)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat duminica, 26 septembrie 2021 21:18 / Actualizat duminica, 26 septembrie 2021 21:18
Noul episod din disputa CSA Steaua vs FCSB în privința folosirii stadionului din Ghencea este penibil și cel mai probabil încalcă legea. Nu este admisibil să cheltuiești bani publici după bunul plac pentru a rezolva un litigiu mai degrabă emoțional decât comercial. Înțeleg de ce clubul Ghencea nu-l vrea în casa sa pe Becali, dar funcționării săi sunt responsabili în fața noastră și a legii, nu în fața emoțiilor care domină instituția.
Dar dacă privim lucrurile doar din această perspectivă, riscăm să ratăm adevăratul subiect care se află în fața noastră și în care statul român este obligat să facă ordine. De fapt, ceea ce ne întrebăm aici este cum cheltuim banul public în sport și cine este responsabil de cheltuirea acestuia? Și aici trebuie să facem lumină și asupra mijloacelor, dar și a scopurilor.
Legea sportului din România le dă dreptul autorităților locale să cheltuiască bani cu diverse cluburi sportive, în diverse forme, fără a mai stabili o limită de cheltuire. Înainte exista una de cinci la sută din buget, dar asta, spune multă lume din sport, a dus la stoparea funcționării unor cluburi. Unii interpretează chiar că ar exista o obligație a autorităților de a cheltui bani în sport. Nu există, însă, nicio formă de responsabilitate publică.
Sigur, poate veni Curtea de Conturi să vadă dacă este legal, dar nimeni nu poate să te tragă la răspundere privind oportunitatea. Dacă vrei să-ți faci echipă de Liga Campionilor sau selecționată de curling, go și yachting, nimic nu te poate opri. Poți fi tras la răspundere de alegători, dar când vine vorba de sport, acesta nu este subiect de dezbatere în campanie. Mai există și credința că sportul aduce voturi, chiar dacă nu e așa. Și sunt și niște bani bine cheltuiți pentru o grămadă de căpușe de la buget.
Cât privește banii pentru cluburile departamentale, aici chiar nu mai există nicio răspundere. Când a fost ultima dată când miniștrii apărării și ai internelor au răspuns în fața cuiva pentru banii cheltuiți la Steaua și Dinamo? Aici nu există răspundere, responsabilitate, alta decât de a te încadra în parametrii legali de cheltuire. Opinia publică, chiar de-ar pune presiune, s-ar izbi de un zid.
Una peste alta, sporturi fără bani publici nu prea există în lume. Din Statele Unite până în Europa, autorități statale sau locale bagă bani în sport. Nu există modele infailibile și nici unice. Franța sprijină academii de fotbal și echipe profesioniste de handbal, de-a dreptul. Orașele americane investesc miliarde în săli și stadioane ca să atragă francize ale unor echipe acolo. Marea Britanie are un program olimpic uriaș, Canada bagă bani în tenis.
Iar România este o mare de mici insule asupra cărora nu ne-am hotărât. Și cred că efortul pe care trebuie să-l facem în continuare este să ne definim ca societate unde și cum ajung banii aceștia. Astfel încât să avem și performanță și sport de masă. Iar opțiunea mea ca alegător arată așa.
Echipele din primele două ligi ale fotbalului nu ar trebui să primească niciun ban public. Deja există piață și televiziunile plătesc binișor. Există o economie locală și corporații care pot sprijini acest nivel. Transformați-vă afacerea ca să aducă mai mult public cu bani! Sunt de acord cu sprijin în chestiuni de infrastructură.
Apreciez dacă mici comunități sprijină o echipă locală de fotbal în liga a treia sau a patra. Acolo sponsorii vor veni greu, iar comunitatea locală are dreptul să primească din bucuria acestui sport și este datoare să întrețină și pasiunea.
Academiile de fotbal private și de stat ar trebui să aibă acces controlat și în funcție de performanță la bani publici și la infrastructură.
Sporturile olimpice trebuie sprijinite și plătite de stat. Nu există piață pentru handbal, volei, rugby, tenis de masă, box, etc. Or niciun stat nu-și permite să renunțe la aceste sporturi. Ele aduc valoare societății, generează emoții, îndeamnă lumea să facă mișcare, dau bucurii națiunilor și inspiră copii. Aș stabili însă limite și aș folosi transparența la maximum. Și aș plăti salarii de dimensiunea celor de la CSM și Dinamo, la handbal, doar dacă trei sferturi din buget este adus din surse externe.
Sportul la nivel de copii poate și trebuie să fie plătit de stat. Aș vota un primar care aduce mii de copii la sport, în loc să țină o echipă profesionistă de fotbal. Și cred că este de datoria statului să mențină un program olimpic cu sporturi la care putem avea medalii.
După cum vedeți, clubul de fotbal CSA Steaua nu pică deloc pe grila mea de cetățean și cred că de la ministru la funcționari au de dat câteva răspunsuri. Și nu numai ei. Căci nu Becali e problema aici, ci restul cetățenilor care plătesc taxe și impozite.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
