamovistul Andrei Nicolescu părea că-l ascultă pentru câteva momente. În rest, priviri absente, plictisite, care se gândeau deja la chermeza de după sau la drumul de întoarcere acasă, după ospitalitatea FRF.
L-am ascultat și pe Răzvan Burleanu. Pe el nu l-a banat nimeni, sunetul era cristal. Am auzit clar despre realizări, creșteri incredibile, progres peste poate, cifre din ce în ce mai mari, despre planurile pe 2026, sau pentru 2030. Vorbea Răzvan Burleanu, „populistul” de acum 12 ani, pe atunci singura, vezi Doamne!, alternațivă la dictatura Mircea Sandu.
Că nici Gică Popescu nu era bun și oricum n-a mai apucat. Dar nu-mi aduc aminte ca la Adunarea Generală FRF să nu-l fi lăsat cineva să-și spună programul sau să-l fi ținut cineva în lesă cu bodyguarzii pe necunoscutul Burleanu.
Da, e complet adevărat, vechiul și noul actualul președinte a reușit să schimbe fața FRF, percepția ei la UEFA, la FIFA, a adus fonduri, sponsori, a multiplicat competițiile, a redat demnitatea femininelor, a inventat structuri și procese educaționale. Era normal, că doar nu putea să rămână înțepenit în timp.
Școlit, educat, a știut, ce-i drept, că doar dezvoltând lucrurile poate capta simpatia și fondurile UEFA și FIFA, pe tot felul de programe, că poate aduna simpatizanți cu forță financiară. Inclusiv de la Mercedes! Și a făcut-o. Bravo! Sincer!
Chiar dacă, de fapt, lucrurile nu stau chiar paradisiatic în esență. J'dămiile și miile alea de fotbaliști și fotbaliste, zecile de competiții, sunt, multe dintre ele, doar gardul care ascunde leopardul. Dar dă bine să raportezi sume și cifre tot mai mari la hectarul de gazon, mai ales că nu trebuie să dai explicații pentru chiar toate, nu?! Asta este calea!
După părerea mea, cea mai mare suferință a României vine din generalizata criză de moralitate. Că de aici pornesc, de fapt, toate.
Și, până la urmă, „la sfârșitul zilei” cum îi place lui Răzvan Burleanu să spună, în stilul lui corporatist (chiar e!), el rămâne doar un personaj care și-a încălcat principii și promisiuni pe care ni le prezenta ca „biblie” în 2014.
Atunci îl acuza pe Mircea Sandu, pe bună dreptate, pentru „domnia” de 24 de ani, milita cu pumnul sus și pieptul gol pentru „maximum două mandate”. Între timp s-au făcut trei, iar acum îl va începe pe al 4-lea. Cu asta, din păcate, am început să ne obișnuim și să nu mai reacționăm. Da, domnul Burleanu avea dreptate că nu prea mai există „împreună” în zilele astea. O simțim cu toții.
Fiindcă dacă ar fi existat un „împreună” al moralității, nu doar „împreună suntem mai puternici”, poate că n-ar mai fi apucat să candideze și acum. Ce am văzut azi depășește orice limită. Un fost "populist", acum mare barosan, l-a oprit pe un altul, mai mic, să aibă măcar un punct de vedere în plen. Ceva care să iasă din rândurile unanimității over Ceaușescu, de data trecută.
Nu știu cum s-au terminat alegerile. Încă se numără voturi, iar pe fundal aceleași ritmuri idioate. Dar nici nu mai contează. Fiindcă faza cu Ilie Drăgan, el e doar un exemplu, ne-a arătat de ce nu mai există „împreună”!
Acum se anunță rezultatele. Ura! Uite, așa se nasc dinastiile, dictaturile, chiar și din foști populiști. Să ne vedem sănătoși la al 5-lea...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
