)
Articol de Narcis Drejan - Publicat marti, 14 aprilie 2026 22:38 / Actualizat marti, 14 aprilie 2026 22:38
Play-off-ul nu plătește salariile, dar parcă nici declarațiile la Lună nu fac bine, așa cum a ieșit Dani Coman să dea explicații despre marea performanță cu bani mulți. Dar nu cumva știi unde vii, atunci când semnezi? Așa putem și noi să ne ducem la orice echipă de județ și să ne dăm experți.
FC Argeș adună puncte, scoate rezultate, își ține capul deasupra apei într-un play-off în care nu are voie să clipească, dar în spatele acestor cifre stă o realitate pe care nimeni nu o mai poate cosmetiza: 3 luni de restanțe salariale într-un club care a încasat milioane din bani publici.
Dar ne mai miră? E un simptom cu care se confruntă de ani buni fotbalul românesc, de fapt, dintotdeauna, doar că acum nu știm cum să facem să devenim mai îngăduitori cu banul public.
Fotbalul nu funcționează pe tabelă, ci pe echilibru, iar când echilibrul financiar dispare, performanța devine un accident fericit, asta în cel mai bun caz, iar la Pitești e la fel ca peste tot unde se pompează ban public.
Dar știți ce e ciudat? Că în toți anii ăștia, cam așa au eșuat toate cluburile susținute exclusiv din banii Primăriei, la următoarele alegeri, dacă nu iese Gentea, ce se întâmplă cu FC Argeș? Încălzesc declarațiile lui Coman de acum? Nicidecum!
Banul public, perfuzie sau dependență
Cazul Piteștiului nu e izolat, dar e emblematic pentru un model care refuză să moară, acel model în care clubul nu trăiește din ceea ce produce, ci din ceea ce primește, iar în momentul în care robinetul se închide sau întârzie, tot sistemul intră în convulsii.
Cristian Gentea și Dani Coman cer sprijin, transmit mesaje, caută soluții, dar întrebarea rămâne suspendată: cât timp mai poate fi susținut un club care depinde aproape exclusiv de bugetul local și care, în ciuda acestui sprijin, ajunge să nu-și plătească jucătorii?
Pentru că diferența dintre ajutor și dependență nu e una semantică, e una structurală. Și, apropo, voi nu știați de la început că dacă până acum nu a venit niciun om de afaceri, nici de azi înainte nu se întâmplă nimic? Sau că an de an se întârzie bugetul și nu vine bănuțul de la stat? Dar, vai, e greu fără bani! E exact cum se duce homeless-ul la mall și spune: „Nu-mi permit nimic fără bani!”
„Dacă” și „Parcă”, strategia națională
Dacă veneau investitori, dacă nu întârzia bugetul, dacă mai apărea un sponsor, dacă lucrurile se legau altfel, dar fotbalul nu se joacă pe condițional, iar planurile construite pe „poate” au un obicei prost, se prăbușesc exact când ai mai mare nevoie de ele.
România fotbalistică trăiește de ani buni în această zonă gri, în care ambițiile sunt de top, dar fundația e de ligă inferioară, în care se visează sus, dar se construiește precar. Comparațiile nu sunt doar inevitabile, sunt și periculoase, pentru că între Manchester City și realitatea de la Pitești nu e doar o diferență de buget, ci una de filozofie, de structură, de viziune.
Dar de multe ori noi venim cu aceste comparații deșănțate, dacă venea Guardiola, dacă venea Mourinho, dacă veneau arabii la Mioveni și băgau bani la Pitești, prin Câmpulung Muscel. Problema nu e că nu ai bani ca Manchester City, problema e că te comporți ca și cum ai putea funcționa după aceleași așteptări fără să ai aceleași resurse, fără să ai aceleași mecanisme, fără să ai aceleași garanții.
Iar când realitatea te lovește, reacția nu e recalibrarea, ci milogeala asta ieftină, apoi declarația penibilă a unui primar care strigă la Lună, nu? Că nu-mi dau seama cine ar trebui să se simtă, că Argeș a mai fost în play-off și tot n-au venit miliardele, nu s-a înghesuit niciun om de afaceri acolo.
Performanța începe din contabilitate
Oricât de incomod ar suna, fotbalul modern nu mai începe pe teren, ci în birouri, în contracte, în bugete construite realist, nu optimist, în decizii care țin cont de ceea ce ai, nu de ceea ce speri că vei avea.
Când ai tras linie, nu restanțele sunt știrea, ci normalitatea cu care sunt acceptate, nu criza e problema, ci faptul că devine previzibilă, aproape parte din identitatea clubului.
Și așa va fi și la Argeș și la orice club care stă cu jalba-n proțap, până când „dacă” și „parcă” vor fi înlocuite cu „avem” și „putem”, tot ce rămâne e o performanță fragilă, ținută în viață de rezultate și subminată constant de realitate. Nu vi se pare că suntem prostiți cam des cu fotbalul ăsta de la noi și cu milioane de euro aruncate pe fereastră?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
