Articol de Luminița Paul, Răzvan Petrescu (video) - Publicat duminica, 28 decembrie 2025 12:00 / Actualizat duminica, 28 decembrie 2025 12:17
Magdalena Rusu (26 de ani) a încheiat un sezon 2025 cu trei medalii de aur la competițiile de vârf, o schimbare majoră, dar și multă suferință înainte de Campionatele Mondiale. O problemă la spate i-a pus în pericol participarea, „deodată m-am blocat și n-am mai putut să merg”, după ce începuse anul cu un virus devastator.
Câtă ambiție și putere de îndurare poate să încapă într-o tânără micuță, care și-a sărbătorit aniversarea de 26 de ani la revenirea de la Campionatele Mondiale cu două medalii de aur la gât? Pentru că victoria e frumoasă pe ecran, dar deseori ascunde nuanțe dureroase. La propriu.
Magdalena Rusu a avut un an 2025 al noutăților și al provocărilor fizice. A început să tragă în barca de dublu rame, alături de Simona Radiș – care și ea a făcut o schimbare importantă, renunțând la vâsle –, însă a trebuit să înfrunte lucruri care nu au depins de ea. Chiar la începutul anului a contractat un virus care i-a absorbit toată energia, iar înainte de Campionatele Mondiale de la Shanghai, din septembrie, a avut o problemă severă la spate.
Între aceste repere dureroase, a fost muncă și a fost succes. Aur la Campionatele Europene și la cele Mondiale în dublu rame, aur mondial în proba abia inaugurată de 8 plus 1 mixt. Un vis împlinit, adaptare cu o coechipieră nouă, o forță interioară dezvăluită și speranțe pentru viitor, toate acestea le-a descris Magda la Snagov, după unul dintre ultimele antrenamente ale anului, într-o conversație alertă cu GSP.
Magdalena Rusu: „Îmi doream această schimbare, să concurez în barca de dublu rame”
- Magda, e final de 2025 și o să încep cu o întrebare clasică. Cum a fost anul acesta pentru tine?
- A fost un an foarte greu pentru noi, dar foarte frumos. A venit 2025 cu niște rezultate pe care nu ni le închipuiam, probabil doar ni le doream. Iar pentru mine chiar a fost un an al depășirilor, pentru că am descoperit o forță interioară pe care o am și nu știam că există acolo.
- Anul trecut, pe vremea asta, te gândeai că o să intervină o schimbare destul de drastică, să spunem, în activitatea ta sportivă?
- Să știi că eu îmi doream această schimbare. Îmi doream să concurez în barca de dublu rame. Mi s-a mai oferit oportunitatea asta cu un an în urmă, numai că au fost alte criterii atunci, alte lucruri puse în joc și dorința asta mi-a rămas ascunsă și nu am vorbit despre ea, doar mă gândeam și mi-a doream.
- Și până la urmă s-a întâmplat.
- Da, nu știu cum se face. Când îmi doresc ceva sau am un vis măreț, ajunge la un moment dat să se îndeplinească. Dar cred că cel mai mult contează și cum abordăm noi situația. Știți cum se zice? Ceea ce atragi vei primi și legea atracției chiar există.
- Și s-a potrivit pentru că ați făcut niște selecții și tot timpul ați ieșit voi cele mai bune Așa că era cumva destinat să fiți în aceeași barcă.
- Într-adevăr, așa este, deși a fost o perioadă dificilă pentru mine. Anul ăsta nu a început foarte bine. Am luat un virus nu știu exact de unde și am avut o perioadă de cam două-trei săptămâni în care eu n-am putut să mă antrenez. Aveam febră foarte mare, nu îmi scădea, iar în momentul când m-am întors în bază, deja pierdusem tot ce antrenasem în ultimii ani. Pierdusem foarte multă forță musculară, masă musculară și a trebuit să o iau de la zero. Și a fost foarte greu.
- Cum ți-ai revenit?
- În momentul când am tras selecțiile pe apă, încă nu eram în forma mea cea mai bună și totuși mi-am dorit. Mi-am zis că trebuie să-mi câștig locul în barca asta. Și, într-adevăr, l-am câștigat. Mi-a câștigat locul, cu puțin, dar am putut să îmi îndeplinesc dorința asta, iar cu timpul am reușit să-mi revin. A trebuit doar să am un pic de răbdare să pot să-mi intru în forma care trebuia.
