OPINII  »  EDITORIAL

McQueen vampir la București

Articol de - Publicat joi, 22 iunie 2023 13:39 / Actualizat joi, 22 iunie 2023 13:49

Toate semnele spun că Gordon McQueen a fost vampir. Pe 1 iunie 1975, la capătul unui meci straniu, România făcea 1-1 cu Scoția. O amărăciune împietrită se așternea peste speranța hrănită de o echipă formidabilă: Dumitru, Dinu, Dudu Georgescu, Dobrin, Balaci, Lucescu, Sătmăreanu II, Crișan - toți trimiși la luptă de răcnetele legendare ale lui Valentin Stănescu. Calificarea la Euro '76 era aproape scrisă. Rămânea meciul cu Scoția și totul a început bine, mecanic de bine.

În minutul 22, naționala a clonat o schemă Dinamo. Lucescu a centrat perfect, Dudu a decolat abrupt spre reflectoare și a plasat un cap imparabil de pe terasa de deasupra scoțienilor. McQueen, stoperul, a privit uimit la figura lui Dudu din ceruri și a rămas nemișcat la sol. Era 1-0 și Dudu anunța că se simte bine în aer. După alte 15 minute, Dudu a aterizat rău, a făcut o luxație și a ieșit din teren. Stadionul a amuțit apăsat de o presimțire de nerostit. Apoi, s-a împotrivit. 80.000 de voci au început să scandeze: Du-du!

Era prea târziu. McQueen a urcat mijlocaș, a legat cu marele Dalglish și Scoția a început să împingă lent ca o grămadă deschisă. Nefericirea a venit în două acte sumbre.

Mai întâi, Dobrin a driblat tot ce era în viață și a scăpat singur. Portarul Brown a ieșit și a fost trimis la pământ de un șut simulat. Dobrin putea împinge mingea în poartă. Dar a așteptat pentru a mai dribla o dată. Brown s-a trântit cu mâinile pe minge la 18 metri. Pe atunci, nu se dădea carton sau penalty pentru asta. Pe atunci, pedeapsa cădea asupra celor ce întârziau să ducă lucrurile la bun sfârșit. Șocat de propria nebunie, Dobrin a fost schimbat.

McQueen vampir la București
Gordon McQueen, în centrul imaginii, într-un Anglia - Scoția pe Wembley (1979)

Apoi, cu 2 minute înainte de final, a venit adevăratul final. McQueen a urcat iar. O centrare pe jos, în spate, l-a găsit și McQueen a șutat moale, dar perfect plasat la colțul lung. Mii și mii de oameni au ieșit din stadion plângând. La un colț de stradă, lângă stadion, un grup de piteșteni de-ai lui Dobrin beau ceva tare, în timp ce un bătrân cânta la muzicuță un cântec furios și nefiresc de subțire.

Gordon McQuenn a mai jucat la Leeds și Man United. A fost respectat și a intrat între marii stoperi moderni britanici. S-a stins săptămâna trecută la 70 de ani și ziarele și-au amintit că a marcat primul lui gol la națională într-un meci cu România. Pe 1 iunie 1975. O zi întunecată de apariția unui demon blond, la București. Ziua când totul promitea fericirea și s-a încheiat cu o durere insuportabilă și azi, după aproape 50 de ani.


Comentarii (5)
alenb
alenb  •  23 Iunie 2023, 15:04

M-am uitat de curiozitate la faza cu ratarea lui Dobrin, nu prea are legatura cu ce povesteste Traian Ungureanu, n-a avut poarta goala la dispozitie, plus ca n-a fost la 18 m, a fost in careu, la margine dar in careu. Nu vad discutia despre carton sau penalty, pur si simplu dobrin s-a dus cu mingea pana in portar, acesta retinand-o la picioarele lui. @Malone mister, bati campii, nu aveam cum sa-i subestimam noi pe Ungaria in 1972, vezi cine era Ungaria pe atunci, nu se punea problema sa-si subestimam. In rest, faptul ca s-a declansat fiesta dupa trecerea de grupe nu e nimic anormal, atata vreme cat nu a durat pana la meciul urmator, ori nu exista motive sa credem ca a durat mai mult decat seara meciului.

Ripensia
Ripensia  •  22 Iunie 2023, 20:19

Ratarea imensa a lui Dobrin, singur-singurel cu portarul ... Si acum o am pe retina. Se facea 2-0 si eram calificati.

Ripensia
Ripensia  •  22 Iunie 2023, 20:17
Postat de Malone pe 22 Iunie 2023, 15:54

Incredibil cum s-a ratat calificarea la acel turneu final! Incredibil cate calificari am pierdut la finish, de la celebrul 4-6 cu Jugoslavia la neverosimilul 1-2 cu Elvetia, apoi penalty-ul ratat intr-un meci la Sofia, terminat 1-1. Ce-ar fi de spus despre turneele finale la care ne-am subestimat adversarul, asa cum s-a intamplat in ’72, in triplul meci contra Ungariei? Dupa egalul cu Argentina care asigura calificarea in optimile de finala ale mondialului italian tricolorii au inceput petrecerea, acompaniati de lautari, conform marturisirilor lui Balint. In momentul- cheie al mondialului american, selectionerul-iconar suna retragerea in fata unui adversar inferior numeric, iar patru ani mai tarziu dupa calificarea in fata Angliei, baietii aceluiasi father chicken au declansat fiesta. Ce palmares am fi avut la nivelul primei reprezentative daca mentalitatea jucatorilor nostri ar fi fost de adevarati profesionisti, in loc de slibovitari! Felicitari pentru acest superb editorial, adevarat poem in proza.

In aprlile 1972, ar fi fost culmea sa subestimam Ungaria, atat am putut, parol! Am vazut meciul de la Bucuresti, 2-2, si am plans, copil de 10 ani. Pe timpul acela, Ungaria reprezenta inca o forta remanenta in fotbal, pe care nu o batuseream niciodata la nivel de nationale A.

Vezi toate comentariile (5)
Comentează