Articol de GSP - Publicat luni, 09 septembrie 2019 13:49
Tragicul accident de la Spa, în urma căruia pilotul francez de Formula 2 Anthoine Hubert și-a pierdut viața, l-a făcut pe Daniel Ricciardo să reflecteze intens asupra riscurilor și recompenselor găsite pe o pistă de concurs. S-a gândit, a ezitat, a stat ore întregi cu ochii în tavan, dar până la urmă a luat startul în Marele Premiu al Belgiei.
„Da, am pus la îndoială totul”, a mărturisit australianul în vârstă de 30 de ani într-o lungă discuție cu specialistul BBC în F1. „Realitatea este însă ciudată, îmi place foarte mult ceea ce fac. Să intru în cursă a părut în final decizia corectă. Mare parte din weekend m-am simți oricum, numai normal nu”, a adăugat el.
„Când ești copil sau când vezi totul la televizor, când nu ești de față sau nu faci parte din fenomen, pare că există o distanță, o formă de deconectare”, a explicat Ricciardo.
„Dar când ești acolo și i se întâmplă unuia dintre colegii tăi, sau când e în aceeași cursă, e mult mai real. Atunci îți spui: «OK, o poate păți oricine și e aici, e prezentul». Realizezi că nu ești invincibil, e o senzație care se instalează tot mai puternic. Părinții mei sunt oricum stresați, urmărindu-mă concurând, călătorind peste tot în lume, mereu în avion. Atunci te întrebi: merită oare să mă pun nu doar pe mine, ci și familia mea, sub acest stres?”.
În noaptea dinaintea cursei gândurile l-au ținut treaz o vreme. Și-a spus că va vedea cum se simte până la prânz și dacă încă are dubii, atunci „poate e mai sigur pentru mine să nu iau startul”. Nu a trebuit să aștepte atât de mult. Dimineață avea deja lucrurile mai clare în minte, deși era apăsat de tristețe.
„Toată rutina, defilarea piloților prin fața fanilor, le faci cu mâna, dar nu ești OK zâmbind, cred. Nu a fost ușor să urc în mașină, dar mai mult din cauza tristeții decât a fricii, a fost important să stabilesc acest lucru”, a povestit australianul.
Cursa a fost, până la urmă, un soi de catharsis. „M-am forțat să fiu concentrat din primul moment", a mărturisit. A încheiat al 14-lea.
„Când am trecut prin zona Radillon, unde a fost accidentul, a fost ciudat cât de normal și natural părea totul. Nu pot explica. Probabil că atunci când ai o mare pasiune, dragoste pentru ceva, acesta e rezultatul”. Iar asta topește riscul și temerile. Și te face s-o iei de la capăt, chiar dacă din minte gândul tragediei nu a dispărut.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