Magdalena Rusu: „Am încercat să învățăm una de la alta”
- Și cum a fost, cred că te-am mai întrebat, acomodarea cu noua colegă de barcă? Când ați ieșit pe apă prima dată, primele senzații?
- A fost diferit, foarte diferit. Cred că atât pentru ea, cât și pentru mine. Pentru mine, deoarece eu am concurat mereu în barcă mare, de 4 sau de 8, în barcă de două persoane, ieșeam doar la selecții. Iar ea, da, într-adevăr a concurat, are o istorie foarte frumoasă în barca de dublu vâsle. Dar a schimbat partea și a trebuit să învețe ceva, eu a trebuit să învăț ceva și cumva am încercat să învățăm una de la alta.
- Ce ai învățat tu?
- Eu a trebuit să învăț foarte multe lucruri cu privire la lovitura ei pentru că eu sunt mult mai scundă, mult mai mică și a trebuit să compensez în anumite situații. Și mereu trebuia să fiu foarte concentrată pe ea, iar de la un timp, când am început să ne obișnuim una cu cealaltă, a început și ea să mai lase un pic ca să se poată obișnui cu mine. Amândouă a trebuit să lăsăm ceva ca să meargă barca asta, dar acest lucru l-am învățat în timp pentru că la început nu ne ieșeau atât de bine antrenamentele pentru că eram fiecare cu un stil diferit. Și după, nu știu, o lună, aproape chiar înainte de Europene, am început să ne găsim, să fim una cu cealaltă, Și apoi tot am îmbunătățit.
- Și la Europene a venit și validarea, prima competiție împreună. Cum au fost senzațiile? Pentru că e diferit, cred, față de antrenament să fii acolo și să te lupți pentru ceva.
- Da, a fost foarte diferit A fost primul European cu multe emoții din partea mea și a contat fiecare clipă de atenție în cursa respectivă, mai ales în finală deoarece italiencele au plecat foarte tare. Au plecat cu un timp pe 500 peste recordul mondial, dar acest lucru nu m-a speriat, să spun așa nici pe mine, nici pe Simona. Și noi ne-am dus cursa până la capăt și lovitura până la capăt.
8titluri europene are Magdalena Rusu în palmares, șase la 8 plus 1 rame, câte unul la 4 rame și dublu rame
- A fost totul cum trebuie?
- Ce e drept, în finiș am avut o oricare scăpare – am specificat că trebuie să fiu foarte atentă la lovitura ei – când am pierdut-o și atunci un pic ne-am destabilizat în alunecarea bărcii. Dar eram deja în ultima sută de metri și aveam avans, adică nu prea s-a văzut. Acesta e lucrul de care nu sunt foarte mândră, că nu am putut să fiu acolo până la capăt.
- E ceva ce ai reglat?
- Ceva ce am încercat în antrenament să îmbunătățesc pentru că, ți-am zis, sunt anumite chestii care trebuie abordate și îmbunătățite. Și țin de noi, de mine. Dar a fost o cursă foarte frumoasă, sunt bucuroasă de ea și mai ales că a venit cu un titlul european. Este o tradiție și la barca de dublu rame pentru că și Ioana Vrînceanu și Roxana Anghel au adus penultimul titlul european, în 2024, și trebuia să ducem această tradiție mai departe. Și am fost foarte fericită pentru mine și pentru grup.
- A urmat Cupa Mondială de la Lucerna.
- Noi am mers la Cupă și ne doream să avem o cursă foarte bună. Nu eram ipocrite să zicem că ne doream să batem recordul mondial acolo, dar voiam să ne poziționăm, noi în fața lumii, în fața celorlalte echipaje. Și să avem noi validarea asta, că este o barcă de dublu rame bună, care merge la Campionatele Mondiale să lupte pentru aur. Asta a fost o cursă pentru noi. Și a mai fost o glumiță acolo.
- Povestește.
- Era acolo una dintre cele care care au recordul mondial și olimpic în barca de dublu rame și totodată e și campioană olimpică, iar ea era fata care ne punea întrebări pe podium. Și ne-a întrebat care este următorul obiectiv, iar Simona a spus că să batem recordul mondial. Eu, fiind acolo și știind ce timp are ea, am zis că sunt anumite mm-uri pe TikTok sau pe Facebook cu Emotional Damage și toată lumea a râs, a fost amuzant pentru că ea era cea care deține recordul (râde).
Magdalena Rusu: „M-am blocat și n-am mai putut să merg, eram neputincioasă”
- Ați terminat neînvinse anul acesta, pune asta un pic de presiune pe voi? Sau pur și simplu e o chestie care face parte din ceea ce se întâmplă? Din ceea ce ați realizat?
