Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 01 septembrie 2026, 14:07 / Actualizat marti, 01 septembrie 2026 14:14
Marcat de moartea tatălui său și la aproape 40 de ani, pe care-i va împlini pe 24 iunie, Lionel Messi și-a anunțat retragerea din naționala Argentinei.
Lasă Seleccion după mai bine de două decenii, a debutat în 2005, interval în care a bifat 207 meciuri, a înscris 125 de goluri și a reușit 46 de assist-uri. „Sunt golit, nu mai am nimic de dat”, a declarat el pentru „Clarín”, unul dintre cele mai citite cotidiane sud-americane. Iar ziarul i-a răspuns, în numele unei întregi națiuni, „Gracias Capitán”, trimitere la faptul că Messi a purtat banderola echipei Argentinei în 133 de partide.
Acesta e unul dintre multele recorduri stabilite de cel care a câștigat într-o carieră prodigioasă tot ce se putea câștiga. De 8 ori Ballon d'Or, de 6 Gheata de Aur și, diamantul coroanei, titlul de campion mondial în Qatar 2022. Lista performanțelor chiar n-are sfârșit.
Se poate lesne afirma, nu-i o exagerare, că Messi a ridicat fotbalul la nivel de artă și l-a luminat. N-a fost un jucător doar mai talentat decât alții, ci un adevărat creator. Nimeni altul n-a adus atâta bucurie spectatorilor de pretutindeni, de aceea l-au și comparat în epoca modernă cu Maradona. Și la unison l-au considerat ca alcătuind alături de Pelé și de Maradona „Sfânta Treime” a fotbalului. Everestul balonului rotund.
Deși scund la 1,69 m, totuși cu 2 centimetri mai înalt decât El Pibe d'Oro, a avut o relație specială cu mingea. Pe care a dezmierdat-o, a vrăjit-o. Asta în ciuda unui fizic firav și a unei alergări parcă împleticite, amintind adesea de Chaplin, de pașii săltați ai acestuia.
Lionel Messi n-a însemnat și nu înseamnă, căci va mai continua o perioadă în tricoul lui Inter Miami în America, numai un jucător fabulos, pus mereu în slujba echipei, generos, sufletist. Mai înseamnă și un tip decent, deloc ostentativ, care n-a faultat nici pe teren, nici în afara acestuia.
Nu și-a vorbit de rău nici măcar adversarii și, modest, nu s-a bătut cu pumnii în piept că e cel mai bun și cel mai bogat. Cu toate că era. Dincolo de glorie și de avere, a rămas băiatul simplu și potolit din Rosario, provincia Santa Fe, pe care Argentina îl venerează.
Pentru care un coechipier din Seleccion și de la Miami, Rodrigo De Paul, a mărturisit că „Mi-aș da și viața dacă mi-ar cere-o”. Iar De Paul nu-i oricine, numără 92 de prezențe în naționala pe care Messi a dirijat-o, om-cheie, legendă vie, vreme de peste 20 de ani. Nefiind perfect, cine e?, dar străduindu-se să fie.
Puțini cunosc că, mutat de copil pe Bătrânul Continent de Barcelona, lui Messi i s-a propus în repetate rânduri să ia cetățenie spaniolă. Care i-ar fi adus numai avantaje și, în mod cert, titlul mondial mai repede, înainte de 2022.
Leo a refuzat însă permanent, așa că n-a surprins pe nimeni mesajul trimis compatrioților cu ocazia retragerii din națională. Cum pe mine m-a emoționat, oare numai pe mine?, reproduc aici un fragment: „Plec împăcat și mândru, știind că împreună cu colegii mei v-am oferit momente la care cândva doar am visat. A fost o nebunie să trăiesc alături de voi toate acestea. Vă iubesc! Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai născut argentinian!”.
Cum spuneam, Lionel Messi va mai juca în MLS câteva luni. Poate un an, nu mai mult. Când va agăța definitiv ghetele în cui, scuzați clișeul, fotbalul va deveni mai sărac. Și noi, o dată cu el.
GRACIAS CAPITÁN