Le-a închis gura cu bani

Când președintele FIFA, principalul susținător al acestei globalizări, afirmă despre CMC că "deschide o nouă eră în fotbal", nu puțini critică inițiativa respectivă. Ba o și numesc, disprețuitor,„Șușa lui Infantino". Adversarii ideii invocă, pe lângă riscul accidentărilor, oboseala și uzura fotbaliștilor.

Care numai de o întrecere oficială, cu miză, n-aveau nevoie după un sezon și așa extrem de încărcat, foarte solicitant. "Infantino și ai lui îi omoară pe jucători și nici nu le pasă!", au răsunat protestele, cele mai vehemente venite din Anglia.

Contestatarii au mai reproșat că, deși atât de extins, CMC n-a adunat la start cele mai performante formații din moment ce lipsesc din America tocmai campioanele en-titre din Spania (Barcelona), Anglia (Liverpool) și Italia (Napoli)!

Ca să fie însă prezente, pentru a-i strânge (metaforic vorbind) la aceeași masă pe bogați și pe săraci, garnituri de mâna a doua, fără cărți de vizită, precum Urawa din Japonia, Wydad din Maroc, Auckland City din Noua Zeelandă (alcătuită din amatori, poziția 5.074 în clasamentul mondial) și chiar, ca reprezentantă UEFA, Red Bull Salzburg.

Iar Inter Miami a apărut pe listă, a recunoscut însuși Gianni Infantino, numai grație lui Messi, superstarul care umple stadioanele în SUA și înzecește (dacă nu mai mult!) prețul biletelor. Chiar se poate vorbi despre Messimanie în USA, nu-i o exagerare.

Scorul cu care Bayern a umilit-o pe Auckland din Oceania, 10-0, le-a ridicat mingea la fileu celor care acuză FIFA că, încredințând organizarea CMC Statelor Unite, și-a propus să le ofere americanilor șansa unei repetiții generale înaintea marelui rendez-vous pe care-l vor găzdui în 2026 alături de canadieni și de mexicani, Campionatul Mondial pe Națiuni.

Adevăratul Campionat Mondial, la care se va ajunge pe bază de valoare, din calificări, nu prin bilete de favoare. Surprinzătoare e și participarea lui Salzburg, înscrisă în calitate de "ocupantă a locului 9 în clasamentul UEFA pe 4 ani"! Să convenim, un criteriu ciudat.

Avocatul propriei cauze, Infantino a pretins permanent că a transformat CMC într-o megacompetiție, ironizată ca "Mamutul FIFA", special pentru a-i bucura pe spectatorii din SUA și, în paralel, pe telespectatorii din Europa. În beneficiul ultimilor, a fixat startul meciurilor la ore convenabile lor.

De pildă, PSG - Atletico Madrid a atras 80.000 de oameni pe Rose Bowl din Pasadena, lângă Los Angeles, deși a început la ora locală 12, 19 GMT, programat astfel încât să fie cât mai ușor de urmărit în Europa.

Atât că în miezul zilei, termometrele au arătat la Pasadena 38 de grade Celsius, o arșiță greu de suportat. De aici, firește, alte și alte reclamații cum că celor de la FIFA le pasă exclusiv de interesele lor, nu și de sănătatea fotbaliștilor.

Pusă în real pericol de caniculă. Ca atare, n-a mirat pe nimeni că "Marca" le-a ținut isonul celor de la Atletico, învinși cu 4-0, constatând că „N-a fost cald pe durata meciului, ci imposibil, insuportabil".

Și-atunci, se întreabă oricine, dacă toate-s pe dos la acest Campionat Mondial al Cluburilor și parcă nimic nu-i la locul lui, cum de-a reușit Infantino să convingă atâtea echipe să meargă în America și să joace într-un cuptor?! Se întreabă și se miră. Ei bine, răspunsul e simplu: cu bani, cu recompense mai mari ca oricând, chiar astronomice!

În sensul în care premiile puse la bătaie se cifrează la un miliard de dolari ("The tournament's prize fund totaled one billion US dollars", conform NY Times), iar câștigătoarea CMC va putea încasa 125 de milioane! Până și cea mai slabă participantă, probabil Auckland, tot se va alege cu un mizilic de 3,5 milioane!

Așadar, Infantino le-a închis gura contestatarilor cu bani, ceea ce pare cinic ori chiar este. Dar nu banii contează, numărul lor.

Cât despre faptul că, oficiind la PSG - Atletico, Istvan Kovacs a explicat la microfon, ca să audă cei din stadion și cei din fața televizoarelor, ce a văzut la VAR și ce a decis, e ceea ce trebuia să se întâmple mai demult. Ca arbitrajul să înceteze cu secretomania, să iasă în public și să nu se mai considere stat în stat, rezervat doar inițiaților. Povestea merită însă un articol aparte.