- Sincer, nu am simțit că s-ar pune o presiune pe noi și cred că asta este bine pentru că suntem la un nivel la care te lasă să îți faci performanța cum vrei tu, să te acomodezi, nu ni s-a reproșat nimic. Toată lumea a fost mândră de noi și noi, de asemenea, am fost mândre de rezultate. Zic rezultate pentru că la Mondiale am concurat și în barca de opt plus unu mixt, am adus două medalii de aur împreună. Probabil va veni o oarecare presiune din partea noastră, dar nu mare, din nou, când se fac bărcile, echipele. Și dorința de a câștiga din nou. De a face performanță din nou, dar în momentul de față suntem liniștite și fericite. Și cred că asta este foarte bine.
- Revin un pic și asupra momentului dinainte de Shanghai pentru că nu poate fi evitat. Până la urmă, știi ce a fost atunci? Ai mai avut probleme cu spatele înainte?
- Cu spatele înainte am mai avut mici probleme care la noi sunt asemănătoare și apar în mod un pic regulat din cauza loviturii de vâsle, care afectează mult coloana și spatele. Trebuie să punem un pic mai mult accent pe stretching-ul de după antrenament și pe încălzire. Dar ceea ce mi s-a întâmplat mie... Probabil că organismul mi-a cedat. Anul ăsta, ți-am zis că nu l-am început foarte bine și mi-am dorit să recuperez și probabil trebuia să-i dau un pic de timp să-și revină și nu i-am dat. Și atunci l-am forțat prea mult decât ar fi putut duce.
- Și așa a apărut problema.
- Spatele a început dintr-un șoc, deodată m-am blocat și n-am mai putut să merg. Eram neputincioasă. Ca să-ți dau un exemplu, o să spun că acum este luni, duminica aceasta plecam în Shanghai și eu joia trecută m-am blocat de spate. Iar săptămâna asta, vineri, abia am început să ies pe apă, iar duminică plecam. Pe Simona o vedeam că trebuia să iasă în simplu și eu nu-mi reveneam cu spatele.
- Ai făcut tratament?
- Am făcut tot ce ținea de medicină ca să pot să-mi revin, doar că are nevoie și organismul de răbdare să-și poată reveni singur. Și eram aici, pe stadion, învățam să merg, nu puteam să ridic piciorul la piept. Nu puteam să mă deplasez. Nu puteam să mă îndrept. Era ceva ce nu puteam să controlez. Și nu știam de unde e. Foarte frustrant. Mergeam și plângeam, cu domnul doctor lângă mine, cu domnul Dorin, cu Bogdan, cu doamna Vera, să vedem ce putem face.
- La ce te gândeai atunci?
- Luam în considerare că da, ar putea ieși cu altcineva dacă eu nu reușesc să-mi revin. Hai, să spun că reușesc să-mi revin, dar trebuie să fiu și în formă de competiție. A fost foarte dificil. Niște gânduri și niște trăiri interioare pe care nu știu cum să ți le explic. Și plângeam, mai dădeam și în râs.
Magdalena Rusu: „Lucram cu 100 de kilograme și acum învățam să merg”
- De ce?
- Pentru că eu la forță lucrez cu foarte multe kilograme și lucrez foarte corect. Fix pentru acest lucru nu am deranjat spatele sau altă grupă musculară, să fac vreo ruptură. Făceam genuflexiuni cu 100 de kilograme în spate. Sau deep-ul, sau deadlift-ul și tot așa. Și acum abia învățam să merg, nu-mi venea să cred. Și doar atât aveam, vorbele domnului doctor: „Trebuie să ai răbdare că o să-ți revii”. Și ziceam, dar noi plecăm duminică, sunt 16 ore pe drum, 16 ore în care eu trebuie să stau în poziția asta. Păi da, dar te mai ridici, faci streching, Faci aia, faci aia, hai să vedem.
- Și acolo?
- Am ajuns, mă durea foarte tare spatele. M-a mai izbit și căldura de acolo pentru că nu m-am mai hidratat destul de bine în ultima săptămână. Mi s-a făcut rău și nu puteam să-i fac față pe apă Simonei, nu mai puteam să fiu concentrată. Din nou am apelat la domnul doctor și mi-a zis: „Ai răbdare, ai răbdare”. Și eu urma să concurez într-o săptămână.
- Dar ai reușit.
