)
Articol de Radu Naum - Publicat marti, 10 august 2021 20:40 / Actualizat marti, 10 august 2021 20:40
După beţia de gargară, iată dimineaţa marii mahmureli
Ce e sportul? E educaţia trupului cu implicarea minţii. E deci o educaţie completă. De o sută şi ceva de ani, omenirea a construit o mare cultură a războaielor paşnice. Sportul a devenit un reper de nivel zero. Mai mult, el oferă concurenţa cea mai democratică. Kosovo nu poate avea o mare industrie de arme şi nici IT de înalt nivel, dar poate lua mai multe medalii olimpice de aur decât Ucraina sau India. Ungaria nu poate deţine porturi martime, dar e capabilă să obţină un argint la ambarcaţiuni cu pânze.
Despre o altfel de igienă
Mai ales sportul de performanţă e epiderma unui corp social sănătos fizic, e partea vizibilă a ceea ce oamenii unei comunităţi fac cu trupurile lor, e despre o igienă care depăşeşte spălatul pe mâini şi chiar spălatul pe creier. La intervale constante, ţările sunt chemate la raport pentru ca toată planeta să vadă cum şi-au îngrijit corpurile. Examenul tocmai s-a sfârşit. România l-a picat, din nou, cu brio. O jale. Şi o întrebare: de ce ne mai prefacem că avem sport?
Clasamentul adevărului
Ocupăm un penibil loc 46 pe naţiuni funcţie de numărul medaliilor de aur câştigate (una în cazul nostru). Dar nu acesta e clasamentul cel mai bun din perspectiva efortului colectiv al unei ţări, şi nici aceea a istoriei specifice. Vă propun clasamentul adevărului. Acela cuprinde numărul total de medalii (care defineşte nu doar învingătorii, ci şi cei care sunt aproape învingători, punctând efortul remarcabil al unor discipline) raportat la populaţia ţării.
Una e să ai o arie de selecţie de două milioane de locuitori, şi alta de 20. În plus, ierarhia la care mă voi referi cuprinde ţările fostului Bloc comunist, dat fiind că în toate a existat aceeaşi cultură impusă a sportului şi toate au luat startul în democraţie cam în acelaşi timp. Mi se pare o oglindă mai justă. Privind-o, vom avea senzaţia căderii în abis.
Mici şi voinici
Cea mai eficientă naţiune ex-comunistă este Slovenia. A avut nevoie de doar 400.000 de oameni pentru a obţine o medalie olimpică. Oricum, Slovenia e un OZN, răspândind lumini şi umbre. Cu o populaţie mai mică decât a Bucureştiului, străluceşte în atâtea discipline că te şi dor ochii.
În fine. Urmează Ungaria (prima dintre estice în clasamentul JO), Croaţia (nu-i era de ajuns că e bună şi la fotbal!) şi Georgia, cu jumătate de milion de oameni pentru un podium. Apoi Estonia, Armenia, Serbia şi Kosovo îşi construiesc câte o medalie din mase de mai puţin de un milion de concetăţeni.
Apoi Letonia, Cehia, Bulgaria, Belarus, Slovacia şi Azerbaidjan, naţiuni faţă de care ne credem superiori până vin meciurile preliminare din cupele europene, au nevoie pentru o medalie de unu până la două milioane de locuitori. Ucraina şi Polonia completează tabloul cu 2,3, respectiv 2,7 milioane de oameni pentru o treaptă dintre cele trei premiate.
Între toate acestea există ţări care au trecut (sau trec) printr-unul sau mai multe războaie, care au rezultat din scindări de alte ţări sau care n-au nici pe departe pedigree-ul nostru olimpic. Important de ştiut. Aşa. Acum să ne oprim un pic. Să tragem adânc aer în piept şi să-l ţinem acolo câteva secunde... încă un pic... gata!
Antisport
ROMÂNIAAAAAAA! Pentru o medalie, dragi compatrioţi, are nevoie de aproape 5 milioane de locuitori! Aici fiind, cu acest adevăr pocniţi peste figură, trebuie să pricepem că trăim una dintre cele mai mari minciuni cu putinţă, o ipocrizie de nivel cosmic. Pretindem că avem sport când, de fapt, raportat la populaţie, nu avem. Ţara asta nu face şi, de fapt, nu vrea sport. Ar vrea să-i pice performanţele din Lună. Suntem unici, în rău.
Sportul, de fapt, cu câteva excepţii, are bani puţini, dar şi pe aceia îi gestionează prost, îi consumă pe salarii şi alte beneficii care nu produc mai nimic, îi răspândeşte aiurea, practic finanţarea sportului e ca ploaia în deşert, rară şi fără urme. Kârgâzstan, dragi prieteni, toarnă o medalie pentru mai puţin de jumătate din populaţia care ne e nouă necesară. Mongolia, cu oameni trăind în iurte, e departe deasupra noastră. O să ajungem să ne comparăm în curând cu Marea Neagră la performanţe. Sau cu Marea Liniştii. Cum, nu e pe Pământ? Păi, nici noi nu suntem.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
