Articol de Octavian Pescaru - Publicat joi, 23 ianuarie 2014 00:00 / Actualizat joi, 23 ianuarie 2014 17:05
În zorii zilei de duminică 17 august 2008, în casele multor români era o foială neobişnuită pentru o ora atît de matinală. Românii insmoniaci sau amatori de sport se frecau la ochi şi îşi sunau prietenii şi rudele. Dialoguri neobişnuite se auzeau prin ferestrele larg deschise: "Alo, dă drumul repede la televizor ! Ai luat-o razna, de ce mă suni la ora asta ?! Asculta-mă, e una Diţă la maraton care aleargă ca un iepure. E foarte tare, mare minune dacă nu cîştiga maratonul!" Publicul larg n-o cunoştea pe Constantina Diţă.
La 38 de ani participa în premieră la Jocurile Olimpice aşa că era o necunoscută pentru marea majoritate a românilor. Pe masură ce înghiţea traseul metru cu metru, emoţiile creşteau iar speranţele au început să înmugurească la kilometrul 20 cînd Puşa a evadat din pluton.
La kilometrul 37, românca avea 1 min si 28 de secunde avans. Cei aflaţi în faţa televizoarelor se frecau la ochi şi nu le venea a crede. "Dacă nu rezistă pînă la final, dacă recuperează kenyencele?"
Ca tensiune, emoţie si desfăşurare a evenimentelor, cursa Constantinei Diţă era comparabilă cu epopeea de aur Laurei Badea de la Atlanta 1996, iar în ciuda tuturor temerilor Puşa a rezistat, la fel ca Laura cu 12 ani înainte pe planşa de la Georgia World Congress Center.
Rătăcit în traficul din Beijing, fotoreporterul Gazetei, Cristi Preda a intrat pe stadion exact în acelaşi moment cu Puşa. A alergat aproape cot la cot cu ea şi a ajuns la finish cu cîteva secunde înainte de sosirea Constantinei pentru a obţine nişte fotografii istorice.
Regina atletismului
După formidabilul şi neaşteptatul succes al Constantinei, românii au început s-o descopere pe noua regină a atletismului. Cîstigătoarea probei probelor era o olteancă de 38 de ani din comuna gorjeană Turburea, culmea, vecina cu Lidia Şimon, vicecampioana olimpică de la Sydney 2000, de locuinţa căreia o despart doar cîteva case. O comună unde nu exista sală sau teren de sport şi unde canalizarea şi apa curentă erau nişte necunoscute pînă în secolul 21 a dat o campioana şi o vicecampioană olimpică la maraton.
De fapt, aşa a şi început drumul Constantinei Diţă spre marea performanţă – cu privaţiuni, cu munca în ograda familiei, cu 5 kilometri străbătuţi zilnic de acasă pînă la şcoală şi mai tîrziu, în adolescenţă, cu naveta Turburea-Tîrgu Jiu.
"Cînd am inceput sportul făceam naveta de acasă la ora 5:00. Înainte de a pleca la şcoală făceam treburile casei unde aveam vite, pentru ca noi rămăsesem fără tată şi nu eram decît fraţii şi mama şi trebuia să ne descurcăm. De la şcoală plecam la Tîrgu Jiu cu trenul şi mă întorceam noaptea", îşi aminteşte cea căreia apropiaţii îi spun Puşa.
În definitiv, la Beijing, Constantina Diţă a făcut ceea ce ştia ea mai bine să facă, a alergat ! Către vîrful piramidei, la cros, la semimaraton, sau la maraton ori spre o viaţă mai bună pentru ea şi pentru comoara sa cea mai de preţ, fiul său Rafael pe care l-a smuls dintr-o societate incapabilă să mai ofere modele tinerelor generaţii si l-a dus în Statele Unite, acolo unde cei doi locuiesc de ani buni.
Succesul Constantinei a reprezentat o uriaşă surpriză pentru toată lumea pentru ca, să cîştigi maratonul la Jocurile Olimpice e ca şi cum ai cuceri Everestul, dar s-o faci la 38 de ani, cînd ai acasă un copil de 13 ani, înseamna să fii un adevărat fenomen.
Iolanda Balaş, elogia în august 2008 performanţa Constantinei Diţă : "Săritura în înăltime sau aruncarea discului sînt fleacuri…să mă ierte răposata Lia Manoliu, sau chiar şi Nicoleta Grasu….acolo te învîrţi într-un cerc şi lansezi discul, dar aici trebuie să alergi 42 de kilometri…gîndiţi-va, unii dintre copiii noştri nu aleargă nici după tramvai sau dacă trebuie s-alerge după un tramvai se-mpiedică"
Această combinaţie de dîrzenie, forţa şi dorinţa de a învinge, de doar 1,60 m şi 48 de kilograme, numită Constantina Diţă-Tomescu l-a convins pe celebrul Lance Armstrong să revină în lumea ciclismului :"Cîştigătoarea maratonului olimpic are 38 de ani! E clar ca vîrsta nu te impiedică să faci performanţă", spunea admirativ Armstrong în Velonews, în vreme ce China Daily puncta superb: "o preţuim pe Constantina Diţă nu pentru că a învins ci pentru că ne-a ajutat pe toţi să înţelegem că 38 de ani reprezintă o vîrstă la care o putem lua de la capăt". La fel de plin de miez era şi titlul din The Guardian :" Românca Diţă-Tomescu e ca vinul, cu cît e mai vechi cu atît e mai bun".
Violeta Beclea, august 2008: "Îi acordăm o şansă Constantinei Diţă, dar trebuie să fiu sinceră şi să recunosc că nu mai mult de bronz. E adevărat că ceea ce a reuşit Puşa la Beijing a fost fantastic. Şi-a depăşit propriile limite despre care fiecare vorbim dar nu ştim unde se găsesc".
În afara cuceririi aurului olimpic, la Beijing, Constantina Diţă a făcut cea mai bună reclamă posibilă României.
Iolanda Balaş, august 2008 : "Timp de peste 2 ore, posturile de televiziune din toată lumea asta au arătat o reprezentantă a României…Nici măcar un şef de stat nu e prezentat 2 ore şi jumătate la un post tv aşa cum a fost Constantina Diţă"
Valeriu Tomescu, antrenor C-tina Diţă, august 2008: "Pentru două ore şi jumătate am fost cel mai bun antrenor din lume iar Constantina a fost cea mai bună atletă din lume. Pentru 4 ani rămînem campioni olimpici, iar pentru restul vieţii ramânem în istorie".
La Beijing aurul maratonului feminin s-a decis la kilometrul 20 cînd Constantina Diţă a evadat din pluton si n-a mai cedat pînă la final, uitînd de deshidratare de dureri de spate, de muşchi sau de ligamente. Pur şi simplu românca a fugit cu aurul, precum Philipides care acum aproape 2500 de ani alerga de pe Câmpia de la Maraton spre Atena ca să vestească victoria grecilor împotriva perşilor.
De astă dată mesajul a fost diferit: "Constantina Diţă-Tomescu este prima campioană olimpică a României în proba-probelor – maratonul!" Astăzi, 23 ianuarie 2014, varianta feminină a lui Philipides, Constantina Diţă, împlineşte 44 de ani. La mulţi ani !
