Lidia Şimon nu a luat încă decizia de a renunţa la sportul de performanţă: "Voi alerga cît voi trăi!"

La vîrsta de 39 de ani, Lidia Şimon continuă să se antreneze în Boulder, statul Colorado. În fiecare dimineaţă, la ora 8:00, iese şi aleargă cel puţin 20 de kilometri pe trasele din jurul oraşului aflat la 2.000 metri altitudine.

Nu a sărit peşte şedinţa de pregătire nici ieri, ziua în care a participat la ceremonia organizată în cinstea includerii ei în Hall of Fame-ul alergătorilor de cursă lungă din statul Colorado.

- Lidia, cum ai primit această distincţie?
- La început a fost un şoc deoarece ştiu cît de greu e să aleagă un sportiv care a reprezentat întotdeauna în concursuri o altă ţară decît Statele Unite ale Americii. Este o onoare pentru mine. Dar în acelaşi timp şi o mare tristeţe...

- De ce!?
- Pentru că din ţară nimeni nu m-a felicitat, deşi au ştiut de acest lucru.

- Tu ce faci, te mai antrenezi sau te-ai retras?
- De antrenat mă antrenez în continuare. Voi alerga toată viaţa indiferent de ceea ce voi decide în legătură cu viitorul meu.

- Dar vei rămîne în sportul de performanţă?
- Îmi doresc ca trecerea să aibă loc treptat, să fie una mai puţin dureroasă. Va exista o continuare...

- Adică...
- Nu am renunţat să particip la competiţii. Alerg la curse pe distanţe de 12 kilometri, la semimaratoane... Îmi doresc însă foarte mult ca retragerea oficială să o organizez în România, să fie ceva frumos, cu participarea mea la un campionat naţional, dar nu cred că se va întîmpla asta.

- De ce?
- Pentru că momentul în care mă voi decide să mă retrag definitiv trebuie să fie alegerea mea şi nu a federaţiei sau a clubului, care oricum au renunţat la mine. Eu acum nu mai reprezint pe nimeni. Îmi pare rău să constat că în ţară, sportivii ca mine, care au făcut ceva, nu sînt valorificaţi. Putem să fim nişte exemple care să inspire generaţiile viitoare...

- Este un mesaj pentru federaţie sau club?
- Nu. Este un mesaj pentru toţi românii.