Articol de GSP - Publicat duminica, 17 iunie 2012 00:00 / Actualizat duminica, 17 iunie 2012 02:11
Simona Gherman şi Anca Măroiu s-au luptat vineri pentru titlul continental, dar apoi au dormit, la fel ca în ultimii ani, în aceeaşi cameră
Imnul României s-a terminat. În cortul din curtea Palatului Visconteo au mai rămas doar cîţiva oameni. Simona Gherman şi Anca Măroiu au încă medaliile de aur şi de argint la gît. Ecranul pe care s-au ridicat cele două steaguri ale României s-a stins. Invenţie din Italia, aduci sportivele la castel pentru a întoarce scrima în trecut, dar steagurile nu mai flutură în vînt, ci se mişcă sub formă de pixeli. Medaliatele îşi cheamă colegele, antrenorii, masorul să facă o poză pe podium împreună.
"Dacă vreuna dintre noi reuşeşte la individual e şi datorită celorlalte fete, pentru că sîntem la antrenamente împreună şi tragem cu nişte parteneri foare puternici", spune Simona. După ce finala s-a încheiat, Anca şi Simona au mers la vestiar în curtea castelului cu pereţi de cărămidă. E mult spus vestiar, ci un container adus care să înlocuiască vestiarul. "Eram cu capul în jos, iar Anca a venit la mine şi mi-a spus zîmbind: Azi e ziua ta şi trebuie să te bucuri! Trebuie să fii fericită!". Cele două colege de cameră au transformat finala campionatului european într-una de campionat naţional.
"Mă bucur că am ajuns în finala, că am cîştigat-o, dar îmi părea rău de Anca. Imnul oricum s-a cîntat pentru amîndouă"
Simona Gherman
Şi a zîmbit, dar a şi plîns pe podium
Cînd s-a dat jos de pe podium, ziua nu se terminase pentru Simona, care a trecut prin toate stările. De la ameţeli, la vedere dublă, la stări de leşin, dar şi la bucuria cu lacrimi de pe podium. "Simona a făcut un lucru enorm. Creierul îi spunea că nu mai poate, iar ea a tras cît a putut de ea", spune Dan Podeanu. A trebuit să meargă la controlul doping. În timp ce Anca oferea buchetul primit pe podium prezentatoarei de la Sky. "Aşa fac de fiecare dată pentru că simt că nu mă pot bucura de ele, n-am unde să le ţin, nu pot să le iau cu mine acasă". O televiziune din Italia a vrut să o aibă pe Anca la un interviu. Un minut în limba engleză. În aşteptarea Simonei, antrenorul Dan Podeanu, masorul şi Anca s-au aşezat la o masă din interiorul castelului.
- Ce vrei Anca?
- Apă minerală.
N-a mîncat toată ziua. "Dacă mănînci, corpul se relaxează, intră în stare de somnolenţă şi nu mai eşti la fel de alert", spune Anca. Tot ea spune că în timp te obişnuieşti. Simona se întoarce de la control. Culoarea i-a mai revenit în obraji. Telefonul are nenumărate apeluri pierdute şi mesaje. Anca vorbeşte la telefon cu soţul ei, care ţine să-i transmită un gînd bun Simonei.
Pe jos spre hotel
E seară la Legnano şi cele două românce sînt printre ultimele care părăsesc castelul. Din păcăte, autobuzul de Poliţie care asigură transportul a plecat. În faţa castelului nici un taxi. Astfel că recent medaliatele cu aur şi argint au luat-o pe jos, trăgînd după ele genţile imense cu arme, dar şi cu medalii. Sărbătoarea n-a fost una lungă. Fetele au primit cîte un trandafir de la Dan Podeanu. "Dînsul mai face gesturi din acestea", spune Anca. Oboseala era mai mare decît fericirea. Anca şi Simona s-au întors în camera multicoloră de la hotelul "Welcome" drept campioana şi vicecampioana europeană. "N-am prea dormit, după patru tonotiluri şi 3 cafele nu se lipea deloc somnul de mine. M-am întors de pe o parte pe alta din cauza asta, dar şi de la vînătăi", spune Simona. A contabilizat vreo cinci mai serioase după concursul de duminică, una mai dureroasă ca alta. Plus o băşică la mîna dreaptă, cea cu care ţine arma. Dar şi cu asta te obişnuieşti în timp.
Prima zi de după ce au cucerit medaliile europene au început-o tot împreună. N-au lenevit prea mult. Bucuroase că nu trebuie să mai poarte costumele pe căldura de la Leganano, fetele s-au îmbrăcat mai lejer, Pantaloni scurţi, dar cu bluze asortate. O potriveală întîmplătoare pe care Ana Brînză a observat-o.
Încurajări pentru români
Au mers împreună la sala Borsani ca să-i susţină pe Bianca Pascu, pe Mihaela Bulică, pe Radu Dărăbăn şi pe Virgil Sălişcan. Un "Bravo, bravo!" , un "Haide Bubu!", un "Haide, Dără, ai încredere!" s-au auzit în sală. Îţi dai seama de faptul că Simona e campioana europeană după numărul de oameni care se opresc şi îi spun "congratulations". Ea le răspunde cu un zîmbet. Antrenorul, dar şi naşul Simonei, Cornel Milan e mîndru de ea. "Ştiţi că aţi scos prima campioană europeană de spadă?", îl întreabă glumind. Anca spune şi ea despre bărbătul de aproape doi metri că este omul căruia îi datorează încrederea pe care o are.
Anca, Ana, Loredana şi sabrerii au ales o plimbare prin Legnano ca mod de relaxare, în timp ce Simona a mai zăbovit la sală. Azi, toţi intră din nou în concurs. La ora 15:00, românii ieşiseră din competiţie. Autobuzul pe care scrie Polizia merge spre hotelul Welcome. Laolaltă un campion olimpic, Mihai Covaliu, o campioană europeană, Simona Gherman, doi antrenori fericiţi, Dan Podeanu şi Cornel Milan, scrimerii români care au avut concurs, dar şi ruşi, italieni, englezi.
Autobuzul merge spre trei dintre cele trei hoteluri oficiale. Simona o găseşte în cameră pe Anca. După masa de prînz, fetele au dormit, aşa cum fac de obicei atunci cînd sînt în cantonament. Spre seară, un masaj şi mult somn pentru că azi e concursul pe echipe. "Îmi doresc şi o medalie la echipe, pentru că una e cînd una dintre noi cîştigă la individual şi alta e cînd scrie acolo că a cîştigat România, parcă e altceva", spune Simona. Spadasina despre care se zicea pînă acum că e doar om de echipă. Legenda s-a destrămat între nişte pereţi de cărămidă din Legnano.
2 medalii europene individuale are Anca Măroiu în palmares: un bronz în 2006 şi un argint în 2012
1 medalie europeană individuală are Simona Gherman în palmares, primul titlu european din istoria spadei feminin, cucerit vineri
"După ce am pierdut în sferturi la Mondiale, în 2011, la o singură tuşă, am fost dărîmată, dar noroc că a venit aurul pe echipe şi a umplut golul. Medalia aceasta îmi dă aripi şi multă încredere în mine"
Simona Gherman
"Noi avem o vorbă, cînd s-a terminat concursul, totul trebuie uitat, indiferent dacă a cîntat sau nu imnul. Totul trebuie uitat pentru că urmează alte concursuri"
Anca Măroiu
