)
Articol de Narcis Drejan - Publicat sambata, 06 septembrie 2025 11:34 / Actualizat sambata, 06 septembrie 2025 11:45
După tot ce construise Edi Iordănescu și staff-ul lui, când simțeam că revenise apartenența la echipa națională, ne întoarcem la perioada de tristă amintire, iar personalitatea din joc a dispărut complet
Și nu este o problemă de ieri, ci de când Mircea Lucescu l-a înlocuit pe Edi Iordănescu. Din păcate, dacă vrei un stil pentru echipa națională, ceea ce făcuse fiul lui Iordănescu era măreț, nu te mai speriai de adversarii mici, jucai fotbal cu personalitate. Nu mai vorbesc de apartenența noastră față de culorile echipei reprezentative. Stilul lui Mircea Lucescu nu mai funcționează, dovadă că toți avem un termen de expirare.
Imnul trebuie cântat de fani!
Și e tot mai deranjantă faza asta cu imnul cântat de câte un pseudo-artist de tiktok sau youtube pe steroizi. În locul unui stadion care să cânte din toți rărunchii „Deșteaptă-te, române!”, am primit, în ultima vreme, niște acorduri false.
Voci forțate, patetice, care transformă rugăciunea națională într-un moment de karaoke corporatist. Publicul, redus la tăcere. Tricolorul, legat la gură. Când interzici poporului să cânte imnul, ai deja 0-1 înainte să înceapă meciul.
Moldovan, pe post de nea Ando
La 0-1, încă mai era speranță, deși jucam țurca. La 0-2, Moldovan a decis că trebuie să facă spectacol: o gafă antologică, un cadou cu fundiță. Portarul nu a apărat poarta, a deschis larg ușa. Canada a mulțumit. România a oftat.
Mi-a amintit de nea Ando în meciul cu Camerun, din 90, când s-a crezut Maradona cu Roger Milla, iar bătrânelul “vrăjitor” n-a iertat. De fapt, nea Ando poate își mai permitea floricele, dar Moldovan e portar. Sau mai știți, poate că omul vrea să se reprofileze, după ce a văzut cât de bun e Oblak.
Și apoi, meciul. În teren, o echipă care se topește la prima atingere canadiană. Din studio, un comentariu penibil, de la un Felix Drăghici mai preocupat de grila de toamnă a Antenei 1 decât de jocul care se prăbușea sub ochii lui.
În minutul 43, la 0-2, când ar fi trebuit să-ți spună de unde vine prăbușirea, când ar fi trebuit să simți pasiunea și furia, omul alege să-ți vândă Asia Express. Cu Alexa și Tamaș. Ca și cum între o gafă monumentală a lui Moldovan și un nou contraatac canadian ar fi loc de reclamă la reality-show.
Cu vocea somnolentă de auto-pilot, încât ai impresia că îți comentează AI-ul, nu o ființă reală, și acești stropi de reclamă, nu mai vorbim de fotbal, ci de discuții în Cișmigiu, când bătrânul 1 sare de la Inter-Udinese la ciorba de ștevie făcută de soție.
O echipă fără idei
În fața atacurilor canadiene, apărarea noastră a arătat ca un zid din hârtie igienică. Burcă și Ghiță s-au mișcat greu, au privit mult și au reacționat târziu. Într-o bibliotecă a durerii, ei sunt capitolul „Inerție și neputință”.
Aripile ar trebui să ridice echipa. Rațiu și Bancu au fost aripi rupte, incapabile să decoleze. De fiecare dată când trebuia să iasă în față, au rămas blocați pe pistă. Nu înțeleg de ce a acceptat Bancu să fie luat la mișto pentru prestațiile de fundaș stânga, când el e impecabil ca mijlocaș stânga. Uitați-vă la cum arată cu Rădoi!
Mijlocul nostru a arătat ca un ceas stricat. Marin și Marin, două mecanisme fără tic-tac. Nicio idee, nicio pasă verticală, doar o succesiune de baloane aruncate la întâmplare.
Singurul care a încercat ceva a fost Stanciu, dar încercările lui s-au pierdut în nisip. Un far care pâlpâie, dar corăbiile s-au scufundat demult, în sensul că rar vezi mijlocaș mai previzibil ca el.
M-aș întoarce un pic și la tridentul ofensiv, care este ca un origami din care nu înțelegi nimic, din hârtie creponată. Man a fugit în gol, Drăguș s-a crezut Mbappe și Vini jr în același personaj, dar a fost infernal de slab, iar Alex Dobre doar un nume pe foaie. Păcat de prestațiile lui din campionat, dar la cum l-a pus Luce acolo i-a stricat debutul. Golul, animalul mitic, n-a fost nici măcar zărit.
Lucescu, patriarhul iluziilor
Pe bancă, Mircea Lucescu privește totul cu ochii unui general care știe că soldații lui nu mai au arme. Experiența lui nu mai poate acoperi prăpastia dintre ce credem că suntem și ce suntem, de fapt. Mă uitam și pe final, era 0-3, iar Lucescu îl trimite în teren pe Sorescu. Dar pe Sorescu îl știm, poate voiam să-l vedem și pe Baiaram, care joacă fantastic la Craiova. Aici se vede că fotbalul modern a părăsit naționala noastră.
Canada nu a fost mare, România a fost mică. Scorul e doar concluzia logică a unei seri care n-a avut nimic de amical. Imnul confiscat, publicul redus la tăcere, jucătorii umiliți, comentariul transformat în teleshopping. Și spre miezul nopții, Răducioiu îi spune cu mare convingere lui Zanetti că Lucescu e aproape să ducă România la Mondial! Care Mondial? Ăla cu Tamaș și Alexa?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