- Am concurat la prima cursă, a fost o cursă bună. Am câștigat cu multe secunde, aproape de recordul pistei de recordul pistei, era 6:49, noi am mers 6:51 sau 6:50. M-am simțit binișor, apoi, la semifinale m-am simțit un pic mai bine, nu foarte bine, dar la finală m-am simțit extraordinar și nu m-a venit să cred.
- Deci răbdarea, până în urmă...
- A fost hotărâtoare. Iar în ce privește spatele, da, mai am mici dureri acum, pe care încerc să le țin sub control, investigații. Și sper să nu se ducă mai rău să-mi poată da șansa să concurez și la Jocurile Olimpice din Los Angeles. Nu știu, după ce m-am văzut că am trecut linea de sosire în finală... Nu mi-a venit să cred, am crezut că visez pentru că nu părea imposibil. Eu în urmă cu o săptămână nu puteam să merg și am ajuns să câștig. Să câștigăm, nu să câștig. Nu am câștigat singură. Și mă uitam pe mal și toată lumea plângea pentru că mulți, probabil nu mai îmi dădeau nicio șansă. Dar a fost un ajutor comun și totodată cred că a fost și o forță proprie.
- E ceva nou ce-ai găsit anul acesta despre tine?
- Am învățat multe anul ăsta despre mine. E ca o forță despre care nu știam că există acolo și pe care pot s-o accesez. Este chiar e cea mai frumoasă medalie din cele pe care le am pentru că e cea mai dorită. Cea mai muncită, cu sacrificiu, cu suferință. Da, chiar cu suferință...
Magdalena Rusu: „Ca să putem să facem echipă, fiecare a trebuit să lase ceva de la el”
- Și apoi a venit 8 plus 1 mixt, această probă revoluționară, dar foarte spectaculoasă.
- A fost foarte frumos cum ne-am acomodat cu băieții. Cred că am mai spus lucrul ăsta, ca să putem să facem echipă, fiecare a trebuit să lase ceva de la el. Noi a trebuit să lăsăm un pic din finețe pentru că băieții ne forțau să băgăm mai multă forță, adică să punem mai multă forță în pală. Ei bine, ei au trebuit să renunțe la forță și să acceseze mai multă finețe ca să putem să facem un punct comun. În același timp fiecare a lăsat loc celuilalt pentru a putea face echipă.
- În ce sens?
- Pentru că noi suntem fete, suntem mai rele, băieții poate sunt și ei răi și competitivi. Și a trebuit să lăsăm un pic garda mai jos, ei să lase de la ei, să urmărească în față și tot așa. Chiar a fost o dorință comună acolo pentru că am vrut să scoatem un timp foarte, foarte bun. Drept dovadă, am scos un timp care este apropiat de recordul băieților din 8. Totuși aveam puține antrenamente pe apă, dar a fost o dăruire inexplicabilă. Fiecare țară și-a introdus cei mai buni sportivi pentru a putea concura în proba de 8 plus unul mixt. Cei mai buni oameni, toți campioni mondiali în fiecare barcă și totuși România a ieșit triumfătoare.
- Sunteți nominalizate la echipajul feminin al anului la acele premii oferite de Federația Internațională, anul trecut l-ați câștigat cu barca de 8 plus 1, acum sunteți acolo. Ce înseamnă această recunoaștere suplimentară, apropo de performanță și de efortul vostru din acest an?
- Este foarte frumos. Simona, cred că mai are un titlu cu Ancuța, tot așa la echipajul Anului. Este o recunoaștere a muncii și nu doar a muncii noastre, ca sportive, de a face barca să meargă, ci a muncii tuturor. A medicului nostru cu terapeuți, cu antrenori. Iar fără ajutor, nu am fi ajuns aici. E mai mult decât recunoaștere, este o împlinire sufletească pentru toți.
- O bucurie.
- O bucurie, exact!
CV Magdalena Rusu
- Născută pe 30 septembrie 1999
- Jocuri Olimpice: aur la 8 plus 1 rame 2024
- Campionate Mondiale: aur la 8 plus 1 rame 2022, 2023, la dublu rame 2025, la 8 plus 1 mixt 2025, argint la 4 rame 2023
- Campionate Europene: aur la 8 plus 1 rame 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, la 4 rame 2023, la dublu rame 2025, argint la 4 rame 2024, bronz la 4 rame 2022
- Campionate Mondiale de tineret: aur la 8 plus 1 rame 2018
- Campionate Mondiale de juniori: bronz la 8 plus 1 rame 2017
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
